Decizia nr. 4157/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
D. C. NR.4157/2012
Ș. din data de 21 mai 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de debitorul M. D.-I. împotriva sentinței civile nr.5102 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., în contradictoriu cu intimații S. D.-R., H. M.-S., H. D.-R. și C. T. M. C. - lichidator judiciar al debitorului M. D.-I., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată - deschiderea procedurii generale a insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat reprezentanta lichidatorului judiciar, practician în insolvență T. M. C. și avocat R. D. pentru intimații S. D.-R., H. M.-S., H. D.-R., lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
Cererea de suspendare nu este legal timbrată, lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 21 februarie
2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei o adresă din partea recurentului M. D.-I., la care a anexat o copie a unui certificat de grefă care atestă înregistrarea pe rolul Î.C.C.J unei cereri de strămutare.
În data de 15 mai 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimaților S. D.-R., H. M.-S. și H. D.-R.
În data de 17 mai 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei s-au înregistrat la dosarul cauzei note de ședință din partea lichidatorului judiciar al debitorului M. D.-I. - C. T. M. C.
În data de 21 mai 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei o adresă din partea d-nei avocat D. P. G. prin care se arată că a intervenit rezilierea contractului de asistență juridică încheiat cu recurentul M. D.-I.
Reprezentantele părților arată că nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
C.ea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 din L. nr.8. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și invocă, din oficiu, raportat la dispozițiile art. 20 alin.1 și 3 din L. nr. 146/1997 invocă excepția nelegalei timbrări a cererii de suspendare. Reprezentanta intimaților solicită anularea cererii de suspendare ca netimbrate. Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că pune aceleași concluzii, solicitând anularea cererii de suspendare ca netimbrate. C.ea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond . Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului, că a depus la dosarul cauzei copia tabelului preliminar de creanțe solicitând să se țină cont de un număr de 127 de creditori, dintre care 88 înscriși în temeiul art.123 pct.7 din L. nr.8. iar 39 de creditori înscris sub condiția neperfectării actului autentic de vânzare cumpărare. Arată, de asemenea, că din cele 8 blocuri, 4 au fost ridicate însă doar unul a fost înscris în C.F. iar din celelalte 4 blocuri unul se află la stadiul de fundație, însă avansurile au fost încasate. La solicitarea instanței de a preciza care este stadiul procedurii insolvenței, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că urmează a fi soluționate contestațiile formulate de debitorul M. D.-I. la unele creanțe înscrise în tabelul creanțelor. Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și excepția lipsei de interes care apreciază că este incompatibilă cu prevederile L. nr.8., pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței. Pe fond, se arată că deși recurentul susține că nu are calitatea de comerciant, reprezentanta intimaților arată că înscrierea la O. R. C. nu este o condiție pentru desfășurarea activității de comerciant, că recurentul nu și- a instituit un patrimoniu de afectațiune și că situația sa juridică este identică cu ceea a comerciantului. De asemenea, arată că deși recurentul susține că nu există o lege a insolvenței pentru persoane fizice, reprezentanta intimaților învederează instanței că și dacă ar fi în vigoare acest proiect de lege, recurentului i s-ar aplica L. nr.8. întrucât este un comerciant. C U R T E A T. Specializat C. prin sentința civilă r.5102/2011pronunțată în Ș. publică din: 12 octombrie 2011a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de debitorul M. D. I., împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată în contra sa de creditorii S. D.-R., H. M.-S. și H. D.-R. și a admis cererea formulată de creditorii S. D.-R., H. M.-S. și H. D.-R., având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței debitorului M. D. I.,și în consecință:a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitorului M. D. I., a numit lichidator judiciar C. T. M. C., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din L. nr. 8.,a stabilit în sarcina debitorului obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din L. nr. 8., în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii. Judecătorul sindic prin aceeași sentință stabilește în sarcina lichidatorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din L. nr. 8.,dispune în sarcina lichidatorului judiciar obligația de a efectua notificările prevăzute de art. 61 din L. nr. 8.,dispune ridicarea dreptului de administrare al debitorului,dispune comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află domiciliul debitorului și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, această din urmă obligație fiind în sarcina lichidatorului judiciar,stabilește în sarcina debitorului obligația de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar toate informațiile cerute cu privire la activitatea sa precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii,dă dispoziție tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al lichidatorului judiciar sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din L. nr. 8., obligația de notificare revenind lichidatorului judiciar,fixează termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 16 noiembrie 2011, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea, comunicarea și publicarea în BPI a tabelului preliminar al creanțelor la data de 23 noiembrie 2011, termenul pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de 5 zile de la publicarea tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitorului în BPI și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 7 decembrie 2011,dispune sigilarea bunurilor din averea debitorului și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare,dispune în sarcina lichidatorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor. Considerentele care au format convingerea primei instanțe relevă că se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 și alin. 2 din L. nr. 8. procedura simplificată prevăzută de acest act normativ se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, care se încadrează în una dintre următoarele categorii: a) comercianți, persoane fizice, acționând individual […] . Scopul prezentei legi [L. nr. 8.] este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. La data intrării în vigoare a L. nr. 8., desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice era reglementată de L. nr. 3., act normativ abrogat, ulterior, de OUG nr. 4.. Potrivit dispozițiilor L. nr. 3., persoanele fizice care desfășurau activități economice aveau obligația de a obține autorizarea prevăzută de lege iar, în conformitate cu art. 1 alin. 1 din L. nr. 2., aveau obligația de a solicita înscrierea în registrul comerțului înainte de începerea comerțului. Niciunul dintre aceste două acte normative, L. nr. 3. și L. nr. 2., nu condiționa dobândirea calității de comerciant de către o persoană fizică de înregistrarea în registrul comerțului sau de efectuarea vreunei alte formalități. Nerespectarea obligațiilor mai sus arătate era sancționată fie cu amendă judiciară, fie cu amendă contravențională, însă nu plasa activitățile economice desfășurate de persoanele fizice neautorizate sau neînregistrate în registrul comerțului în afara sferei comerțului. În consecință, la data intrării în vigoare a L. nr. 8., sensul termenului „comercianți, persoane fizice, acționând individual"; nu avea în vedere noțiunea de persoană fizică înregistrată în registrul comerțului, deoarece calitatea de comerciant a unei persoane fizice nu era condiționată de o asemenea formalitate. Dimpotrivă, definiția legală a noțiunii de „. aplicabilă la data intrării în vigoare a L. nr. 8. era aceea cuprinsă în C. comercial. A. cum rezultă din dispozițiile art. 7 C.com., în vigoare și la data sesizării judecătorului sindic cu prezenta cerere, sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale. Dispozițiile art. 7 C.com. fac o distincție netă între societățile comerciale, persoane juridice, care au calitatea de comercianți fără nicio altă cerință legală și comercianții persoane fizice, la care se referă prin termenul „. și prin trimitere la profesiunea lor, atribut specific persoanei fizice. Singura cerință pe care C. comercial o impune pentru calificarea unei persoane fizice drept „. este efectuarea de fapte de comerț și exercitarea comerțului ca profesiune obișnuită. În același sens, art. 1 alin. 2 din L. nr. 2. include în categoria comercianților persoanele fizice […] care efectuează în mod obișnuit acte de comerț. Mai mult, art. 9 C.com. prevede expres faptul că orice persoană care, într-un chip accidental face o operațiune de comerț, nu poate fi considerată ca comerciant, ea este însă supusă legilor și jurisdicțiunii comerciale pentru toate contestațiunile ce se pot ridica din această operațiune. per a contrario, dacă o persoană fizică face acte de comerț în mod constant, ea este comerciant, aplicându-i-se legea comercială pentru toate actele de comerț efectuate. L. nr. 3. a fost abrogată de OUG nr. 4., intrată în vigoare la 25 aprilie 2008 Prin art. 2, OUG nr. 4. definește activitatea economică drept activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit, întreprinzătorul drept persoana fizică care organizează o întreprindere economică, întreprinderea economică drept activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forța de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și, respectiv, întreprinderea individuală drept întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoana fizică. A. cum a susținut și debitorul M. D. I., în conformitate cu art. 23 din OUG nr. 4., întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului. Cu toate acestea, potrivit art. 39 alin. 2 - 4 din OUG nr. 4., persoanele fizice și asociațiile familiale autorizate și înregistrate în registrul comerțului în temeiul unor acte normative anterioare prezentei ordonanțe de urgență pot funcționa în baza certificatului de înregistrare, emis de oficiul registrului comerțului de pe lângă tribunal, o perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență. P. la împlinirea termenului de 2 ani, persoanele prevăzute la alin. 2 urmau să opteze pentru desfășurarea activității în una dintre formele prevăzute de OUG nr. 4.. Persoanele prevăzute la alin. 2 care nu își exercitau dreptul de opțiune urmau să își înceteze activitatea și să fie radiate din registrul comerțului, din oficiu, fără nicio altă formalitate. Activitatea economică de construire de locuințe colective și de comercializare a acestor locuințe desfășurată de debitorul M. D.-I. a debutat sub imperiul L. nr. 3., astfel cum rezultă din contractul de asociere în participațiune încheiat cu d-l M. S.-R. atestat de d-na av. I. H. sub nr. 22/15 august 2007, act juridic comercial prin care cei doi asociați, debitorul M. D. I. și d-l M. S. R. au înțeles să se asocieze în scopul de a realiza câștiguri de pe urma activității de edificare a 14 imobile cu destinația de locuințe colective, profitul obținut în urma vânzării locuințelor edificate urmând a fi împărțit în mod egal între asociați. Desigur, în conformitate cu art. 253 C.com., această formă de asociere nu dă naștere unei persoane juridice, asociații rămânând comercianți care acționează individual. Coroborând această convenție cu autorizațiile de construire nr. 63 și 6. august 2007 și cu antecontractele încheiate cu creditorii din prezentul dosar, judecătorul sindic reține că, începând cu data de 15 august 2007, debitorul M. D. I. a efectuat acte de comerț obiective, în mod obișnuit, în sensul art. 7 C.com. și art. 3 pct. 8 C.com., organizând și exercitând activitatea specifică unei întreprinderi de construcții, fiind astfel comerciant în sensul art. 7 C.com. și comerciant persoană fizică, acționând individual în sensul art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 8.. Aceeași concluzie se desprinde și din considerentele sentinței civile nr. 4. a C. de A. C. Cât privește invocarea de către creditori a unor dispoziții din C. fiscal, judecătorul sindic reține că aceste norme nu sunt aplicabile în cauză, ele stabilind calitatea unei persoane de contribuabil din perspectiva raporturilor de drept fiscal (drept public) și nu din perspectiva dreptului comercial, aplicabil în procedura insolvenței. Neefectuarea de către debitorul M. D.-I. a demersurilor necesare pentru obținerea unei autorizații în vederea desfășurării acestei activități sau pentru înregistrarea sa în registrul comerțului nu au nicio relevanță pentru calificarea sa juridică drept comerciant în sensul dispozițiilor art. 7 C.com., art. 1 alin. 2 din L. nr. 2. și art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 8., conduita omisivă a debitorului având relevanță doar din perspectiva ilicitului juridic sancționat prin dispozițiile L. nr. 3. și L. nr. 2.. Calitatea de comerciant a debitorului M. D.-I. nu a încetat nici după intrarea în vigoare a OUG nr. 4., deoarece acest act normativ nu a prevăzut pierderea calității de comerciant de către persoanele care desfășurau activități economice fără autorizare sau înregistrare în registrul comerțului. Într-adevăr, din perspectiva OUG nr. 4., activitatea economică desfășurată de debitorul M. D. I., poate fi calificată drept întreprindere economică, iar modul de organizare a acestei activități de către debitor ar justifica încadrarea ei în categoria întreprinderii individuale, însă debitorul M. D.-I. nu a înțeles să se supună cerințelor legale de autorizare și înregistrare în registrul comerțului nici înainte de intrarea în vigoare OUG nr. 4., nici după intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât calitatea sa de comerciant dobândită prin desfășurarea în mod curent a actelor obiective de comerț prevăzute de art. 3 pct. 8 C.com. nu a suferit nicio modificare ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 4., fiind efectuată în aceleași condiții ilicite. Dobândirea de către un întreprinzător persoană fizica titular al unei întreprinderi individuale a calității de comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului reprezintă o consecință juridică a desfășurării activității economice în mod licit. Cerințele impuse de OUG nr. 4. pentru dobândirea calității de comerciant de către un întreprinzător persoană fizică nu sunt aplicabile persoanelor care desfășoară activitatea comercială în mod ilicit, cum este cazul debitorului M. D.-I. și, în niciun caz, nu pot fi aplicate retroactiv pentru activitatea economică desfășurată (tot ilicit) de către debitorul M. D.-I. anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, conform art. 15 alin. 2 din Constituția României. Cât privește exercitarea de către debitorul M. D.-I. a comerțului mai sus arătat ulterior expirării perioadei de 2 ani de la intrarea în vigoare a OUG nr. 4., debitorul a continuat aceeași activitate în condiții ilicite, sancțiunile prevăzute de OUG nr. 4. fiind inaplicabile în cazul său, deoarece debitorul M. D.-I. nu s-a înregistrat niciodată în registrul comerțului, pentru a fi radiat din acest registru. Invocarea de către debitorul M. D.-I. a propriei omisiuni de a se înregistra în registrul comerțului drept comerciant persoană fizică, atât anterior intrării în vigoare a OUG nr. 4., cât și după intrarea în vigoare a acestui act normativ, reprezintă un caz de invocare a propriei conduite ilicite pentru a nu fi supus L. insolvenței. Poziția debitorului în acest sens nu poate fi primită, fiind contrară principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Nu este întemeiată nici susținerea debitorului potrivit căreia el nu ar beneficia de nici un folos ca urmare a inaplicabilității, în ceea ce îl privește, a L. insolvenței. Chiar dacă răspunderea sa materială este angajată cu întreaga sa avere atât în condițiile dreptului comun (C. de procedură civilă), cât și în condițiile L. insolvenței, iar procedura care îi este aplicabilă, aceea a falimentului în forma simplificată, exclude reorganizarea judiciară, consecințele instituirii față de debitor a procedurii falimentului nu se opresc la aceste aspecte. Procedura falimentului, având natură concursuală și colectivă, tranșează concomitent și într-un cadru unitar toate creanțele împotriva averii debitorului, starea patrimoniului debitorului profitându-le sau dăunându-le în mod egal tuturor creditorilor, spre deosebire de executarea silită de drept comun, care favorizează creditorii care au obținut mai rapid titluri executorii. Din perspectiva debitorului M. D.-I., executarea silită în condițiile C.ui de procedură civilă este în mod incontestabil mai avantajoasă, procedura de drept comun exceptând numeroase bunuri de la executarea silită, cum ar fi cele prevăzute de 406-407, art. 409, art. 503 C.proc.civ. De asemenea, în cazul executării silite în condițiile C.ui de procedură civilă nu este posibilă antrenarea răspunderii penale a debitorului în cazurile prevăzute de art. 143 și art. 147 din L. nr. 8.. În acest context, se impune și analiza excepției lipsei interesului creditorilor S. D. R., H. M.-S. și H. D.-R. de a solicita deschiderea procedurii insolvenței față de debitorul M. D.-I. Într-adevăr, creanța creditorului S. D. R. și creanța creditorilor H. M.- S. și H. D.-R. sunt constatate prin sentința comercială nr. 3188/5 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) și prin sentința comercială nr. 1383/7 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), ambele titluri executorii în conformitate cu dispozițiile art. 7208 C.proc.civ., astfel cum au fost acestea interpretate cu forță obligatorie prin dispozițiile D. nr. X. mai 2007 pronunțată de Î.-SU în soluționarea unui recurs în interesul legii. Aparent, pentru acești creditori chirografari, calea executării silite în condițiile C.ui de procedură civilă ar fi mai avantajoasă, deoarece nu ar suporta concursul altor creditori, dintre care unii cu un posibil rang prioritar în condițiile art. 121 și art. 123 din L. nr. 8.. În realitate, însă, acești creditori ar suporta oricum concursul creditorilor garantați în conformitate cu dispozițiile art. 425 și art. 500 alin. 3 C.proc.civ., toți creditorii garantați fiind citați la executarea silită a bunurilor care fac obiectul garanțiilor lor. Avantajul principal al procedurii insolvenței este reprezentat, însă, de mijloacele speciale pe care L. nr. 8. le pune la îndemâna creditorilor, prin lichidatorul judiciar, în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul le-ar avea față de terți și în vederea anulării eventualelor acte frauduloase încheiate de debitor în ultimii trei ani anteriori deschiderii procedurii, în condițiile art. 79-80 din L. nr. 8.. Aceste acțiuni permit, deseori, recuperarea unor sume importante de bani care sunt, ulterior, distribuite creditorilor, iar exercitarea lor de către lichidatorul judiciar este scutită de plata taxei judiciare de timbru. În consecință, susținerea debitorului M. D.-I. potrivit căreia deschiderea procedurii insolvenței sale n-ar profita creditorilor S. D. R., H. M.-S. și H. D.-R. este neîntemeiată, fiind incidente dispozițiile art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ. Debitorul M. D.-I. și-a exprimat apărările față de cererea de deschidere a procedurii insolvenței pe calea contestației prevăzute de art. 33 alin. 2 din L. nr. 8.. Această cerere are o finalitate precisă în contextul L. nr. 8., permițând debitorului să conteste starea de insolvență în care s-ar afla. Desigur, celelalte aspecte invocate de debitor, mai sus analizate, puteau fi avansate și pe calea unei simple întâmpinări. Debitorul M. D.-I. nu a contestat această stare a patrimoniului său, iar judecătorul sindic reține că, într-adevăr, debitorul M. D. I. se găsește în stare de insolvență prezumată ca fiind vădită, în sensul art. 3, pct. 1, lit. a din L. nr. 8., în condițiile în care nu a făcut dovada deținerii lichidităților necesare pentru plata creanțelor creditorilor S. D. R., H. M.-S. și H. D.-R. în termen de 90 de zile de la scadențele acestor creanțe (7 martie 2011 și, respectiv, 5 mai 2011). Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 1169 C.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ., judecătorul sindic va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de debitorul M. D.-I. împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată în contra sa de creditorii S. D.- R., H. M.-S. și H. D.-R. Verificând calitățile d-lor S. D.-R., H. M.-S. și H. D.-R. de creditori îndreptățiți să solicite deschiderea procedurii insolvenței debitorului M. D.-I., judecătorul sindic reține că are această calitate creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, conform art. 3 pct. 6 din L. nr. 8.. În același sens, judecătorul sindic reține că valoarea prag de 45.000 lei reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, iar în situația formulării cererii de mai mulți creditori, cerința impusă de L. nr. 8. referitoare la calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței referitoare la cuantumul minim al creanțelor se analizează în raport cu valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor care au formulat cereri și cu respectarea valorii-prag, conform art. 31 alin. 3 din L. nr. 8. Creanțele de care s-au prevalat creditorii S. D.-R., H. M.-S. și H. D.-R. sunt certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 de zile, fiind stabilite prin sentința comercială nr. 3188/5 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) și prin sentința comercială nr. 1383/7 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), ambele titluri executorii în conformitate cu dispozițiile art. 7208 C.proc.civ., astfel cum au fost acestea interpretate cu forță obligatorie prin dispozițiile D. nr. X. mai 2007 pronunțată de Î.-SU în soluționarea unui recurs în interesul legii, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 379 alin. 3 și 4. Cât privește valoarea însumată a celor două creanțe, aceasta depășește în mod incontestabil valoarea prag în condițiile în care doar una dintre acestea, cea stabilită în favoarea creditorilor M.-S. și H. D.-R., fără dobândă, de 66.476,8 lei, are un cuantum superior valorii prag, 45.000 lei. În consecință, judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditorii S. D.-R., H. M.-S. și H. D.-R., având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței debitorului M. D. I. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. D. I. solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate de debitorul M. D. I. si respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, suspendarea executării sentinței de deschidere aprocedurii insolvenței pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj în D. nr. (...),până la soluționarea irevocabilă a cererii noastre de recurs ce face obiectul dosarului cu numărul de mai sus. Critică sentința atacată și în ceea ce priveste inadmisibilitatea cererii de deschidere a procedurii insolvenței susținând că , M. D. I. nu are calitate de comerciant pentru a-i fi aplicabilă procedura insolventei reglementată de L. nr. 8., respectiv dispozitiile art. 1 alin. (2) Iit. a) din acest act normativ. Conform dispozitiilor art. 1 alin. (2) lit. a) din L. nr. 8.: Procedura simplificată prevazută de prezenta lege se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, care se încadrează în una dintre urmatoarele categorii: comercianți, persoane fizice, actionând individual; ... " Pentru ca o persoana fizică să dobândească calitatea de comerciant este necesar a fi indeplinite o serie de condiții printre care și organizarea acesteia într-o formă juridică prevazută de lege. De altfel, sub aspectul aspectul dobandirii calitatii de comerciant potrivit conceptiei subiective ( specifică dreptului german) o persoana fizica este comerciant daca exercita cu titlu de profesie o activitate de comert si are numele sau sau firma sa inregistrată în registrul comertului. De retinut este si imprejurarea ca natura faptelor pe care le efectueaza o persoana fizica nu este suficienta pentru dobandirea calitatii de comerciant. În cadrul L. nr. 8. există o serie de prevederi legale din care rezultă în mod direct necesitatea ca persoana supusă procedurii reglementată de acest act normativ sa fie organizată într-o formă juridică. In acest sens prezintă în continuare cu titlu de exemplu o parte din aceste dispozitii legale: art. 3 pct 23. , art. 6 alin., art. 37. Conditia organizării persoanei într-o formă juridică prevazută de lege rezultă în mod direct și din cadrul expunerii de motive a L. pentru modificarea și completarea legii nr. 8. privind procedura insolventei, în cadrul căreia se reține la S. a II -a M. emiterii actului normativ - pct. 1 Descrierea situației actuale, următoarele:" ..... Procedura simplificată se aplică în următoarele cazuri: comercianților organizați în formele juridice expres prevăzute de lege ( așa numita categorie a micilor comercianti ): comercianți, persoane fizice acționând individual și asociații familiale; ". Așadar pentru că o persoană fizică să poată fi supusă procedurii simplificate este necesar a fi organizată într-o formă juridică prevazută de lege. R. legiuitorului în această situație ar fi simplu: persoana fizică care nu este organizată într-una dintre formele expres prevăzute de lege, nu beneficiază de un patrimoniu de afectatiune pentru activitatea desfășurată, sens în care în situația includerii acestuia, printre persoanele organizate în forme juridice expres prevăzute de lege, i s-ar crea o situație mult mai grea decât a tuturor celorlalți debitori care beneficiază datorită organizării impuse de un patrimoniu de afectațiune, care ar fi supus procedurilor prevăzute de L. 85. Mergând mai departe pe același considerent, învederăm faptul că actul normativ la care am făcut referire în cadrul contestației respectiv O. nr. 4. stabilește modalități le în care persoanele fizice pot desfășura activități economice: ca persoană fizică autorizată, întreprinzători titulari ai unor întreprinderi individuale sau ca membri ai unei asociații familiale. Recurentul nu este organizat în nici o formă juridică prevazută de actul normativ anterior menționat. Chiar și în ipoteza în care s-ar reține ca activitatea desfășurată de către M. D. I. ar putea fi încadrată ca fiind activitatea unui întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale, recurentul nu a do bandit calitatea de comerciant în condițiile în care nu sunt îndeplinite dispozitiile art. 23 din OUG nr. 4. în sensul înregistrării în registrul comerțului. Așadar calitatea de comerciant se dobândește nu doar prin săvârșirea unor acte de comerț ci prin înregistrarea în registrul comerțului. Raportându-ne la această ipoteză anterior menționată, M. D. I. nefiind înregistrat în registrul comerțului (organizat într-o formă juridică prevăzută de lege) nu a dobândit calitatea de comerciant, nefiindu-i aplicabile dispozițiile L. nr. 8.. Pe de altă parte recurentul nu poate fi considerat comerciant în sensul dispozițiilor art. 7 din C. C., faptele de comerț fiind enumerate aproape exhaustiv la art. 3 din acelasi act normativ. Potrivit aceluiași act normativ, comerciantul persoană fizică este definit prin apartenența sa la un anumit grup profesional ori în cazul nostru nu poate fi reținută ca fiind îndeplinită nici această conditie. Simpla stare de debitor a recurentului nu determină în mod automat aplicabilitatea dispozițiilor legii insolvenței față de acesta. P. în momentul de fata nu exista reglementata/adoptata în România o procedura privind insolvabilitatea persoanelor fizice cu toate că a fost elaborat in acest sens un proiect de lege. Recurentul a efectuat in calitate de persoana fizica o serie de activitati de constructii in mod legal ( a obtinut autorizatiile necesare, a declarat veniturile obtinute in urma demersurilor de vanzare a imobilelor, a achitat taxele si impozitele aferente tranzactiilor ) nefiind sanctionat de catre un organ al statului pentru incalcarea vreunei dispozitii legale in realizarea operatiunilor anterior mentionate. In cazul insolventei persoanei fizice care nu este organizata intr-o forma juridica prevazuta de lege (cazul nostru), se impune ca masurile de protectie a debitorului sa fie mult mai cuprinzatoare fata de masurile prevazute la debitorii persoane juridice. In acest sens a fost elaborat si proiectul de lege privind insolventa persoanelor fizice proiect in care au fost introduse o serie de reglementari ce nu se regasesc in L. nr. 8. cum ar fi: posbilitatea debitorului persoana fizica de a propune un plan de reorganizare, beneficiul scuzabilitatii, incheierea anticipata a procedurii etc. Prin deschiderea procedurii insolventei in forma simplificata fata de recurent ii este creata o situatie mult mai grea fata de oricare dintre debitorii carora le sunt aplicate dispozitiile L. nr. 8., in conditiile in care: - acesta este lipsit de dreptul de a propune un plan de reorganizare . Lichidarea persoanelor juridice vizeaza doar bunurile aflate in patrimoniu persoanei si doar in cazuri expres prevazute de lege poate fi atrasa raspunderea personala a membrilor organelor de conducere; conform dispozitiilor O. nr. 4. chiar si persoanele fizice autorizate sau intreprinzatorul raspund pentru obligatiile lor cu patrimoniul de afectatiune. Fiind ridicat dreptul de administrare a recurentului, acesta este pus in imposibilitatea de a efectua orice operatiune privind bunurile sale personale, mare parte dintre aceste operatiuni vizand si intretinerea respectiv asigurarea traiului debitorului În ceea ce privește afirmatiile creditorilor conform cărora dispozitiile C.ui fiscalla care fac trimitere (art. 127) ar defini comerciantul, aratam faptul ca aceasta norma invocata are in vedere în mod exclusiv stabilirea persoanelor impozabile nicidecum a comerciantilor. Dispozitiile C.ui fiscal au ca si scop definirea persoanelor care datoreaza taxe catre bugetul de stat ca urmare a desfasurarii unor activitati producatoare de venituri, nicidecum nu stabilesc calitatea de comerciant a acestor categorii de persoane. In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes a creditorilor in formularea cererii de deschidere a procedurii insolventei. Asa cum a aratat și în cadrul contestatiei, demersul judiciar inițiat de către creditori nu aduce nici un folos acestora. Deschiderea procedurii simplificate va pune creditorii semnatari ai cererii, in concurs cu alti eventuali creditori cu sau fara garantii si chiar fara un titlu executoriu, expunandu-se asadar unui posibil prejudiciu care ar putea fi evitat prin continuarea individuala a procedurilor de executare silita. Deschiderea procedurii simplificate a debitorului le-ar crea creditorilor semnatari o situatie mult mai putin privilegiata fata de starea prezenta. Analiza recursului formulat , raportat la motivele de recurs invocate și dispozițiile legale interpretate relevă următoarele : Cererea de suspendare a executării sentinței recurate a fost analizată raportat la excepția nelegalei timbrări invocată din oficiu de instanță și în raport de care se reține că dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentului i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997. Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata. Neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art. 20 alin 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, C.ea a constatat că dispozițiile L. nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală. C.ea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz). Constatând că recurentul, deși legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar , nu a îndeplinit obligația de plata pana la termenul stabilit astfel că urmează a se aplica sancțiunea anularii cererii de suspendare în conformitate cu prevederile art 20 alin 3 din L. nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Prin cererea înregistrată pe rolul T. C. C. la 1 septembrie 2011, creditorii S. R. D., H. M. S. și H. D. R. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitorul M. D. I.,iar în motivarea cererii lor, au arătat că creditorul S. D.-R. are împotriva debitorului M. D. I. o creanță în cuantum de 63.725,26 lei, formată din : suma de 42.402 lei (echivalentul în lei al sumei de 10.000 euro, la cursul valutar BNR de 4,2228 lei/1 euro valabil pentru data de (...)), conform sentinței comerciale nr. 3188/2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), respectiv suma de 3.467,00 lei (echivalentul în lei al sumei de 817,6 euro la cursul valutar BNR de 4,2228 lei/1 euro valabil pentru data de (...)), reprezentând dobânda legală în materie comercială începând cu data de (...) și până la data formulării cereri, conform sentinței comerciale nr. 3188/2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), suma de 13.847,96 lei reprezentând cheltuieli de judecată, conform sentinței comerciale nr. 3188/2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...), suma de 4.008,3 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu recuperarea debitului (onorariu avocațial în cuantum de 3.500 lei, onorariu executor judecătoresc în sumă de 372 lei, taxă timbru executare silită în cuantum de 16 lei, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar pentru cererea de deschidere a procedurii insolvenței, în cuantum de 120,3 lei. Creditorii H. M.-S. și H. D.-R. au arătat că au împotriva debitorului M. D.-I. o creanță în valoare totală de 82.397,73 lei, formată din: suma de 66.476,8 lei conform sentinței comerciale nr. 1383/2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), suma de 5.457,93 lei, reprezentând dobânda legală în materie comercială începând cu data de (...) și până la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, conform sentinței comerciale nr. 1383/2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), suma de 10.463 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, conform sentinței comerciale nr. 1383/2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...). Au mai arătat că debitorul M. D.-I. este comerciant persoană fizică și patrimoniul său se află în stare de insolvență, fiind astfel justificată cererea lor de deschidere a procedurii insolvenței. Au arătat că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 8., procedura simplificată se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, care se încadrează în una dintre următoarele categorii: a) comercianți, persoane fizice, acționând individual… Au învederat că începând cu anii 2006-2007 debitorul M. D. I. a fost implicat în activitatea comercială constând în edificarea de imobile în sopul valorificării acestora, activități pe care le-a exercitat cu caracter de continuitate, dobândind astfel calitatea de comerciant. A., debitorul M. D.-I. a fost implicat în mod direct în conceperea și edificarea unui proiect imobiliar de anvergură în localitatea B. din județul C. Au învederat că toate aceste condiții sunt îndeplinite în cazul debitorului M. D.-I. A. : 1. debitorul M. D.-I. a săvârșit, începând cu anii 2006 - 2007, acte de comerț obiective constând în construcția de imobile în scopul valorificării economice prin vânzare și/sau închiriere. 2. actele de comerț obiective constând în construcția de imobile în scopul valorificării economice au fost exercitate în mod sistematic și efectiv, cu titlu de profesiune. Au arătat că această împrejurare reiese din aceea că pe numele debitorului au fost înscrise un număr mare de imobile (apartamentele cuprinse în 6 blocuri), toate fiind imobile noi, edificate de către acesta în baza autorizațiilor de construire emise de autoritățile publice locale competente. În același sens au invocat și contractul de asociere în participațiune pe care debitorul M. D.-I. l-a încheiat cu d-l M. S.-R., atestat de d-na av. H. C. I. sub nr. 22/15 august 2007, contract care avea ca obiect o asociere între cei doi «cu scopul comun de a obține câștiguri de pe urma activității desfășurate», respectiv edificarea a 14 imobile cu destinația de locuințe colective D+P+3E+M în comuna B., județul C. Au apreciat de netăgăduit faptul că edificarea a 14 imobile, fiecare având demisol, parter, 3 etaje și mansardă denotă exercițiul sistematic, cu titlu de profesiune, al faptelor de comerț desfășurate de către debitorul M. D.-I. 3. au mai arătat că actele de comerț la care au făcut referire au fost exercitate de către debitorul M. D.-I. în nume propriu și pe propriul său risc economic, fapt care rezultă din înscrisurile anexate cererii : extrasele de carte funciară, autorizațiile de construire, contractul de asociere în participațiune nr. 22/(...), antecontractele de vânzare-cumpărare. În același sens au invocat hotărârile judecătorești anexate cererii, din care rezultă faptul că debitorul M. D.-I., pârât într-o serie întreagă de litigii vizând rezoluțiunea unor antecontracte de vânzare-cumpărare, nu s-a apărat niciun moment cu teza că imobilele nu ar fi ale sale, ci ar aparține vreunei alte persoane sau entități în numele căreia ar fi înțeles să desfășoare acte de comerț. Au concluzionat în sensul că întreaga probațiune creează prezumția asumării riscului economic pentru actele de comerț desfășurate și faptul că debitorul M. D.-I. este un întreprinzător. Debitorul M. D. I. a formulat contestație solicitând respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței și obligarea creditorilor la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea contestației, a invocat în primul rând inadmisibilitatea cererii formulate de creditori, raportat la lipsa calității sale de comerciant. A arătat că procedura insolvenței este aplicabilă doar comercianților, fie ei persoane fizice sau juridice, iar în ceea ce privește persoanele fizice, a învederat că OUG nr. 4. stabilește modalitățile în care aceste persoane pot desfășura activități economice: ca persoană fizică autorizată, ca întreprinzători titulari ai unor întreprinderi individuale sau ca membri ai unei asociații familiale. În subsidiar, a invocat excepția lipsei interesului creditorilor în susținerea prezentei cereri. A apreciat că solicitarea creditorilor de a se deschide procedura falimentului nu le aduce niciun folos. A arătat că creditorii au la îndemână modalitatea executării silite a creanțelor lor, demarând singuri executarea silită încercând să valorifice bunurile debitorului în scopul realizării propriilor creanțe. A apreciat că, în situația unei proceduri colective, un creditor chirografar, așa cum sunt semnatarii cererii, vine în concurs cu alți creditori, unii cu garanții și implicit cu rang prioritar, iar alții fără garanții, dar cu care trebuie să împartă suma rămasă din valorificarea activelor debitorului, proporțional cu procentul pe care creanța lor îl deține în categoria creanțelor chirografare. A arătat și că nu se poate susține că interesul creditorilor ar fi născut și actual, și nici personal și direct. A., în contextul în care creditorii semnatari dețin titluri executorii și au demarat deja executarea silită împotriva sa, a apreciat evident faptul că inițiatorii cererii s-ar expune unui prejudiciu în situația în care s-ar admite cererea de deschidere a procedurii colective, prin faptul că ar veni în concurs cu o serie de alți creditori, cu sau fără garanții și chiar fără titlu, sens în care condiția interesului născut și actual nu este îndeplinită. În ceea ce privește condiția ca interesul să fie personal și direct, a arătat că nu identifică vreun folos personal rezultând din acest demers judiciar, în contextul în care deschiderea procedurii le-ar crea acestor creditori o situație mult mai puțin privilegiată față de starea prezentă. Prima critică a recurentului reprezintă o reiterare a apărărilor formulate în fața primei instanțe raportat la împrejurarea că judecătorul sindic a înlăturat integral apărările formulate pe calea contestației. Justificarea demersului judiciar al creditorilor a fost apreciată de către judecătorul sindic ca fiind realizată apreciind că dispozițiile legale invocate sunt incidente în cauză . Determinarea sferei persoanelor ce pot fi subiect al L. privind procedura insolvenței și maniera în care a fost realizată a atras principala critică a recurentului . Judecătorul sindic a reținut în mod corect că la data intrării în vigoare a L. nr. 8., sensul termenului „comercianți, persoane fizice, acționând individual"; , astfel cum este redat în art 1 alin 2 lit a din lege nu avea în vedere noțiunea de persoană fizică înregistrată în registrul comerțului, deoarece calitatea de comerciant a unei persoane fizice nu era condiționată de o asemenea formalitate. Reglementarea incidentă este cea din cuprinsul C.ui comercial , în vigoare la data sesizării instanței care stabilea fără echivoc că sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț având comerțul ca profesiune obișnuită și societățile comerciale . Analiza textului indicat relevă că deși în cuprinsul său sunt enumerate condițiile necesare dobândirii statutului de comerciant , verificarea îndeplinirii exigențelor instituite presupune coroborarea cu alte dispoziții . C. comercial impune pentru calificarea unei persoane fizice drept comerciant este efectuarea de fapte de comerț și exercitarea comerțului ca profesiune obișnuită. Interpretarea textului legal s-a realizat atât din perspectiva concepției obiective cât și a condiției subiective . Natura faptelor săvârșite de persoana fizică a fost determinată prin raportare la faptele calificate în mod expres de legiuitor ca îndeplinind cerințele pentru a fi fapte obiective de comerț , enumerate de art 3 din codul comercial , între care întreprinderile de construcții. Raportat la teoria subiectivă s-a reținut în mod constant în doctrină că simpla înregistrare nu califică persoana fizică drept comerciant fiind necesară îndeplinirea celeilalte condiții , aceea a exercitării faptelor de comerț . Legiuitorul român nu a adoptat teoria subiectivă așa cum acreditează recurentul fiind evident că s-a optat , așa cum s-a evidențiat pentru cea mixtă , nefiind așadar exclusă persoana care îndeplinește fapte obiective de comerț , contrar celor afirmate de recurent . Simetric opus nu se poate reține că în momentul exercitării faptelor de comerț persoane fizică nu este comerciant în viziunea codului comercial doar pentru omisiunea sa de a se supune înregistrării . Este comerciant cel care îndeplinește condițiile subiective în măsura în care faptele pe care le realizează sunt fapte de comerț ori în ceea ce îl privește pe recurentul M. D. I. , faptele invocate sunt fapte de comerț obiective , fiind dintre cele enumerate de legiuitor . C.ea achiesează la susținerile intimaților potrivit cărora textele legale ce definesc comerciantul nu condiționează dobândirea calității de comerciant nici de îndeplinirea vreunei formalități legale, nici de caracterul licit sau ilicit în care se desfășoară actele de comerț întrucât apreciază că îndeplinirea condițiilor instituite prin textul legal enunțat sunt suficiente . Pentru interpretarea enunțată pledează și art. 1 alin. 2 din L. nr. 2. care include în categoria comercianților persoanele fizice , persoanele care efectuează în mod obișnuit acte de comerț. Dintre prevederile legale care reglementează obligația de înregistrare , recurentul a invocat prevederile art 23 susținând că nu a do bandit calitatea de comerciant în condițiile în care nu sunt îndeplinite dispozitiile art. 23 din OUG nr. 4. în sensul înregistrării în registrul comerțului. Recurentul susține calitatea de comerciant se dobândește nu doar prin săvârșirea unor acte de comerț ci prin înregistrarea în registrul comerțului, însă contrar celor evidențiate de acesta sensul dispozițiilor legale enunțate relevă că desfășurarea cu caracter de profesie a actelor de comerț obiective e suficientă pentru dobândirea acestui statut , simpla înregistrare nefiind suficientă iar neîregistrarea neatrăgând pierderea statului . Critica recurentului potrivit căreia M. D. I. nefiind înregistrat în registrul comerțului ,organizat într-o formă juridică prevăzută de lege, nu a dobândit calitatea de comerciant, nefiindu-i aplicabile dispozițiile L. nr. 8. apare ca lipsită de fundament argumentele prezentate de judecătorul sindic și cele reținute de C.e anterior confirmând că această teză este lipsită de temei . Judecătorul sindic a reținut în mod corect că niciunul dintre aceste două acte normative, L. nr. 3. și L. nr. 2., nu condiționa dobândirea calității de comerciant de către o persoană fizică de înregistrarea în registrul comerțului sau de efectuarea vreunei alte formalități. Sancțiunea pentru nerespentarea obligațiilor instituite prin textele amintite este fie amendă judiciară, fie amendă contravențională însă nu pot fi invocate de persoana aflată în culpă pentru a se sustrage de la aplicarea normelor care reglementează aco altă parte a activității comercianților. Pentru interpretarea dată dispozițiilor legale determinate ca incidente de judecătorul sindic pledează și viziunea legiuitorului reflectată de noile dispoziții care reglementează activitatea profesioniștilor . În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C.ui civil, referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 2. privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege potrivit art 6 din L. nr. 60 din 10 aprilie 2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a G. nr. 7. pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a L. nr. 287/2009 privind C. civil. Așadar legiuitorul a inclus în sfera persoanelor a căror activitate trebuie guvernată de normele indicate nu doar pe acele persoane care au respectat exigențele legii și s-au înregistrat ci și pe acele persoane care nu au respectat dispozițiile legale deși erau vizate de acestea fiindu-le impusă înregistrarea . Concluzia judecătorului sindic că neefectuarea de către debitorul M. D.-I. a demersurilor necesare pentru obținerea unei autorizații în vederea desfășurării acestei activități sau pentru înregistrarea sa în registrul comerțului nu au nicio relevanță pentru calificarea sa juridică drept comerciant în sensul dispozițiilor art. 7 C.com., art. 1 alin. 2 din L. nr. 2. și art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 8., conduita omisivă a debitorului având relevanță doar din perspectiva ilicitului juridic sancționat prin dispozițiile L. nr. 3. și L. nr. 2. apare ca fiind corectă în raport de considerentele evidențiate anterior . Recurentul mai evidențiază : Conditia organizării persoanei într-o formă juridică prevazută de lege rezultă în mod direct și din cadrul expunerii de motive a L. pentru modificarea și completarea legii nr. 8. privind procedura insolventei, în cadrul căreia se reține: Procedura simplificată se aplică în următoarele cazuri: comercianților organizați în formele juridice expres prevăzute de lege , comercianți, persoane fizice acționând individual și asociații familiale; . Acesta concluzionând că pentru că o persoană fizică să poată fi supusă procedurii simplificate este necesar a fi organizată într-o formă juridică prevazută de lege. Contrar celor afirmate de recurent statuările din cadrul expunerii de motive a L. pentru modificarea și completarea legii nr. 8. privind procedura insolventei, evidențiază aceleași aspecte existente și în cuprisul legii potrivit cărora pot fi subiect al procedurii simplificate comercianții persoanele fizice acționând individual. Concluzia potrivit căreia persoana fizică care nu este organizată într- una dintre formele expres prevăzute de lege, nu beneficiază de un patrimoniu de afectatiune pentru activitatea desfășurată, sens în care în situația includerii acestuia, printre persoanele organizate în forme juridice expres prevăzute de lege, i s-ar crea o situație mult mai grea decât a tuturor celorlalți debitori care beneficiază datorită organizării impuse de un patrimoniu de afectațiune nu este una completă . Recurentul încearcă să extindă efectele nerespectării prevederilor legale referitoare la înregistrare și asupra activității desfășurate ulterior teză care nu poate fi primită întrucât nerespectarea unei dispoziții nu poate lipsi de efect toate operațiunile efectuate cu ignorarea acesteia , existența unei activități cu caracter de continuitate de natura unor fapte de comerț obiective necontestate de recurent care susține că toată activitatea s-a desfășurat cu respectarea cerințelor legale nefiindu-i aplicate amenzi de către autorități , presupune și respectarea exigențelor legate de patrimoniu de afectațiune ori în lipsa unui astfel de demers asumarea riscului inerent ignorării oricărei prevederi legale . Invocarea de către debitorul M. D.-I. a propriei conduite neconforme dispozițiilor legale evidențiate , a omisiuni de a se înregistra în registrul comerțului drept comerciant persoană fizică, atât anterior intrării în vigoare a OUG nr. 4., cât și după intrarea în vigoare a acestui act normativ nu poate paraliza demersul reclamanților fiind inadmisibilă invocarea propriei culpe . Analiza excepției lipsei interesului creditorilor S. D. R., H. M.-S. și H. D.-R. de a solicita deschiderea procedurii insolvenței față de debitorul M. D.- I. a fost de asemenea corect realizată în primă instanță . Recurentul critică interpretarea dată de judecătorul sindic condiției interesului afirmând că demersul judiciar inițiat de către creditori nu aduce nici un folos acestora întrucât deschiderea procedurii simplificate va pune creditorii semnatari ai cererii, in concurs cu alti eventuali creditori cu sau fara garantii si chiar fara un titlu executoriu, expunandu-se asadar unui posibil prejudiciu care ar putea fi evitat prin continuarea individuala a procedurilor de executare silita. Demersurile urmate de o parte din creditori au relevat că executarea creanțelor nu a fost lipsită de incidente astfel că executarea individuală opusă de recurenți nu apare fiind una aptă să stingă interesul pentru declanșarea prezentei proceduri, care are avantajul eforturilor conjugate ale creditorilor în evitarea impedimentelor la executare . Referitor la lipsa interesului în raport de ordinea de preferință corect a observat judecătorul sindic că acești creditori ar suporta oricum concursul creditorilor garantați în conformitate cu dispozițiile art. 425 și art. 500 alin. 3 C.proc.civ., toți creditorii garantați fiind citați la executarea silită a bunurilor care fac obiectul garanțiilor lor. Argumentul fundamental în justificarea interesului creditorilor pentri declanșarea procedurii insolvenței se regăsește la nivelul dispozițiilor care reglementează mijloacele speciale pe care L. nr. 8. le pune la îndemâna creditorilor, în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul le-ar avea față de terți și în vederea anulării eventualelor acte frauduloase încheiate de debitor în ultimii trei ani anteriori deschiderii procedurii, în condițiile art. 79-80 din L. nr. 8.. Așa cum corect a reținut și judecătorul sindic declanșarea acestor demersuri au condus la recuperarea unor sume importante de bani care sunt, ulterior, distribuite creditorilor, iar exercitarea lor de către lichidatorul judiciar este scutită de plata taxei judiciare de timbru, aspect care nu este lipsit de relevanță la verificarea interesului material . Toate argumentele prezentate au relevant că apare ca fiind fară fundament critica recurentului referitoare la inadmisibilitatea cererii de deschidere a procedurii insolvenței în ceea ce îl privește întrucât sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii recurentul fiind una din persoanele expres prevăzute de lege ce poate fi subiect al legii , creanța îndeplinind condițiile iar starea de insolvență fiind necontestată . Aserțiunile referitoare la împrejurarea că în cadrul L. nr. 8. există o serie de prevederi legale din care rezultă în mod direct necesitatea ca persoana supusă procedurii reglementată de acest act normativ să fie organizată într-o formă juridică sunt incompatibile cu principiul de interpretare a dispozițiilor legale în maniera în care acestea pot produce efecte . A susține că nu sunt incidente dispozițiile dintr-un text legal întrucât o anumită teză dintr-un aliniat nu poate fi aplicată recurentului relevă o interpretare eronată a prevederilor legale întrucât regula este că acestea reglementează situația cea mai frecvent întâlnită , respectarea legii , și nu poate acoperi toate ipotezele și variabile imaginabile . Critica recurentului potrivit căreia prin deschiderea procedurii insolvenței in forma simplificată fată de el îi este creată o situatie mult mai grea fata de oricare dintre debitorii cărora le sunt aplicate dispozitiile L. nr. 8., nu este de natură a determina exonerarea sa de la procedură întrucât procedura simplificată în întregul său a fost reglementată si pentru a sancționa nerestectarea exigențelor legale . Toate considerentele evidențiate au format convingerea că recursul apare ca nefundat , judecătorul sindic aplicând și interpretând corect toate prevederile legale incidente și în consecință în baza art 312 C pr civ C.ea va respinge recursul declarat de debitorul M. D.-I. împotriva sentinței civile nr.5102 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C. pe care o menține în întregime iar în privința cererii de suspendare în baza art 20 alin 3 din L. nr 146/1997 va anula ca netimbrată cererea de suspendare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Anulează ca netimbrată cererea de suspendare sentinței civile nr.5102 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. formulată de debitorul M. D.-I. Respinge recursul declarat de debitorul M. D.-I. împotriva sentinței civile nr.5102 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. M. C. M. S. C. P. L. S. F. GREFIER Red.A.M.C./S.M.D. 2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 3124/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9597/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
