Decizia nr. 7012/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 7012/2012
Ședința din data de 24 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
JUDECĂTOR : A. M. C.
GREFIER : V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de G. M. P. și V. V. împotriva sentinței civile nr. 698 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., în contradictoriu cu intimata SC E. P. S. PRIN LICHIDATOR J. C. B. D. C., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare a cauzei se prezintă pentru recurentul V. V., avocat C. I. și din partea lichidatorului judiciar, avocat
B. D. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtul V. V. este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
Recursul promovat de pârâtul G. M. P. nu este timbrat, lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, recurentul fiind citat cu mențiunea timbrării, fila 15 din dosar.
S-a făcut cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta recurentului V. V.
De asemenea, în data de (...) s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentului V. V. la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate ( f. 25 -26).
C.ea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din L. nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză. Raportat la împrejurarea că, la prima strigare a cauzei s-a constatat că, recursul declarat de pârâtul G. M. P. este netimbrat și că demersul său este formulat prin apărător ales, instanța lasă cauza la a doua strigare. Reprezentanta recurentului V. V., susține că, apărătorul ales al recurentului G. M. P., domnul Tiberiu Kovacs, face parte din Baroul Constituțional, cunoaște acest lucru din alte cauze, că obișnuiește să se prezinte ca mandatar, dar că în situația în care se va prezenta va invoca excepția lipsei calității de reprezentant. La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, a cauzei se prezintă pentru recurentul V. V., avocat C. I. și din partea lichidatorului judiciar, avocat B. D. C. Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâtul G. M. P., concluzii puse și de către reprezentanta recurentului V. V. De asemenea, reprezentantele părților arată că, nu mai au de formulat alte cereri în probațiune. C.ea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei asupra recursului declarat de recurentul V. V. Reprezentanta recurentului V. V. solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată. Nu sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii în ceea ce-l privește pe clientul său. Cererea de antrenare a răspunderii este întemeiată pe art. 138 lit. a și b, imputându-i-se că a folosit bunurile societății, a ținut contabilitatea fictiv și a făcut să dispară acte, ori s-a hotărât prin AGA din (...) ca clientul său să se retragă din societate, locul fiindu-i luat de pârâtul G. M. P., care s-a obligat să facă demersurile pentru înscrierea mențiunilor cu privire la retragere la O. A. ca netimbrat a recursului declarat de pârâtul G. M. P. Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâtul G. M. P. R. recursului declarat de pârâtul V. V. C. a avut loc la data de (...), cesiune care nu a fost niciodată operată la O. L. nr. 1. spune că, orice persoană interesată poate cerere înscrierea mențiunilor, recurentul V. V. nu a făcut acest lucru, astfel că, urmează să împartă toate obligațiile și drepturile cu celălalt administrator. Recurentul V. V. s-a făcut vinovat de stare de pasivitate. S. este temeinică și legală, dispozițiile art. 138 lit. a și d din legea insolvenței sunt aplicabile, nici unul din asociați nu a predat documentele contabile iar pe N F. societatea apare ca având fonduri, fonduri care nu au fost predate. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.698 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C. s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar C. B. D. al debitoarei SC E. P. S. în contradictoriu cu pârâții G. M. P. și V. V. au fost obligați pârâții în solidar să plătească întregul pasiv al debitoarei SC E. P. S., J(...) în sumă de 241.984,19 lei. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtilor întrunește condițiile art. 138 lit. a din L. nr. 85/2006, în sensul că acestia au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, raportat la faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar. A., din informațiile economice rezultate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere afișat pe site-ul M. aferent anului 2009, astfel cum a fost analizat în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei S. E. P. S., rezultă că la (...), debitoarea deținea active imobilizate în valoare de 23078 lei și active circulante în valoare de 866.884 lei, din care stocuri de 866.884 lei, creanțe în cuantum de 340.335 lei, și disponibil în casă și conturi la bănci de 217 lei. Datorită faptului că pârâtii nu au prezentat actele contabile ale debitoarei, respectiv balanța de verificare analitică a clienților, nu s-a putut concluziona dacă aceste creanțe au fost recuperate, ceea ce duce la prezumția că, pe de o parte, în situația recuperării sumelor, acestea au fost însușite, iar pe de altă parte, că din neglijența pârâtului acestea nu au fost recuperate, în ambele cazuri aceste acțiunisau inacțiuni constituind fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu în dauna creditorilor. Așadar, față de situația relevată de actele contabile depuse la dosarul cauzei de către lichidator, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit. a din L. nr. 85/2006. În ceea ce privește întrunirea în speță a condițiilor art. 138 alin.1 lit. d din L. nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele. În cazul în speță, în sarcina pârâtilor a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din L. nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar. Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtilor poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acestia nu i-au predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din L. nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtii se fac vinovati de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi. Judecătorul sindic a apreciat că pârâtilor le revenea, în calitate de administratori statutari, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale L. nr. 3., precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din L. nr. 3.. Totodată, conform art. 10 alin. 1 din L. nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3., care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere. A., faptul că administratorii statutari nu au depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtii nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii. Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtilor poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâtii nu au fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a penalităților și majorărilor de întârziere. În ce privește hotărârea adunării generale a asociaților debitoarei din (...), prin care s-a hotărât retragerea pârâtului V. V. din funcția de administrator, iar pârâtul G. M. P. și-a asumat obligația de a întreprinde toate demersurile pentru ca hotărârea respectivă să fie înregistrată la R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj, judecătorul sindic reține că această hotărâre nefiind înregistrată în R. C., nu este opozabilă creditorilor debitoarei, astfel că pârâtul V. V. se poate prevala de această hotărâre doar împotriva pârâtului G. M. P., ca semnatar al hotărârii. Totodată, față de principiul potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a dobândi un drept, pârâtul V. V. nu se poate prevala de neîndeplinirea de către pârâtul G. M. P. obligației asumate față de el de a întreprinde toate demersurile pentru ca hotărârea respectivă să fie înregistrată la R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj, câtă vreme, acesta avea el însuși posibilitatea, în calitate de asociat și administrator înscris în R. C. al debitoarei, de a solicita înregistrarea mențiunii privind încetarea calității sale de administrator, înregistrare fără de care hotărârea nu este opozabilă terților. Prin urmare, în condițiile în care pârâtul V. V. figura în continuare în calitate de administrator al debitoarei, înscris în R. C., acesta se află în culpă față de terți raportat la neîndeplinirea în fapt a atribuțiilor legale ce îi reveneau în această calitate și după adoptarea hotărârii asociaților neînscrisă în R. C., împrejurare pe care acesta a recunoscut-o și în întâmpinarea formulată. În ce îl privește pe pârâtul G. M. P., față de neprezentarea acestuia la interogatoriu, deși legal citat în acest sens, judecătorul sindic a facut aplicarea prevederilor art. 225 Cod proc.civ., reținând ca fiind recunoscute de către acest pârât împrejurările cu privire la care au fost formulate întrebări în cadrul interogatoriului formulat de către lichidatorul judiciar al debitoarei, în sensul nepredării documentelor contabile ale debitoarei către lichidatorul judiciar, și în sensul neînregistrării bilanțurilor societății după decembrie 2010, în acest sens, coroborându-se cu probele administrate în cauză. Față de neprezentarea pârâtului G. M. P. la interogatoriu, deși legal citat în acest sens, raportat la interogatoriul propus de către pârâtul V. V., judecătorul sindic a reținut că raportat la calitatea procesuală identică a celor doi pârâți, pârâtul V. V. nu poate face dovada împotriva părții adverse, debitoarea prin lichidator judiciar, în condițiile art. 225 Cod proc.civ., raportat la întrebările formulate în cuprinsul interogatoriului adresat celuilalt pârât, în caz contrar încălcându-se principiul mai sus enunțat, potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a dobândi un drept. A., în condițiile în care pârâtul V. V. a figurat în continuare în registrul comerțului ca având calitatea de administrator al debitoarei, acesta nu poate opune creditorilor debitoarei, în calitate de terți, împrejurarea că celuilalt pârât i-ar fi revenit în întregime administrarea debitoarei, această împrejurare putând fi opusă doar acestuia din urmă. Raportat la răspunsurile pârâtului V. V. la interogatoriul ce i-a fost administrat la cererea lichidatorului judiciar al debitoarei, judecătorul sindic a constatat că acesta a recunoscut că nu s-a ocupat, în calitate de administrator al debitoarei, de întocmirea situațiilor financiare contabile ale acesteia, că a aflat de situația încetării de plăți a debitoarei în urmă cu doi ani, când a fost chemat la AFP unde a mers cu celălalt pârât, și că nu s-a ocupat de înregistrarea bilanțurilor contabile ale debitoarei după decembrie 2010. Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanța astfel cum a fost înscrisa în tabelul definitiv al creditorilor, creanța care reprezintă prejudiciul cauzat acestuia urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic a considerat că pârâtii se impune a fi obligati, în solidar, la plata întregului pasiv în cuantum de 241.984,19 lei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G. M. P. , înregistrat la 20 aprilie 2012. În conformitate cu dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina pârâtului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 60 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 0,15 lei. În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din L. nr. 146/1997 pârâtul a fost înștiințat să achite în contul bugetului local al unității administrativ - teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, debitorul, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997. Prin art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de (...) (f.14), lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 60 lei și 0,15 lei timbru judiciar, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din L. nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul V. V. se solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a Sentinței civile nr. 698/(...), în sensul respingerii cererii de instituire a răspunderii personale a pârâtului,formulată de către lichidatorul judiciar al debitorului SC E. P. S., până la acoperirea pasivului debitoarei în sumă de 241.984,19 lei. În motivare se arată că prin S. civilă nr. 6. pronunțată în Dos. nr. (...) al T.ui Specializat C. s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar C. B. D. și a fost obligat pârâtul V. V. , în solidar cu pârâtul G. M. P., la plata întregului pasiv al SC E. P. S., în sumă de 241.984,19 lei. Alături de pârâtul G. M. P., pârâtul V. V. a fost asociat și administrator al SC E. P. S.. Motivul pentru care pârâtul a devenit asociat în această societate este acela că fostul asociat a dorit să se retragă, însă pârâtul G. M. P. nu a putut să-i cumpere părțile sociale, dat fiind faptul că la acel moment era asociat unic într-o altă societate cu răspundere limitată. Fiind prieten cu acesta, a acceptat să preia părțile sociale ale fostului asociat, devenind și administrator. La data de (...), în cadrul Adunării Generale a Asociatilor, pârâtul V. V. și pârâtul G. au hotărât că începând cu data de (...), pârâtul V. se retrage din funcția de administrator, urmând ca administrarea și reprezentarea societății să fie asigurată în întregime de asociatul administrator G. M. Pornpei, durata mandatului acestuia fiind nedeterminată. Pârâtul V. și-a exprimat dorința de aieși din societate într-un termen scurt, urmând să încheie un contract de cesiune de părți sociale. Tot în cadrul acelei Adunări Generale, pârâtul G. s-a obligat să efectueze toate demersurile pentru ca hotărârea adoptată de A. generală a Asociaților să fie înregistrată la ORC C. de pe lângă Tribunalul Cluj. De la data de (...), pârâtul nu a exercitat nicio activitate de reprezentare sau de administrare a SC E. P. S., respectiv nu a semnat niciun document legat de această societate, nu a discutat cu niciun partener de afaceri, nu a încheiat contracte, nu a semnat facturi etc, de toate acestea ocupându-se pârâtul G. M. P. Consideră că în prezenta speță, în ceea ce îl privește, nu există fapta ilicită, nu s-a făcut dovada existenței raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul cauzat și nu există culpa acestuia în cauzarea prejudiciului. În ceea ce privește fapta ilicită a pârâtului V. așa cum a arătat de la data de (...), acesta nu a desfășurat nicio activitate de conducere sau administrare legată de SC E. P. S., astfel că nu a avut cum să folosească bunurile societății sau banii acesteia. Cu privire la nedepunerea actelor, pentru aceleași considerente, este în imposibilitate de a depune aceste acte, dat fiind faptul că toate documentele au fost la pârâtul G., astfel că lui îi revine obligație de a le depune. Încadrarea în prevederile art. 138 lit. d este eronată, întrucât pârâtul nu a făcut să dispară unele documente contabile, ci așa cum a arătat acestea au fost la pârâtul G. În practica judiciară s-a retinut că toate faptele prevăzute de art. 138 alin. 1, Iit. d din lege se caracterizează prin săvârșirea lor cu intentie, care va trebui dovedită. Ca atare, nu se poate susține că în cazul incălcării obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, ci trebuie dovedit că fapta ilicită a fost săvârșită cu intenție. În ce privește raportul de cauzalitate, practica și doctrina stabilesc că "este necesar să se dovedească in mod ferm raportul de cauzalitate dintre una sau mai multe dintre faptele ilicite prevăzute de art. 138 alin. 1 și prejudiciu care constă in aducerea in insolvcnță a patrimoniului debitorului. . această afirmație deoarece este imperios necesar ca instanța de judecată să manifeste deosebită precauție în stabilirea raportului de cauzalitate ... Este necesare să se facă dovada certă a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu(insolvența debitorului) și nu doar a unei simple împrejurări care a favorizat apariția insolvenței." (I. Adam, Codruț N. Savu - L. procedurii insolvenței, Comentarii și explicații, Ed. CH Beck, București 2006). Insuficienta fondurilor bănești nu se datorează nedepunerii documentelor contabile iar imposibilitatea de a le prezenta nu reprezintă cauza care a determinat producerea stării de insolventă a debitoarei. Prin art. 138 din L. nr. 85/2006 legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, ci a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii administratorului sau a altor persoane care au determinat starea de insolvență, după administrarea de probe concludente și pertinente care să conducă la concluzia că prin săvârșirea acestor fapte s-a determinat starea de insolvență. Culpa nu se prezumă, ci trebuie dovedită, însă consideră că în prezenta cauză nu s-a dovedit culpa pârâtului. Analizând recursul declarat de către pârâtul V. V. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., C.ea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Demersul judiciar al lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC E. P. S. a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit.a și d din L. nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari. Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza L. nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță. După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC C., pârâții sunt administratorii debitoarei. Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe foștii administratori să predea registrele și actele societății; cu toate acestea, pârâții nu au înțeles să dea curs solicitării lichidatorului și nu au predat documentele prevăzute de art.28 din L. nr.85/2006, probele administrate în cauză evidențiind această împrejurare. Considerând că au fost făcute toate demersurile pentru intrarea în posesia documentelor contabile și că fostul administrator statutar a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și administrative ale societății a formulat cererea de atragere a răspunderii personale a persoanelor vinovate în conformitate cu prevederile art. 138 alin.1 lit. a și d din L. insolvenței . Este cunoscut faptul că inexistența registrelor contabile și a altor documente financiar-contabile fac imposibilă cunoașterea unor eventuali debitori ai societății împotriva cărora să fie formulate acțiuni pentru recuperarea acestora. Lipsa documentelor face imposibilă formularea unor eventuale acțiuni de anulare a unor operațiuni comerciale făcute în paguba unora dintre creditori, cum aceeași lipsă a documentelor face imposibilă cunoașterea situației unor eventuale bunuri de natura activelor imobilizate sau a activelor circulante materiale (stocuri de exemplu) , a căror valorificare pot acoperi pasivul patrimonial sau o parte din acesta. Aceste fapte îndreptățesc instanțele să susțină că administratorii societății nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea prin neîntocmirea registrelor contabile obligatorii pentru a nu cunoaște natura operațiunilor economice dispuse de administratori și ascunderea situației reale financiare a societății în scopul de a nu se afla modul de gestionare defectuoasă a societății debitoare. După cum rezultă din rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar al debitoarei, acesta a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății; probele administrate relevă împrejurarea că administratorii debitoarei nu au pus la dispoziția lichidatorului actele societății iar creditorii societății nu au putut fi identificați iar eventualele bunuri nu au putut fi valorificate pentru a se realiza scopul procedurii. De asemenea, din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunuri, eventuala înstrăinare a activelor nefiind evidențiată în contabilitatea societății, ceea ce permite instanței să tragă concluzia că în cauza nu au fost respectate dispozițiile art.1 din L. nr.82/1991 republicata. Având in vedere faptul că potrivit art.72 din L. nr.3., obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, trebuiesc avute in vedere și dispozițiile art.1540 din vechiul cod civil potrivit cărora «mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisa in executarea mandatului ». Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a pârâților și prejudiciul cauzat creditoarelor prin neplata datoriilor către acestea. Se poate conchide că toate aceste constatări și susțineri fundamentate pe prevederile L. societăților comerciale sau L. insolvenței sunt corecte și îi vizează pe administratorii societății adică pe pârâții din cauză. Se poate conchide, așadar, că judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală atunci când a dispus obligarea pârâților la suportarea pasivului neacoperit din bunurile debitoarei, statuând corect că acesta urmează să răspundă în temeiul art.138 lit.d din L. nr.85/2006. Din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunurile evidențiate în actele financiar contabile care au fost puse la dispoziția lichidatorului - respectiv bilanțul pe anul 2009 înregistrat la M. F. - active circulante, imobilizate, stocuri, sume de bani, etc. nefiind predate lichidatorului judiciar sau evidențiate în contabilitatea societății, astfel că în mod corect judecătorul sindic a conchis că pârâtul se face vinovat de încălcarea prevederilor art.138 lit.a din L. insolvenței. Pentru toate aceste considerente, C.ea va aprecia recursul declarat de către pârât ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din L. nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime dispozițiile hotărârii recurate. Apărările recurentului referitoare la inexistența răspunderii sale patrimoniale nu pot fi reținute de către instanță la soluționarea cauzei întrucât nu există probe care să demonstreze că doar pârâtul G. a fost administratorul de fapt al debitoarei și că acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.a, d din L. nr.85/2006. C.ea va constata că în mod corect judecătorul sindic a reținut că au existat unele modificări succesive în structura administrativă a debitoarei, însă, modificările evidențiate în actele adiționale cu privire la persoana administratorului societății nu au fost evidențiate la registrul comerțului pentru a da astfel eficiență dispozițiilor art.5 și urm. din L. nr.26/1990. Apărările pârâtului potrivit cărora adoptarea hotărârii de revocare din funcția deținută, aceea de administrator a debitoarei, este suficientă pentru a justifica inexistența calității sale de administrator al societății nu a fost reținută în mod corect de către instanță la adoptarea hotărârii întrucât potrivit art.5 alin.1 și 2 din L. nr.26/1990, înmatricularea si mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor in Monitorul Oficial al României, P.ea a IV-a, sau în alta publicație, acolo unde legea dispune astfel; persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afara de cazul în care face dovada ca ele erau cunoscute de aceștia. C.ea apreciază, astfel, că în speță și pârâtul este persoana care avea obligația de a cere înregistrarea modificărilor actului constitutiv al societății pentru a asigura publicitatea și opozabilitatea acestora chiar dacă societatea a mandatat o altă persoană în acest sens. În consecință, C.ea constată că judecătorul sindic a administrat probațiunea necesară pentru justa soluționare a cauzei astfel că solicitarea recurentului cu privire la modificarea hotărârii este nefondată și ca atare urmează a fi respinsă. De asemenea, va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul G. M. P. Respinge recursul declarat de pârâtul V. V. împotriva sentinței civile nr.698 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2012.. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, M. S. C. P. A. M. C. V. D.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.Oros V.
| ← Decizia nr. 2873/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9384/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
