Decizia nr. 2668/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIE CIVILĂ NR. 2668/2012
Ședința din data de 02 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. P.
JUDECĂTOR : A. M. C.
JUDECĂTOR : M. S.
G. : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâta T. E. împotriva sentinței civile nr.908 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
Maramureș, în contradictoriu cu intimații P. G. I. lichidator judiciar al SC S. S. G. S. și D"E. A., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din L.
85/2006.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 martie 2012, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.908 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
Maramureș s-a admis acțiunea formulată de P. G. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S. S. S. G. S. în contradictoriu cu pârâții D. A. și Ț. E. și au fost obligați pârâții D. A. și Ț. E. să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei S. S. S. G. S. în cuantum de 81.263 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că potrivit art.138 alin.1 lit. d din L. nr.85/2006 modificată, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin următoarele fapte: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În speță, din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar, a rezultat că pârâții în calitate de administratori ai debitoarei, nu au depus actele prevăzute de art.28 alin.1 din lege și nu au predat bunurile existente în patrimoniul societății.
Lipsa oricăror documente contabile și nepredarea acestora lichidatorului atrage încălcarea dispozițiilor art.138 lit.d din lege, în condițiile în care, corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor prevăzută de L. 3., care în art.73 stabilește că aceștia sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
În aceste condiții, se poate conchide că în fapt, pârâții au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte care se încadrează în dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din lege și că pârâții prin aceste fapte au favorizat starea de insolvență, astfel încât răspund, în solidar, pentru pasivul societății în cuantum de 81.263 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor.
Împotriva acestei sentințe, la data de (...), a declarat recurs pârâta Ț. E.,solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii introductive privind obligarea pârâtei la plata în solidar cu administratorul societății a sumei de 81.263 lei.
Prealabil, recurenta a solicitat repunerea în termenul de exercitare a recursului susținând că a fost în imposibilitate de a promova în termen calea de atac întrucât nu locuiește în țară, fiind rezidentă a statului italian unde are încheiat un contract de muncă pentru o perioadă nedeterminată. În susținerea cererii formulate, recurenta depune o copie a cărții de identitate, a cardului de asigurări precum și a permisului de conducere.
Curtea, din oficiu, a invocat la prima zi de înfățișare excepția tardivității introducerii recursului, raportat la data comunicării sentinței, respectiv data de
20 iunie 2011 și raportat la data promovării căii de atac, respectiv data de 5 octombrie 2011.
Analizând cu prioritate această excepție, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin. 1 Cod procedură civilă și art.8 alin.2 din L. nr.85/2006, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 8 alin. 2 din L. nr. 85/2006 împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic, se poate declara recurs în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Sentința civilă nr. 909 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui
Maramureș a fost comunicată pârâtei la data de 20 iunie 2011 așa cum reiese din dovada de comunicare de la fila 32 din dosarul de fond; hotărârea a fost comunicată la adresa de domiciliu a pârâtei astfel cum aceasta rezultă din datele de evidență a persoanelor (f.5).
Potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Curtea constată că în speță ipoteza normei legale enunțate nu este întrunită. Astfel, pentru ca instanța să poată proceda la repunerea în termenul de declarare a recursului este necesar ca recurenta să facă dovada că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să declare calea de atac.
Prin urmare, pentru a putea proceda la repunerea în termen este necesar ca împrejurarea invocată drept cauză de împiedicare să fie una obiectivă, asimilată forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de către recurent.
Ori, recurenta susține că nu a putut declara calea de atac împotriva hotărârii judecătorești întrucât locuiește în străinătate încă din anul 2008, fiind rezidentă a statului italian, dovadă fiind cartea de identitate a acesteia seria AO5494766. Așadar, ipoteza evocată de către recurentă drept împrejurare mai presus de voința nu poate fi apreciată drept una obiectivă, asimilată forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită, astfel că cererea de repunere în termen apare ca fiind nefondată.
Nu în ultimul rând, Curtea observă că cererea formulată de recurentă este corect analizată din perspectiva respectării drepturilor procesuale ale recurentei sub aspectul criteriului efectivității stabilit de jurispudența C., iar modalitatea de comunicare a hotărârii în raport de datele concrete ale speței ținând cont și de calitatea persoanei, este o cerință rezonabilă.
În consecință, Curtea va aprecia cererea de repunere în teremnul de recurs ca fiind nefondată și în temeiul dispozițiilor legale enunțate o va respinge iar înraport de dispozițiile art.8 alin.2 din L. nr.85/2006, Curtea va aprecia excepția tardivității recursului ca fiind fondată și va respinge ca tardiv recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta Ț. E. împotriva sentinței civile nr.908 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
A. M. C. M. S. C. P. L. F.red.M.S./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.B. N.
| ← Decizia nr. 2209/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 6342/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
