Decizia nr. 2907/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE C.TENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA CIVILĂ NR. 2907/2012
Ședința din data de 09 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul E. V. împotriva sentinței civile nr.1165 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a2 al T.ui B. N., în contradictoriu cu debitoarea S. V.-C. S. și S. U. S. - lichidator judiciar al debitoarei S. V.-C. S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnat în încheierea de ședință din data de 02 aprilie 2012, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1165 din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...)/a2, a fost admisă ca întemeiată acțiunea lichidatorului judiciar S. U. S. împotriva pârâtului E. V. în calitate de administrator statutar al SC V. C. S. în faliment, și în consecință a fost obligat pârâtul E. V. să plătească în favoarea debitoarei SC V. C. S. D. - în faliment, suma de l03.750,59 lei, reprezentând pasivul societății comerciale debitoare.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința comercială nr.2092 din l7.dec.20l0, a fost deschisă procedura simplificată a falimentului la cererea debitoarei S. V.-C. S. D. al cărei administrator statutar este pârâtul E. V.
In raportul întocmit de lichidatorul judiciar, în baza art.59 alin.l din L.85/2006, s-a consemnat faptul că nu i s-au pus la dispoziție de la început actele societății, conform art. 28 alin.l, iar după verificările făcute în actele publicate la organele financiare și pe baza informațiilor obținute, s-a constatat că o parte din bunurile societății au dispărut fără justificare, respectiv două autoturisme și active imobilizate în sumă de 205.073 lei și active circulante în sumă de 5l7.326 lei, înscrise în bilanțul contabil pentru anul 2008 și nici nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea de la finele anului 2008 și până la deschiderea procedurii insolvenței - fapte necontestate de pârât, astfel că sunt aplicabile disp.art. l38 alin.l lit.d și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, urmând să fie admisă acțiunea administratorului judiciar așa cum a fost formulată.
Chiar dacă pasivul total este mai mic decât valoarea bunurilor dispărute, pârâtul a fost obligat doar la plata pasivului societății, în sumătotală de l03.750,59 lei ce reprezintă creanțele cu care au fost înscriși pe tabelul definitiv de creanțe , următorii creditori : D. B.-N. cu o creanță bugetară de 26.982 lei ; Raiffesen Bank SA cu o creanță garantată de
68.099,69 lei ; SC Burdeț Impex S. cu o creanță chirografară de 8.668,90 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul E. V. solicitând în principal casarea iar în subsidiar modificarea hotărârii arătând că invocăprezența motivelor de recurs prev. de art.304 pt.7 și 9 C.
În principal învederează că apreciază că sentința atacată a fost dată cu încălcarea disp. art.261 alin1. pct.5 C.pr.civ. întrucât nu cuprinde motivele care au format convingerea instanței.
În ceea ce privește nepredarea actelor societății recurentul învederează că nu a primit nicio notificare în sensul de a depune la lichidatorul judiciar.
. privește ținerea contabilității arată că activitatea societății a continuat și în 2009 fiind condusă urmând a depune documente în acest sens.
Cu privire la dispariția celor două autoturisme evidențiază că acestea nu au fost în patrimoniul debitoarei sens în care este și adresa întocmită de S. B.-N. iar comunicarea emisă de P. C. G. B. referitor la existența în patrimoniu a autoturismului Ford și a autoturismului Opel arată că debitoarea ne era proprietara ci utilizatorul în regim de leasing a autoturismelor.
Întinderea pasivului stabilită de prima instanță nu este corectă întrucât creanța chirografară către S.C. Burdeti Impex S. a fost achitată în cursul anului 2010-2011 astfel că aceasta nu mai putea fi inclusă în tabelul de creanță.
Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele:
Hotărârea pronunțată de judecătorul sindic a fost criticată de către recurent susținându-se că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Curtea reține ca fiind corecte aserțiunile administratorului judiciar potrivit cărora analiza documentelor relevă că în patrimoniul debotoarei există 2 autoturisme .
Lipsa documentelor contabile ulterior datei de (...) , confirmă că s-a ținut o contabilitate fictivă, ceea ce duce la sancționarea persoanelor răspunzătoare conform art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Nedepunerea bilanțurilor aferente anilor subsecvenți anului 2008 la A. F. P. și inexistența evidențelor financiar contabile, întăresc concluzia că societatea nu a ținut o evidență contabilă în conformitate cu normele legale, faptă care atrage răspunderea personală patrimonială a administratorilor în conformitate cu prevederile art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare , care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite , între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor.
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
Curtea apreciază că judecătorul sindic a reținut în corect starea de fapt, și a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei .
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Judecătorul sindic a reținut corect că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
În prezenta cauză, Curtea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute în art. 28 alin.1 din Legea nr.85/2006 și nu a înregistrat nici situațiile financiare anuale la registrul comerțului în mai mulți ani consecutivi.
Pârâtului , în calitate de administrator, îi revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzător pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză .
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Curtea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit. e din Legea nr.85/2006, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Raportul întocmit în condițiile art 59 alin 1 a evidențiat că o parte din bunurile societății au dispărut fără justificare respectiv două autoturisme și active imobilizate în sumă de 205.073 lei și active circulante în sumă de
5l7.326 lei, înscrise în bilanțul contabil pentru anul 2008.
C.trar celor susținute de recurent cu privire la forța probantă a adresei emise de S. B. , cu privire la împrejurarea că la data de (...) nu există autoturisme înmatriculate în favoarea debitoarei , Curtea reține că prin raportare la ultimul bilanț existent este confirmată săvârșirea faptei prevăzute de art 138 lit e din Legea nr 85/2006 respectiv aceea de a deturna sau a ascunde o parte din activul persoanei juridice, în lipsa autovehiculelor evidențiate în documentele menționate anterior și declarate ca inexistente ulterior.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 7 Curtea reține că motivarea hotărării judecatorești presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate.
Sentința recurată cuprinde toate elementele evidențiate , fiind expusă în detaliu starea de fapt relevată de probatoriul administrat , încadrarea în drept a faptelor pentru care se solicită antrenarea răspunderii
, recurentul cunoscând limitele investirii instanței , examinarea argumentelor prezentate de lichidator în lipsa poziției pârâtului , și punctul de vedere al instanței față de fiecare faptă , precum și raționamentul logico- juridic care a stat la baza determinării limitei răspunderii .
Pentru aceste considerente, reținând neincidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, și a motivului de recurs prevăzut de art 304 pct 7 C pr civ , Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul E. V. împotriva sentinței civile nr.1165 din (...), pronunțată în dosarul nr.
(...)/a2 al T.ui B. N., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul E. V. împotriva sentinței civile nr.1165 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a2 al T.ui B. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
L. F.
GREFIER
Red.A.M.C./S.M.D/2 ex./(...)/Jud.fond.I. U.
| ← Decizia nr. 10247/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2663/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
