Decizia nr. 4995/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4995/2012
Ședința de la 05 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I. Judecător D. P. G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta SC M. S. PRIN LICHIDATOR J. CII M. R. împotriva sentinței civile nr.6926 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș în contradictoriu cu intimata SC M. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.8. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 6926 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș s-a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate de insolvență a debitoarei SC M. S. S., formulată în calitate de lichidator de către lichidatorul C. I. DE I. M. R. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că societatea debitoare SC M. S. a fost dizolvată de drept în temeiul art. 237 alin. 1 lit. b din L. nr. 31/1990 republicată întrucât nu a depus până la expirarea termenelor legale situațiile financiare anuale, demarându-se astfel procedura de dizolvare și subsecvent cea de lichidare voluntară potrivit alin. 6 din L. nr. 31/1990 republicată. Potrivit art. 260 alin. 4 din L. nr. 31/1990 „În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerțului, pentru menționare în registrul comerțului, un raport privind situația economică a societății. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului";. Lichidatorul nu a invocat și cu atât mai puțin nu a dovedit starea de insolvență a SC M. S. prin care potrivit art. 3 pct. 1 din L. nr. 8. se înțelege „acea stare a patrimoniului debitorului care caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile";. Deschiderea procedurii simplificate de insolvență în temeiul art. 2701 din L. nr. 31/1990 care stabilește că în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței,supunând acestei proceduri și societăților comerciale cu privire la care s-a dispus dizolvarea, nu conține dispoziții derogatorii pentru aceste societăți. În consecință rămân supuse condițiilor legale generale prevăzute de L. 8. și anume: 1) debitorul să facă parte din categoriile enumerate la art. 1 alin. 2 din L. nr. 8.; 2) existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 de zile; 3) lipsa/insuficiența disponibilităților bănești pentru stingerea creanței, ultimă condiție care definește însăși insolvența și care este esențială așa cum reiese din ansamblul reglementării cuprinse în L. nr. 8.. Aceste condiții trebuie întrunit cumulativ indiferent de titularul cererii având ca obiect deschiderea procedurii cu atât mai mult în cazul în care cererea este formulată de către lichidator potrivit art. 260 alin. 4 din L. nr. 31/1990, text de lege care face trimitere expresă „îndeplinirea condițiilor pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență";. Astfel, concluzionând, în cazul unei cereri formulate de lichidator în baza art. 2701din L. nr. 31/1990 stare de insolvență se apreciază tot în condițiile Legii nr. 8., care la art. 3 alin. 1 prevede faptul că, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Art. 27 din L. nr. 8. instituie obligativitatea pentru debitor de a se adresa tribunalului cu o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii insolvenței. Acest text de lege este pe deplin aplicabil și în cazul debitorului dizolvat aflat în faza de lichidare, cu lichidator numit prin încheierea judecătorului delegat la O. R. C. A concluzionat judecătorul sindic că este fără nici o îndoială că un drept corelativ unei obligații trebuie exercitat cu bună credință cu excluderea oricărui abuz, scopul procedurii insolvenței stând în acoperirea pasivului, însă pentru a acoperi o creanță de 371 lei costurile ar fi substanțial mai mari. În situația de față, lichidatorul nu a invocat și nici nu a dovedit starea de insolvență motiv pentru care cererea a fost respinsă potrivit dispozitivului. Împotriva acestei sentințe, C. I. DE I. M. R. - B. M., în calitate de lichidator al debitoarei S. M. S. S. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii simplificate de faliment a debitoarei. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recurentul a susținut că în mod neîntemeiat a reținut instanța de fond că raportat la cuantumul creanței debitoarei în sumă de 371 lei, cheltuielile ocazionate cu procedura ar fi substanțial mai mari, deoarece art. 3 pct. 12 definește valoarea prag în sensul că reprezintă cuantumul minimal al creanței pentru a putea fi introdusă o cerere a creditorului. În cazul de față, cererea de deschidere a procedurii simplificate a falimentului a fost introdusă de către lichidator în numele societății debitoare, iar datorită acestui aspect, cererea de deschidere a procedurii simplificate a falimentului nu intră sub incidența art. 3 din L. nr. 8., în cea ce privește valoarea prag a creanței, fiind admisibilă indiferent de cuantumul acestei. Apoi, potrivit ultimului bilanț depus de debitoare la organele fiscale, aceasta figurează cu datorii în cuantum de 371 lei, fără a se specifica dacă este o datorie față de creditori bugetari sau o datorie față de creditori chirografari. Având în vedere aceste considerente, recurentul consideră că este necesară deschiderea procedurii simplificate de faliment, pe de o parte, pentru a putea publica în B.P.I. notificarea deschiderii procedurii, pentru ca astfel potențialii creditori să poată depune eventualele declarații de creanță iar pe de altă parte, pentru a preîntâmpina eventualele situații în care ulterior radierii societății, să fie tras la răspundere pentru că și-a asumat un bilanț contabil fără datorii, când în realitate existau creditori cu debite de recuperat. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Analiza condițiilor limitativ reglementate pentru deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului relevă faptul că aceste condiții nu sunt îndeplinite. Astfel, conform înscrisurilor depuse în probațiune, debitoarea înregistrează creanțe în cuantum total de 371 lei (f. 6), însă doar un creditor a fost identificat, în concret DGFP Maramureș cu o creanță de 19 (!) lei (f. 9). În opinia instanței de recurs, creanțe totale într-un cuantum infim de 371 lei nu justifică o pretinsă stare de insolvență a debitoarei S. M. S., iar solicitarea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței exclusiv în baza acestei creanțe reprezintă un abuz de drept în accepțiunea art. 723 alin. 1 C.p.c. conform căruia ,,drepturile procedurale trebuiau exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege,,. T. precizat în acest context faptul că nu se poate face nici o diferențiere din punct de vedere procedural prin prisma incidenței art. 27 alin. 1 și 2 din L. 8. între o cerere făcută de către un debitor ,,în funcțiune,, și un debitor dizolvat și față de care a fost numit un lichidator în condițiile Legii 31/1990, lichidator care într-adevăr este unicul îndreptățit să reprezinte societatea comercială într-un astfel de demers. T. precizat foarte clar în acest context faptul că cererea formulată de către lichidatorul desemnat la O. în condițiile Legii 31/1990 este tot o cerere formulată de debitor în vederea deschiderii procedurii de insolvență, situație în care admisibilitatea și temeinicia acesteia vor fi apreciate prin raportare la dispozițiile art. 28 din L. 8.. Potrivit art. 28 din L. 8. ,,Cererea debitorului trebuie sa fie insoțită de urmatoarele acte:…… c) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta,,. În lipsa unei identități a creditorilor starea de insolvență nu este dovedită, așa cum în mod legal și temeinic a reținut și prima instanță. Prin prisma textului enunțat, nu este suficient doar un cuantum total al creanțelor rezultat dintr-un act contabil ci o identitate a fiecărui creditor și a cuantumului creanței fiecărui creditor. Or singurul creditor identificat de lichidator este DGFP Maramureș cu o creanță de 19 (!) lei (f. 9 dosar fond). Scopul procedurii insolvenței constă în acoperirea pasivului, însă pentru a acoperi creanțe totale de 371 RON costurile ar fi substanțial mai mari. În realitate, instanța a apreciat că singurul scop al demarării de către lichidatorul judiciar numit prin încheierea judecătorului delegat la oficiul R. C. a prezentului demers dedus judecății a constat în obținerea unui onorariu substanțial mai mare decât cel stabilit prin încheierea judecătorului delegat ci nu recuperarea unei creanțe al cărei cuantum, nu poate justifica într-o manieră logică existența unei stări de insolvență a debitoarei. M. optimă de cenzurare a exercitării abuzive a dreptului de către debitor prin lichidator constă în respingerea cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței ca neîntemeiată, deoarece starea de insolvabilitate a debitorului nu a fost dovedită, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 27 din L. 31/1990. Se mai susține prin motivele de recurs faptul că lichidatorul este obligat să formuleze o astfel de cerere prin prisma dispozițiilor art. 270 indice 1 din L. 31/1990. Aspectul invocat este corect însă nu poate întemeia admiterea cererii de deschidere a procedurii de insolvență deoarece obligația lichidatorului de a formula o astfel de cerere nu împiedică instanța să analizeze temeinicia acestei cereri și să aprecieze cu privire la starea de insolvență a debitoarei. Or o astfel de analiză în cazul concret dedus judecății impune concluzia fermă că un cuantum total al creanțelor de 371 lei nu justifică starea de insolvență. Pentru considerentele sus arătate, instanța, în baza art. 312 (1) C.pr.civ va respinge ca nefondat recursul împotriva sentinței civile nr. 6926 din 12 decembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de lichidatorul C. I. DE I. M. R. împotriva sentinței civile nr. 6.926 din 12 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș, pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. G., M. N. ȚAR Red.A.A.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M. P..
| ← Decizia nr. 03/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 7143/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
