Decizia nr. 4773/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIE CIVILĂ NR.4773/2012
Ședința din data de 28 mai 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de creditoarea B. SA și creditorii O. C. R. și F. D. M. împotriva sentinței civile nr.3776 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., în contradictoriu cu intimata SC D. C. S. prin lichidator judiciar H & B I. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată - denunțare antecontracte de vânzare cumpărare.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 mai 2012, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.3776 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. s-a dispus conexarea dosarelor nr. (...) și, respectiv, nr. (...) la dosarul nr. (...).
S-a respins, ca neîntemeiată, contestația înregistrată inițial sub nr. (...), formulată de contestatorii O. C. R. și F. D. M., împotriva măsurii lichidatorului judiciar al SC D. C. S., H & B I. S., de a supune hotărârii adunării creditorilor denunțarea antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate de fiecare dintre contestatori cu debitoarea SC D. C. S., măsură cuprinsă în raportul publicat în BPI nr. 780/14 martie 2011 și depus la dosar la 15 martie 2011.
S-a admis contestația înregistrată inițial sub nr. (...) formulată de contestatorul O. C. R., împotriva măsurii lichidatorului judiciar al SC D. C. S., H & B I. S., de a denunța antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de contestatorul O. C. R. cu debitoarea SC D. C. S. la datele de: 9 ianuarie 2009, având ca obiect apartamentul nr. 1 contra prețului de 20.000 euro și, respectiv, 25 martie 2009, având ca obiect apartamentul nr. 2 contra prețului de 20.000 euro, măsură necuprinsă în vreun raport depus la dosar, luată prin adresa nr. 8. martie 2011, și în consecință:
S-a desființat măsura lichidatorului judiciar al SC D. C. S., H & B I. S., de a denunța antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de contestatorul O. C. R. cu debitoarea SC D. C. S. la datele de : 9 ianuarie 2009, având ca obiect apartamentul nr. 1 contra prețului de 20.000 euro și, respectiv, 25 martie
2009, având ca obiect apartamentul nr. 2 contra prețului de 20.000 euro,măsură necuprinsă în vreun raport depus la dosar, luată prin adresa nr. 8. martie 2011.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Verificând, pe fond, temeinicia primei contestații, înregistrată inițial sub nr. (...), judecătorul sindic reține că în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 teza finală din L. nr. 85/2006, atribuțiile manageriale [în cadrul procedurii insolvenței] aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.
Formularea potestativă în cuprinsul dispozițiilor art. 86 alin. 1 din L. nr. 85/2006 a prerogativei lichidatorului judiciar de a denunța contractele în derulare, precum și stabilirea expresă a finalității acestei măsuri: maximizarea averii debitoarei conduc la concluzia naturii manageriale a acestei atribuții a lichidatorului judiciar. În consecință, o atare măsură poate face obiectul controlului de oportunitate al creditorilor, prin intermediul adunării creditorilor.
Faptul că, în concret, lichidatorul judiciar a provocat un astfel de control de oportunitate (anterior luării măsurii) prin convocarea adunării creditorilor și obținerea unui vot al adunării creditorilor asupra oportunității acestei măsuri nu reprezintă, în niciun caz, o încălcare a dispozițiilor Legii nr.
85/2006 sau a prevederilor vreunui act normativ. Dispozițiile art. 11 alin. 2 din L. nr. 85/2006 nu stabilesc vreun moment al efectuării controlului de oportunitate, astfel încât acesta poate fi atât anterior, cât și ulterior luării unei măsuri care implică exercitarea unei atribuții manageriale a lichidatorului judiciar. C. susținerilor contestatorilor, o astfel de conduită a lichidatorului judiciar, de a consulta creditorii asupra oportunității luării unei măsuri precum cea din speță, de a denunța contracte în derulare încheiate de către debitoare anterior deschiderii procedurii, reprezintă un demers prudent, lichidatorul judiciar fiind pe deplin îndreptățit să urmărească luarea unei măsuri considerate ca fiind oportună de creditori, în condițiile în care scopul dispozițiilor Legii nr. 85/2006 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, si, implicit, îndestularea creditorilor acestuia.
În speță nu pot fi reținute argumentele contestatorilor potrivit cărora, prin supunerea măsurii denunțării antecontractelor de vânzare-cumpărare controlului de oportunitate al creditorilor, lichidatorul judiciar ar fi transferat prerogativa sa prevăzută de art. 86 alin. 1 din L. nr. 85/2006 unui organ necompetent - adunarea creditorilor, sau că ar fi urmărit transferul responsabilității juridice derivate din această măsură către adunarea creditorilor. I. de acuratețea mai mică sau mai mare a convocatorului și a exprimării din hotărârea adunării creditorilor din 11 martie 2011, ceea ce a fost supus votului creditorilor a fost oportunitatea luării măsurii de către lichidatorul judiciar și nu măsura propriu-zisă, aceasta rămânând în sfera atribuțiilor lichidatorului judiciar, care, așa cum s-a arătat mai sus și se va arăta în continuare, a procedat în nume propriu la denunțarea antecontractelor de vânzare-cumpărare, comunicând decizia sa cocontractanților debitoarei prin adrese.
Cât privește susținerea contestatorilor potrivit căreia administratorul judiciar / lichidatorul s-ar subroga administratorului statutar, judecătorul sindic a reținut că o astfel de concluzie nu poate fi susținută în contextul dispozițiilor Legii nr. 85/2006. M.datul administratorului / lichidatorului judiciar are o dublă natură : legală și judiciară și este specializat, având cafinalitate realizarea scopului procedurii insolvenței : acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Faptul că, pe parcursul procedurii insolvenței, după ridicarea dreptului de administrare, administratorul judiciar / lichidatorul preia și atribuțiile de administrare (limitate la realizarea scopului mai sus arătat) și de reprezentare a debitoarei nu poate conduce la concluzia potrivit căreia administratorul judiciar / lichidatorul s-ar subroga în drepturile și obligațiile fostului administrator statutar. Oricum, o atare pretinsă subrogație nu are nimic de a face cu prerogativa administratorului judiciar / lichidatorului de a denunța contractele în derulare ale debitoarei, această atribuție fiind specifică procedurii insolvenței.
În fine, invocarea de către contestatorii O. C. R. și F. D. M., în cadrul primei contestații, a unor argumente de nelegalitate și de inoportunitate a măsurii denunțării antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu debitoarea excede obiectului primei contestații, formulat de către contestatori fără nici un echivoc, redactarea contestației, fiind, de altfel, realizată de un avocat. În consecință, aceste argumente sunt lipsite de pertinență și nu vor fi analizate în cadrul acestei contestații.
Pentru motivele mai sus expuse, judecătorul sindic, în temeiul art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., coroborate cu cele ale art. 21 alin. 4 din L. nr. 85/2006, a respins, ca neîntemeiată, contestația înregistrată inițial sub nr. (...), formulată de contestatorii O. C. R. și F. D. M. împotriva măsurii lichidatorului judiciar al SC D. C. S., H & B I. S., de a supune hotărârii adunării creditorilor denunțarea antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate de fiecare dintre contestatori cu debitoarea SC D. C. S., măsură cuprinsă în raportul publicat în BPI nr. 780/14 martie 2011 și depus la dosar la 15 martie 2011.
Verificând, pe fond, temeinicia celei de a doua contestații, înregistrată inițial sub nr. (...) judecătorul sindic a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. 1 din L. nr. 85/2006, contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/. poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate. Administratorul judiciar/. trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să denunțe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/. nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat. Contractul se consideră denunțat: a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării cocontractantului de denunțare a contractului, dacă administratorul judiciar/. nu răspunde; b) la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/.
Din analiza dispozițiilor art. 86 alin. 1 din L. nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut că prerogativa lichidatorului de a denunța antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de contestatorul O. C. R. cu debitoarea SC D. C. S. la datele de : 9 ianuarie 2009, având ca obiect apartamentul nr. 1 contra prețului de 20.000 euro și, respectiv, 25 martie
2009, având ca obiect apartamentul nr. 2 contra prețului de 20.000 euro, este dublu condiționată : pe de o parte, această măsură ar trebui să conducă la maximizarea averii debitoarei, iar pe de altă parte, aceste antecontracte ar trebui să nu fi fost executate în totalitate sau substanțial de către toate părțile implicate.
Analizând prima condiție, aceea a maximizării averii debitoarei, judecătorul sindic a reținut că ipotezele analizate de lichidatorul judiciar sunt : aceea a vânzării întregului imobil colectiv, în stadiul actual - proiect, la valoarea de 160.000 euro + TVA, respectiv ipoteza în care cele patru antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate de contestatorul O. C. R. și, respectiv, de d-l F. D. M. cu debitoarea, ar fi menținute și ar fi disponibil spre vânzare doar apartamentul nr. 3, pentru care promitenții cumpărători H. și-au manifestat opțiunea expresă a rezoluțiunii antecontractului.
Dat fiind faptul că nici d-l F. D. M. și nici d-nii M. B. P. și M. I. ANA (promitenții cumpărători ai apartamentului nr. 6, care au achitat un avans de
35000 euro din prețul convenit de 62000 euro) nu au atacat măsura denunțării antecontractelor încheiate de ei cu debitoarea, judecătorul sindic a avut în vedere aceste antecontracte ca fiind denunțate. Din procesul verbal al adunării creditorilor din 11 martie 2011, rezultă că atât lichidatorul judiciar, cât și creditorii au avut în vedere faptul că atât d-nii F. D. M. și M. B. P. și M. I. ANA, cât și contestatorul O. C. R. au achitat integral / parțial prețurile stabilite în antecontracte (40000 euro + 40000 euro + 35000 euro + 20000 euro +
20000 euro =) 1. euro. Dintre aceste persoane, doar d-nii M. B. P. și M. I. ANA au calitatea de creditori, doar în cazul lor putându-se pune problema unei concurențe între eventualele sume solicitate cu titlu de despăgubiri în condițiile art. 86 alin. 2 din L. nr. 85/2006 și cele cu care d-nii M. B. P. și M. I. ANA au fost înscriși în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC D. C. S.
Lichidatorul judiciar nu a analizat ipoteza în care din suma de 1. euro (TVA ar urma să fie virat la bugetul de stat) debitoarea ar urma să achite despăgubiri în condițiile art. 86 alin. 2 din L. nr. 85/2006 prin comparație cu ipoteza în care ar menține antecontractele încheiate cu contestatorul O. C. R., pentru a justifica luarea măsurii denunțării antecontractelor încheiate cu contestatorul O. C. R..
Desigur, estimarea despăgubirilor care ar putea fi acordate în cadrul unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 86 alin. 2 din L. nr. 85/2006 este dificilă, însă o estimare minimală s-ar putea ghida după sumele de bani deja achitate de către contestator, de către d-nii M. B. P. și M. I. ANA și de către d-l D. F. M.
Pe de altă parte, în speță nu au fost evaluate nici costurile necesare transferării dreptului de proprietate asupra apartamentelor contractate către contestator și promitentul cumpărător D. F. M., pentru a se putea efectua o comparație cu beneficiul realizat din ipotetica vânzare a întregului proiect. Desigur, în speță nu se pune problema finalizării apartamentelor contractate, deoarece, pe de o parte, specificul lichidării nu permite efectuarea unor astfel de operațiuni, iar pe de altă parte contestatorul și promitentul cumpărător D. F. M. au arătat expres faptul că sunt dispuși să preia apartamentele contractate în faza la care se găsesc, renunțând la orice despăgubiri.
În consecință, în absența unor astfel de estimări, judecătorul sindic nu a putut reține că măsura luată de lichidatorul judiciar de a denunța antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de contestatorul O. C. R. cu debitoarea SC D. C. S. la datele de : 9 ianuarie 2009, având ca obiect apartamentul nr. 1 contra prețului de 20.000 euro și, respectiv, 25 martie
2009, având ca obiect apartamentul nr. 2 contra prețului de 20.000 euro conduce la maximizarea averii debitoarei.
Cât privește îndeplinirea celei de a doua condiții pentru denunțarea antecontractelor, a neexecutării substanțiale sau integrale a antecontractelor de către părțile implicate, judecătorul sindic reține că contestatorul O. C. R. aachitat integral prețurile convenite prin cele două antecontracte, iar apartamentele se găsesc la un stadiu de execuție avansat : finisaje exterioare: termosistem fără stratul final de tencuială; finisaje interioare: oprit la stadiul
„la roșu"; iar compartimentarea este conform schițelor și descrierii; pardoseli: placă de beton având pozate instalațiile aferente; pereți: tencuiți; tâmplărie interioară : nu sunt montate ușile, decât ușa de acces tip termopan cu profile PVC, precum și unele uși și ferestre de la balcon; ferestre: 30% din ferestre sunt montate, ferestre de tip termopan cu profile PVC, la mansardă ferestre de tip V.
Cât privește obligațiile rămase de executat de către debitoare, acestea sunt: de întabulare, în condițiile în care autorizația de construcție nr. 49/(...) este expirată, fiind necesară întocmirea unei documentații în vederea obținerii unei noi autorizații de construcții și de efectuare a unei expertize topo în vederea stabilirii cotei aferente de teren pentru fiecare apartament.
Dat fiind faptul că obligațiile rămase de executat ale debitoarei presupun doar întocmirea unor documentații și ținând cont de faptul că contestatorul, a arătat expres faptul că este dispus să preia apartamentele în actualul stadiu, judecătorul sindic concluzionează în sensul că nici cea de a doua condiție impusă de art. 86 alin. 1 din L. nr. 85/2006 nu este îndeplinită, antecontractele în discuție fiind substanțial executate.
Judecătorul sindic nu a analizat celelalte argumente ale contestatorului, în special cele referitoare la legătura dintre măsura lichidatorului judiciar de a denunța antecontractele și hotărârea adunării creditorilor din 11 martie 2011, verificarea acestora fiind, pe de o parte, inutilă cauzei, iar pe de altă parte aceste aspecte fiind clarificate cu ocazia analizei primei contestații.
În consecință, în temeiul art. 21 alin. 4 din L. nr. 85/2006 și reținând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 86 alin. 1 din L. nr.
85/2006, judecătorul sindic a admis contestația înregistrată inițial sub nr. (...) formulată de contestatorul O. C. R. împotriva măsurii lichidatorului judiciar al SC D. C. S., H & B I. S., de a denunța antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de contestatorul O. C. R. cu debitoarea SC D. C. S. la datele de : 9 ianuarie 2009, având ca obiect apartamentul nr. 1 contra prețului de 20.000 euro și, respectiv, 25 martie 2009, având ca obiect apartamentul nr. 2 contra prețului de 20.000 euro, măsură necuprinsă în vreun raport depus la dosar, luată prin adresa nr. 8. martie 2011, și în consecință, va desființa măsura lichidatorului judiciar al SC D. C. S., H & B I. S., de a denunța antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de contestatorul O. C. R. cu debitoarea SC D. C. S. la datele de : 9 ianuarie 2009, având ca obiect apartamentul nr. 1 contra prețului de 20.000 euro și, respectiv, 25 martie 2009, având ca obiect apartamentul nr. 2 contra prețului de 20.000 euro, măsură necuprinsă în vreun raport depus la dosar, luată prin adresa nr. 8. martie 2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditorii O. C. R. și F. D. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în ceea ce privește respingerea ca neîntemeiată a contestației împotriva măsurii lichidatorului judiciar de a supune aprobării adunării creditorilor denunțarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiate de recurenți prin convocarea acesteia în data de (...), măsură cuprinsă în raportul întocmit de HB I. S., lichidator judiciar al SC D. C. S. și publicat în BPI nr.780/(...).
În motivele de recurs se arată că, lichidatorul judiciar al S.C D. S. a procedat la convocarea adunării creditorilor în data de (...), cu următoarea ordine de zi:
Analiza antecontractelor de vânzare-cumpărare, încheiate de societatea debitoare cu promitenții cumpărători anterior deschiderii procedurii de insolvență, raportat la incidența art. 86 coroborat cu art. 11 alin. 2 din L. nr.85/2006; oferta de cumpărare formulată de recurenți; aprobarea regulamentului de valorificare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
În vederea motivării introducerii punctului 1 pe ordinea de zi, a
ședinței adunării creditorilor din (...), lichidatorul judiciar a arătat că în acest stadiu al procedurii se impune analizarea oportunității denunțării antecontractelor încheiate de debitoare, având în vedere că acest lucru are consecințe asupra masei credale.
În susținerea deciziei de convocare a adunării creditorilor pentru analizarea oportunității denunțării celor două antecontracte, lichidatorul judiciar a invocat prevederile arte 11 alin. 2 din L. insolvenței. Referirea la textul de lege menționat este insă numai una parțială, în acest sens, făcându- se trimitere doar la o parte a articolului, evident o parte favorabilă luării deciziei de a convoca adunarea creditorilor, și anume: "deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestuia".
Privit însă în integralitatea sa, se poate observa că arte 11 alin 2, teza a II și anume: "A. manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod excepțional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora", se referă la atribuțiile manageriale, preluate de către administratorul judiciar/ lichidator, de la administratorul statutar, în cazurile în care dreptul de administrare este ridicat. În acest caz lichidatorul judiciar preia de la administratorul statutar toate atribuțiile curente precum cele administrative, manageriale etc. realizându-se cu acest prilej o subrogație a lichidatorului, în drepturile administratorului statut ar.
La acest gen de activități, se referă art. 11 alin. 2, când se enunță faptul că "deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestuia"
Ori, așa cum administratorul statutar nu deținea dreptul discreționar de a denunța unilateral contractele încheiate anterior deschiderii procedurii insolvenței, la fel nici lichidatorul judiciar nu a putut prelua acest drept de la administrator în virtutea subrogației drepturilor. Pe scurt, lichidatorul nu a putut prelua de la administratorul statutar mai multe drepturi decât însăși acesta deținea.
Dreptul lichidatorului judiciar de a denunța contractele încheiate anterior deschiderii procedurii insolventei, este o atribuție exclusivă a acestuia, conferită de art. 86 alin. 1.
Așadar faptul că denunțarea oricăror contracte încheiate anterior deschiderii procedurii insolvenței este o atribuție exclusivă a lichidatorului judiciar, fără a fi nevoie pentru acest gen de activitate de vreo aprobare a vreunui organ al creditorilor, reiese foarte clar atât din prevederile art. 11 alin
2. cât și din prevederile art. 86 alin 1. din L. Nr.85/2006, adică exact articolele de lege de care lichidatorul judiciar a înțeles să se prevaleze în motivare a convocării adunării creditorilor, bineînțeles dacă acestea sunt privite în întregime și nu doar fracționar, reținându-se din cuprinsul acestora doar părți care avantajează mai mult sau mai puțin o anumită decizie.
Dreptul conferit de lege administratorului/ lichidatorului judiciar, de a denunța contractele încheiate de debitoare este fără îndoială un drept potestativ, drept care însă nu reprezintă nicidecum un act managerial care săpoată fi supus cenzurii organelor creditorilor. A. drept face parte din atribuțiile conferite de lege practicianului în insolvență, însuși sorgintea de drept potestativ nereclamându-l ca fiind o atribuție managerială, mai ales datorită faptului că acesta este conferit în mod direct și expres de lege, recunoașterea acestui drept potestativ ca fiind o atribuție care face parte din managementul societății ar deregla în mod grav echilibrul existent între părțile contractante. De aceea acest drept, fiind un drept potestativ, trebuie exercitat cu maximă prudență și în deplină conformitate cu interesele debitoarei, doar în cadrul procedurii insolvenței, fiind așa cum am arătat un drept exclusiv atribuit practicianului, un asemenea drept neputând fi vreodată recunoscut administratorului statutar, de unde rezultă că acest drept nu reprezintă o atribuție managerială și în consecință nu poate fi supus cenzurii adunării creditorilor. R., putem afirma faptul că, recunoașterea dreptului de a denunța unilateral orice contract ca fiind o simplă atribuție managerială, ar aduce grave prejudicii relațiilor contractuale de orice fel încheiate de orice societate asupra căreia a fost deschisă procedura insolvenței.
Pe de altă parte, transferul sarcinii de a lua o astfel de decizie de denunțare către adunarea creditorilor, afectează grav oportunitatea luării unei astfel de decizii, decizie care nu întâmplător a fost conferită de lege practicianului în insolvență acesta fiind singurul care are acces la toate documentele societății putând lua o astfel de măsură în deplină cunoștință de cauză. Pe scurt, oricât de bine ar fi informați creditorii cu privire la ordinea de zi, o astfel de decizie luată de adunarea nu poate reprezenta o decizie oportună, mai ales în acest caz în care s-a demonstrat faptul că obligațiile de informare ale lichidatorului în legătură cu societatea nu au fost respectate.
Mai mult, însuși supunerea la vot a oportunității luării deciziei de denunțare, a compromis de la bun început luarea de către lichidator a unei hotărâri obiective în acest sens, atâta timp cât adunarea a hotărât în sensul denunțării, având în vedere relația dintre adunare și lichidator, adunare care a confirmat lichidatorul și care i-a stabilit onorariul. R., niciodată, lichidatorul judiciar nu va lua o altă decizie decât s-a hotărât în cadrul adunării creditorilor, adunare care l-a confirmat și care i-a stabilit onorariul, nici în cazul în care deși conform informațiilor de care dispune denunțarea ar fi inoportună cum este cazul de față.
În acest caz, lichidatorul judiciar HB I. S., a realizat o compilatie a celor două texte de lege, realizând cu această ocazie o inacceptabilă analogie în malam partem, încercând să mascheze decizia de a denunța contractele, în spatele unei decizii a adunării creditori.
Așadar, chiar dacă, prin absurd ar accepta că denunțarea contractelor încheiate anterior deschiderii procedurii este o atribuție a adunării creditorilor, în vederea îndeplinirii atribuțiilor stabilire de lege în sarcina lichidatorului judiciar, acesta, pentru atingerea idealului stabilit de articolul amintit, și anume creșterea la maximum a valorii averii debitorului, este obligat să prezinte adunării creditorilor, toate consecințele care decurg din denunțarea acestor antecontracte și ce repercursiuni are această operațiune asupra masei credale, însă lichidatorul judiciar nu s-a achitat nici de această atribuție.
Face această afirmație deoarece, o asemenea decizie nu poate fi luată de către creditori decât sub influența unui dol prin reticență provocat de lichida tor, având în vedere existența în antecontractele în cauză, a unor clauze penale, ale căror valoare însumată depășește însăși valoarea de evaluare a bunurilor societății.
În aceeași ordine de idei, creditorii preexistenți, convocați la această adunare a creditorilor, nu pot să decidă asupra soartei creanțelor unor creditori, născute în timpul procedurii, creanțe care beneficiază conform art. 123 pct. 1 din L. nr. 85/2006, de un privilegiu al plății creanțelor egal cu cel al lichidatorului judiciar.
În completarea celor arătate, arată că recurenții, pe tot parcursul procedurii, nu au solicitat înapoierea niciunei sume de bani și nici a vreunei sume accesorii prețului plătit, ci doar predarea bunurilor contractate chiar în starea în care se află la momentul de față.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și B. SA solicitând admiterea recursului si, modificarea parțiala a Sentintei C.e nr. 3776/2011 insensul respingerii contestației înregistrata inițial pe rolul T. C. C. sub nr. (...) formulata de către contestatorul O. C. R. împotriva măsurii lichidatorului judiciar al debitoarei SC D. C. S. de denunțare a antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate de către contestatorul O. C. R. cu debitoarea la datele de:
9 ianuarie 2009, având ca obiect apartamentul nr. 1 contra prețului de 20.000 euro si respectiv 25 martie 2009, având ca obiect apartamentul nr. 2 contra prețului de 20.000 euro, măsura necuprinsa intr-un raport la dosar, luata prin adresa nr. 821 /16 martie 2011.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., C. reține următoarele:
1. Prin întâmpinarea formulată, recurenții O. și F. au invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei B. SA susținând, în esență, că aceasta nu a fost parte în soluționarea contestației si, ca atare, nu poate recura hotărârea pronunțată; de asemenea, au arătat că recursul a fost promovat în calitate de creditor al debitoarei și nu în numele comitetului creditorilor astfel că mandatul oferit de către comitet nu îi poate justifica demersul judiciar.
Analizând cu prioritate excepția invocată, C. a apreciat-o ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
În speță, C. constată că ne aflăm în prezența unui recurs promovat de către recurenta B. SA, în calitate de creditor al debitoarei și vizează soluția judecătorului sindic pronunțată urmare a contestației formulate de către creditorii O. și F. împotriva hotărârii adunării creditorilor respectiv a măsurii adoptate de administratorul judiciar cu privire la o serie de acte ce îi vizează.
Verificând înscrisurile existente la dosar, se poate observa că această creditoare a înțeles să se prevaleze de calitatea sa de creditor pentru a promova prezentul recurs.
Este de principiu că hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata înaintea instanțelor de fond este același și la judecata în recurs; dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de a recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să se judece direct în fața instanței de recurs, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
În speță se constată că recurenta nu a fost parte în litigiul derulat în fața judecătorului sindic astfel că se poate susține cu temei că aceasta nu poate recura hotărârea pronunțată în contradictoriu cu alte persoane.
În consecință, reținând că potrivit normelor juridice instituite prin C. de procedură civilă, calitatea procesuală activă presupune existența uneiidentități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar recurenta nu se poate prevala de un interes legitim în promovarea recursului C. va aprecia excepția invocată ca fiind fondată iar în temeiul dispozițiilor legale enunțate o va admite și va respinge recursul declarat.
2. Cât privește recursul declarat de către recurenții O. și F., C. l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.14 alin.7 din L. nr.85/2006, hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective si au făcut să se consemneze aceasta in procesul-verbal al adunării, precum si la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor.
În speță, C. constată că ne aflăm în prezența unei hotărâri a adunării creditorilor iar creditorii care au contestat hotărârea întrunesc condițiile impuse prin normele juridice amintite anterior pentru a exercita această cale de atac.
C. constată că se susține de către creditori că hotărârea adunării generale a creditorilor este nelegală și se impune a fi desființată întrucât administratorul judiciar a cerut adunării creditorilor să adopte o măsură - denunțarea unor contracte ale debitoarei - deși această atribuție îi aparține exclusiv.
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că în fapt administratorul judiciar a dorit să consulte creditorii cu privire la oportunitatea adoptării acestei măsuri, acesta fiind sensul problemelor înscrise pe ordinea de zi și în convocatorul întocmit de către administratorul judiciar, într-o exprimare, ce-i drept, lipsită de acuratețe.
C. constată că această activitate desfășurată de către administratorul judiciar este conformă prevederilor art.20 coroborat cu art.11 alin.2 din L. nr.85/2006.
Potrivit art.11 alin.2 din Lege nr.85/2006, atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea; deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.
C. apreciază că prin convocarea adunării creditorilor și supunerea controlului de oportunitate al acestora a adoptării măsurii denunțării antecontractelor de vânzare-cumpărare, administratorul judiciar nu a transferat prerogativa sa prevăzută de art. 86 alin. 1 din L. nr. 85/2006 unui organ necompetent respectiv adunarea creditorilor. A., probele existente la dosar evidențiază împrejurarea că administratorul judiciar a procedat în nume propriu la denunțarea antecontractelor de vânzare cumpărare, exercitându-și atribuțiile legale care îi revin conform art.86 alin.1 din lege, comunicând decizia sa cocontractanților debitoarei prin adrese.
Prin urmare, hotărârea adoptată de către adunarea generală a creditorilor din data de 11 martie 2011 nu apare ca fiind nelegală, indiferent de modalitatea de exprimare adoptată, întrucât ceea ce a fost supus votului creditorilor a fost oportunitatea luării măsurii de către lichidatorul judiciar și nu măsura propriu-zisă.
C. va achiesa statuărilor judecătorului sindic potrivit cărora prerogativa recunoscută de legiuitor administratorului judiciar prin dispozițiile art.86 alin.1 din L. nr.85/2006 se subsumează atribuțiilor manageriale ale administratorului judiciar, denunțarea contractelor în derulare cu scopul maximizării averii debitoarei ilustrând aceasta, astfel că se poate susține cu temei că o atare măsură poate face obiectul controlului de oportunitate al creditorilor, prin intermediul adunării creditorilor.
Mai mult, prevederile Legii nr.85/2006 respectiv art.11 alin.2, nu stabilesc care este momentul la care poate avea loc controlul de oportunitate astfel încât acesta poate fi atât anterior, cât și ulterior luării unei măsuri care implică exercitarea unei atribuții manageriale a lichidatorului judiciar, solicitarea unui control anterior adoptării unei masuri fiind expresia unui comportament prudent al administratorului judiciar.
C. nu va achiesa susținerilor recurenților potrivit cărora consultarea creditorilor anterior adoptării măsurii denunțării antecontractelor în derulare a compromis obiectivitatea administratorului judiciar motivat de faptul că acesta nu va adopta alte măsuri decât cele impuse de creditori întrucât aceștia îi stabilesc onorariul.
C. apreciază că aceste afirmații nu au nici o justificare legală întrucât administratorul judiciar este un participant la procedură și asigură potrivit atribuțiilor legale care îi sunt stabilite derularea acesteia în litera legii, profesionalismul și deontologia profesională a acestora fiind garanții suficiente a exercitării atribuțiilor potrivit legii, indiferent de persoana care îl desemnează, confirmă sau plătește. Prin urmare, alegațiile recurenților relativ la eventuale înțelegeri în afara cadrului legal și care au la bază alte criterii și atribuții decât cele instituite de L. nr.85/2006 sunt nefondate și se impun a fi înlăturate.
Pentru toate aceste considerente, C. va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.8 din L. nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU A.E MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de recurenții O. C. R. și F. D. M. împotriva sentinței civile nr.3776 din 08 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C. pe care o menține în întregime.
Respinge recursul creditoarei B. SA urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. M. C. C. P. M. S. L. F.red.M.S./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.Moțu F.
| ← Decizia nr. 8676/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2677/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
