Decizia nr. 2661/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.2661/2012
Ședința din data de 02 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta M. R. L. I. S. - lichidator judiciar al debitoarea SC M. G. I. S. împotriva sentinței civile nr.3365 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., în contradictoriu cu intimatul M. M., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din L. 8..
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat intimatul M. M., identificat după CNP 1., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 30 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului.
Intimatul M. M. arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, solicitând cuvântul pe fond.
C.ea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 din L. nr. 8. și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond. Intimatul M. M. învederează instanței că în anul 2000 a înființat o firmă de protecție și pază, că în anul 2005 a pierdut un obiectiv, cel de la R. T., urmare a rezilierii în mod abuziv a contractului, pentru ca în decurs de o lună să mai piardă încă 5 obiective. Învederează instanței că nu se consideră vinovat de situația societății, conjunctura, criza economică, sechestrul și vânzarea activelor la prețuri derizorii au făcut imposibilă salvarea societății. La solicitarea instanței ce a preciza ce s-a întâmplat cu numerarul din casă, intimatul M. M. arată că nu mai exista, că nu a avut nici o încasare, ultimii bani au fost plătiți pentru achitarea CAS-ului. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.3365 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. a fost respinsă cererea formulată de către lichidatorul judiciar al SC M. G. I. S., M. R. L. I. S., formulată împotriva pârâtului M. M. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că lipsește a treia condiție pentru ca o astfel de acțiune a antrenării răspunderii personale să poată fi admisă, și anume vinovăția. Pârâtul nu este cu nimic vinovat de faptul că nu s-a comportat, așa cum pretinde reclamanta, ca un buncomerciant. Simpla continuare a unei activități economice în pierdere, nu este prin ea însăși de natură să atragă antrenarea răspunderii personale, din moment ce nu s-a reușit să se dovedească faptul că această activitate a continuat în dauna creditorilor și în avantajul pârâtului. P. conducere a unei societăți nu este un motiv pentru admiterea acțiunii, nu toți comercianții având priceperea și cunoștințele necesare pentru a putea conduce o activitate comercială spre profit. Din completarea motivelor cererii de chemare în judecată, a rezultat limpede că din actele predate de către pârât lichidatorului judiciar, acesta și-a dat seama că societatea a ajuns în insolvență datorită unei proaste conduceri. În ceea ce privește acuzațiile aduse pârâtului, cum că patrimoniul debitoarei existent la data deschiderii procedurii (în valoare 39.480 lei, active imobilizate, creanțe și numerar) nu a fost predat lichidatorului judiciar, având în vedere că această faptă nu se încadrează în prevederile art. 138, al. 1, lit. d din legea nr. 8., singurul text de lege pe care s-a bazat, în drept, acțiunea (atât cea introductivă cât și completarea motivelor ei), nu reprezintă un temei suficient pentru admiterea cererii. De fapt, din această sumă, cea mai mare parte o reprezintă creanțele de 32.903 lei, iar acestea au fost predate lichidatorului judiciar, el având posibilitatea să încerce recuperarea lor. P.rea creanțelor se consideră făcută dacă lichidatorului judiciar i-au fost predate documentele constatatoare ale lor, fapt care, din moment ce lichidatorul judiciar a reușit să le numească și să le calculeze, se prezumă că s-a realizat. Lichidatorul judiciar, profesionist fiind, este singurul îndreptățit să stabilească cadrul procesual, inclusiv temeiul de drept al acțiunii, judecătorul sindic neavând de ce să îi dea acestuia sfaturi (în baza rolului activ), cu privire la modul cum trebuie să-și formuleze acțiunea, pentru a nu putea fi recuzat pe motiv de imparțialitate. Împotriva sentinței a formulat recurs M. R. L. I. S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S. M. G. I. S. În motivarea recursului se arată că, prin sentința comercială din (...), s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitorului S. M. G. I. S., fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar M. R. L. I. S. În această calitate, lichidatorul judiciar a formulat la data de (...) cerere privind antrenarea răspunderii personale împotriva administratorilor debitoarei mai sus menționate, în baza art. 138, alin. 1 lit. d din L. nr. 8.. La termenul din data de (...) s-a amânat soluționarea cererii formulate de lichidatorul judiciar pentru a da posibilitatea debitoarei de a comunica documentele contabile. În data de (...) fostul administrator statutar al debitoarei, dl. M. M., a comunicat lichidatorului judiciar următoarele documente contabile: bilanțul prescurtat la data de (...), fără balanța de verificare aferentă, situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la (...), situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la (...), fără balanța de verificare aferentă. Astfel că, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea unei completări a raportului cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului, concluzionând că principalele cauze care au dus la starea de insolvență a societății comerciale S. M. G. I. S. Cauzele care au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, au fost următoarele: 1. Acumularea de datorii către instituțiile statului și către terți (în valoare totală de 82.108 lei la (...)); de asemenea, așa cum se știe, datoriile către Bugetul de stat precum și datoriile contractuale sunt purtătoare de majorări șipenalități, care nu apar înregistrate în contabilitatea debitoarei. În acest caz, apreciază că datoriile totale ale debitoarei sunt mult mai mari, neachitarea lor ducând la dificultăți de ordin financiar și la agravarea situației financiare în care se află debitoarea. 2. Valoarea activului net contabil (patrimoniul societății) s-a menținut negativă, ceea ce demonstrează incapacitatea societății debitoare de a-și acoperi datoriile pe seama activelor deținute. Una din cauzele care au condus la această situație este înregistrarea în ultimii ani de pierderi care, cumulat, sunt mai mari decât capitalul social și rezervele constituite de societate. O. unui activ net contabil negativ În toată perioada analizată ne sugerează că starea de insolvență a apărut cu mult Înainte de data deschiderii procedurii. 3. Diminuarea activelor imobilizate a afectat negativ activitatea societății. Mai mult având în vedere obiectul de activitate, renunțarea la o parte din activele utilizate a dus la reducerea resurselor acumulate care se pot utiliza pentru activitatea de exploatare, diminuând astfel capacitatea de redresare a societății. 4. Neîncasarea eficientă a creanțelor, rămânând sume de recuperat de 32.903 lei (valoare contabilă la (...)); mai mult, neefectuarea în termen de trei ani a demersurilor necesare pentru recuperarea creanțelor interne duce la prescrie rea acestora; 5. Disponibilitățile bănești din sold sunt reduse (3.148 Ron la (...)) indicând clar o lipsă de lichidități pentru plata datoriilor; 6. Lipsa unor eforturi pozitive în redresarea societății, ceea ce rezultă și din faptul că apariția semnelor de declin (descreșterea cifrei de afaceri, scăderea lichidităților, creșterea datoriilor) a fost desconsiderată, neluându-se din timp măsurile corective necesare. Din sentința comercială nr. 3365 din data de 16 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) reiese faptul că instanța de judecată, face referire la "administratorul", "vinovăția pârâtului", "pârâtul M. M., fără a menționa "pârâții M. M." și cel mai important, fără a menționa CNP-ul. Raportat la cele menționate consideră că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra vinovăției ambilor pârâți împotriva cărora lichidatorul judiciar a formulat cererea privind antrenarea răspunderii personale, fiind incidente dispozițiile art. 304, alin. 1, pct. 6 Cod Procedură Civilă: "Dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut". Pe de altă parte, instanța de judecată, analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar, a reținut că" a lipsit a treia condiție pentru ca o astfel de acțiune să fie admisă respectiv, vinovăția". Instanța susține faptul că "pârâtul" nu este cu nimic vinovat că nu s-a comportat ca un bun comerciant, așa cum susține lichidatorul judiciar. M. instanța de judecată că nu toți comercianții au priceperea și cunoștințele necesare pentru a conduce o activitate comercială spre profit, iar pe de altă parte, simpla continuare a unei activități economice în pierdere nu este de natură să atragă răspunderea personală, deoarece nu s- a dovedit că această activitate a continuat în dauna creditorilor și în avantajul pârâtului. Instanța de judecată mai menționează în motivarea hotărârii pronunțate, faptul că "predarea creanțelor se consideră făcută dacă lichidatorului judiciar i- au fost predate documentele constatatoare ale lor, fapt care, din moment ce lichidatorul judiciar a reușit să le numească și să le calculeze, se prezuma că s- a realizat". Consideră sentința netemeinică pentru considerentele expuse în cele ce urmează. Fapta prevăzută de art. 138, alin. 1, lit. d prevede faptul că organele de conducere ale debitoarei "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să disparăunele documente conta bile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea". Astfel legiuitorul a avut în vedere trei modalități de săvârșire a acestei fapte: ținerea unei contabilități fictive; ascunderea sau distrugerea unor documente contabile și neținerea contabilității in conformitate cu legea, in raport cu prevederile Legii 82/1991. Astfel nedepunerea actelor contabile solicitate de lichidatorul judiciar echivalează cu dispariția sau inexistența evidenței contabile, din formularea textului rezultând că legiuitorul a considerat necesar să stabilească existența unui raport de cauzalitate între fapta descrisă în art. 138, alin. 1, lit. d și ajungerea debitorului în stare de insolvență, iar simpla aflare a pârâților în una din situațiile enumerate în cuprinsul textului de lege este suficientă pentru atragerea răspunderii, lipsa evidenței contabile indicând o administrare frauduloasă a debitorului, ceea ce constituie o premisă pentru atragerea răspunderii. Așa cum a arătat mai sus, unul dintre administratorii statutari a predat lichidatorului judiciar, doar următoarele documente: bilanțul prescurtat la data de (...), fără balanța de verificare aferentă, situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la (...), situația active lor, datoriilor și capitalurilor proprii la (...), fără balanța de verificare aferentă. Deci, nici unul dintre pârâții chemați în judecată nu s-au conformat obligației prevăzute de art. 28 din L. nr. 8., de a preda toate documentele contabile pe care L. insolvenței le prevede în sarcina acestora să le predea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 din L. 8. ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Constatarea stării de insolvență constituind o condiție pentru angajarea răspunderii dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora. Greșit reține instanța că predarea creanțelor s-a realizat, deoarece în completarea analizei situației financiar contabile a societății debitoare a avut la dispoziție documentele predate de administratorul debitoarei, respectiv S. activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de (...) (Raportare semestrială). Acest document reprezintă o sinteză a datelor existente în balanța de verificare la data de (...), dar care nu i-a fost predată. În această raportare semestrială, la rândul 06 este trecută suma de 32.903 lei, sumă care presupune că a fost calculată și trecută corect, dar pentru care nu deține niciun document justificativ, cum ar fi: balanța de verificare la (...) - neavând acest document nu putem verifica natura creanțelor respective (clienți, debitori diverși, sume de recuperat de la bugete, alte creanțe salariale etc). În completarea balanței de verificare ar trebui să primească listele analitice în care să fie detaliate creanțele respective, documente care nu le-a fost înaintată. Toate aceste documente sunt necesare pentru a putea efectua într-o primă fază invitațiile la conciliere directă În vederea recuperării creanțelor. În concluzie, suma care a fost înscrisă ca și creante de recuperat a fost preluată din ultimul document primit, respectiv R. semestrială la data de (...), urmând să primim din partea societății debitoare și documentele necesare recuperării de creanțe, A. în vedere că societatea debitoare nu a colaborat în acest sens și nu a intrat în posesia acestor documente nu a putut urma pașii menționați mai sus. Deci, greșit reține instanța faptul că nu există legătură de cauzalitate între prejudiciul cauzat creditorilor și situația reală a nepredării documentelorcontabile, întrucât în urma analizării sintezei bilanțurilor contabile, lichidatorul judiciar a constatat scriptic existența unor active imobilizate în valoare de 3.429,00 lei, a unor creanțe în valoare de 32.903,00 lei, numerar și a echivalentului de numerar în valoare de 3.148,00 lei, or prin nepredarea lor, administratorul debitoarei a pus în imposibilitate lichidatorul judiciar să-și exercite atribuțiile prevăzute de L. 8. în scopul lichidării activului pentru plata datoriilor S. M. G. I. S. Prin întâmpinarea formulată, intimatul M. M. solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea în întregime a sentinței pronunțate de instanța de fond. În motivare arată că asa cum insusi lichidatorul arata atat in cererea introductiva de instanta cat si in recursul formulat, la data de (...) a reusit sa predea acestuia documentele solicitate in notificarea expediata initial la sediul social al debitoarei, iar ulterior la domiciliul său din localitatea B. A. dupa ce i s-au indicat de catre reprezentantul filialei din C., in scris, documentele pe care trebuie sa le predea efectiv. Cu acea ocazie am adus la cunostinta lichidatorului cauzele care au determinat ajungerea societatii in incapacitate de plata precum si faptul ca majoritatea bunurilor debitoarei au facut obiectul unor dosare executionale in cadrul carora creditorul fiscal AFP T. le-a valorificat prin licitatie publica, sumele obtinute stingand o parte din creantele fiscale. Ulterior, nu a mai primit nici o solicitare din partea lichidatorului de a preda alte documente sau activul debitoarei, desi cu ocazia incheierii procesului verbal din (...) și-a manifestat intreaga disponibilitate in acest sens. Desi a indicat bunurile ramase in patrimoniul debitoarei, nu a primit nici o solicitare din partea lichidatorului de a le preda efectiv astfel incat acestea sa se inventarieze si evalueze, asa cum prevede L. insolventei iar ulterior sa se valorifice in cadrul procedurii de faliment. In aceste conditii, sustinerile lichidatorului judiciar ca nu a fi predat documentele financiar contabile si activul debitoarei raman fara suport in conditiile in care acesta nu face dovada faptului ca a solicitat documente si bunuri(altele decat cele predate) iar intimatul ar fi refuzat sa i le pună la dispozitie. Fara suport real si legal raman si prezumtiile la care a ajuns in mod nedovedit lichidatorul cum ca ar fi tinut o contabilitate fictiva, ca ar fi ascuns sau distrus documente contabile sau ca nu ar fi tinut contabilitatea in conformitate cu legea. Cat priveste acuzatiile ca nu s-au comportat ca niste buni profesionisti si ca au dat dovada de o conduita pasiva, arată că declinul societatii pe care a administrat-o s-a datorat unor cauze obiective, straine de vointa sa, in principal rezilierii in mod abuziv si unilateral de catre SC R. R. S. T. a contractului conform caruia debitoarea asigura paza activului SC R. R. S. prin intermediul a peste 40 agenti de paza, ceea ce a condus in final inclusiv la retragerea licentei de functionare pentru activitatea de paza si protectie. A reactionat la acest abuz prin chemarea in judecata a SC R. R. SA (dosar nr. (...) pe rolul T. C. C.- anexa 7) ocazie cu care a solicitat despagubiri, reluarea relatiilor contractuale fiind compromise iremediabil. Despagubirile acordate de instanta de judecata au fost inregistrate in contabilitatea debitoarei si au fost intrebuintate o parte in scopul platii diversilor creditori, iar o parte in scopul achizitionarii de utilaje agricole, intimatul intentionand sa reprofileze activitatea debitoarei. Activitatea din domeniul agricol nu a asigurat insa profitul scontat astfel incat acesta sa acopere datoriile acumulate, in final utilajele achizitionate cuajutorul sumei de bani la care a fost obligata SC R. R. S. cu titlu de despagubire fiind sechestrate si vandute in cadrul executarii silite demarcate de creditorul fiscal. Practic, a fost lipsit pentru a doua oara de obiectul muncii si logistica necesara desfasurarii unei activitatii profitabile, reluarea acesteia fiind imposibila datorita lipsei de disponibilitati si instalarii crizei economice. Este adevarat ca debitoarea a acumulat datorii fata de bugetul de stat dar aceasta nu poate conduce la concluzia ca starea de insolventa îi este imputabila, respectiv ca intre conduita sa in administrarea societatii si starea de insolventa a debitoarei ar exista un raport de cauzalitate. A., starea de insolventa a debitoarei, in mod cert, nu a fost generata de neincasarea eficienta a creantelor si de faptul ca au ramas sume de recuperat in cuantum de 32.903 lei, astfel cum in mod nedovedit sustine lichidatorul. R. creantelor in suma de 32.903 lei nu ar fi fost suficienta pentru acoperirea masei credale si nu s-ar fi putut evita ajungerea societatii in incetare de plati. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 și art.3041C.proc.civ., curtea reține că recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente. Prin sentința comercială nr.3365/(...), Tribunalul Comercial Cluj a respins cererea lichidatorului judiciar al SC M. G. I. S. împotriva pârâtului M. M. Verificând cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar, precum și dosarul de fond, curtea constată că susținerile recurentului conform cărora judecătorul sindic a făcut referire numai la una din persoanele M. M. sunt întemeiate. Astfel, cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 din L. 8. a fost formulată în contradictoriu cu două persoane cu același nume, M. M., ambele cu același domiciliu, dar identificate cu coduri numerice personale diferite, fiind tată și fiu. Pentru termenul de judecată la care judecătorul sindic a rămas în pronunțare a fost citat un singur pârât M., fără indicarea CNP-ului, iar la judecarea cauzei s-a prezentat o persoană cu acest nume, fără a fi identificată după CNP (astfel ca nu se poate ști care din cei doi pârâți s-a prezentat). Prin urmare, deși s-a solicitat antrenarea răspunderii a două persoane diferite, a fost citat și instanța s-a pronunțat doar cu privire la una din persoanele cu același nume, fără a se putea măcar stabili cu privire la care din ele anume. Potrivit art.138 alin.1 din L. 8., judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei să fie suportată de persoanele cărora apariția stării de insolvență le este imputabilă ca urmare a săvârșirii uneia sau mai multor fapte din cele enumerate la lit.a - g, iar conform art.138 alin.4 din L. 8., în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvență este solidară cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul. A. în vedere considerentele expuse, în temeiul art.304¹ și art.312 alin.5 C.proc.civ., curtea apreciază că judecătorul sindic nu a cercetat fondul cauzei în cadrul procesual indicat de reclamant, astfel că se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru o completă cercetare a fondului și o judecare unitară a litigiului cu privire la ambii pârâți indicați în cererea de chemare în judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de debitoarea SC M. G. I. S. prin lichidator M. R. L. I. S. - împotriva sentinței comerciale nr.3365 din 16 mai 2011, pronunțate în dosarul nr.(...) al T. C. C., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. M. C. M. S. C. P. L. F. Red. C.P./Dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: I. Păcurar
| ← Decizia nr. 3562/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 1675/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
