Decizia nr. 4998/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4998/2012
Ședința de la 05 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea SC R. AG Z. - E. împotriva sentinței civile nr. 5147 din 14 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC M. S., SC M. S. PRIN LICHIDATOR J. C. DE I. T. S., având ca obiect contestație la procesul verbal de licitație.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea recurentei - înscrisuri. La data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență - poziție scrisă, într-un singur exemplar, prin care se solicită respingerea căii de atac ca tardivă .
C., din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.8. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. La solicitarea instanței, reprezentantul recurentei arată că a reușit înainte de ședință, să studieze poziția scrisă a practicianului în insolvență. În ceea ce privește excepția tardivității formulării recursului solicită respingerea acestuia deoarece societatea are sediul în E. iar conform dispozițiilor art. 7 din L. nr. 8. aceasta trebuia citată, respectiv trebuia comunicată hotărârea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Mai mult de atât la filele 147,148 din dosarul de fond nu există decât dovada publicării hotărârii recurate, în BPI. Se mai arată că la fila 13 din dosarul de recurs există formulată din partea recurentei prin apărător, cerere privind comunicarea unui exemplar din hotărârea recurată. C., după deliberare, respinge excepția tardivității legat atât de argumentele invocate de către recurentă, pe deoparte atât în ceea ce privește dispozițiile art.7 din legea nr.8. conform cărora sentința recurată nu a fost comunicată recurentei, conform dispozițiilor procedurale care fac referire la comunicarea sentinței cu creditorii care au sediul sau domiciliul în străinătate. Pe de altă parte dispozițiile art.7 alin. 9 din L. nr.8. arată că publicarea actelor de procedură, în BPI, în procedura insolvenței înlocuiește notificarea actelor de procedură efectuate individual. Nemaifiind alte cereri de formulat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației formulate. În susținere se arată că discuția care se poartă la acest moment era dacă societatea era obligată la achitarea cauțiunii dacă exista deja o creanță și are calitatea de creditoare. Se mai arată că dispozițiile art. 6, art. 149 din L. nr.8. se coroborează cu dispozițiile art. 506 alin. 2 C.pr. civilă și art. 563 din C.pr. civilă, nicidecum nu sunt potrivnice, ele sunt compatibile cu art. 148 și art. 149 din Constituția României. Se mai arată că toate aceste prevederi reglementează situația în care un creditor are o creanță și dobândește un rang în tabelul creditorilor. S. recurentă are două creanțe, prima în procent de 30 % din masa credală a debitoarei și cea de a doua după data deschiderii procedurii. Se mai învederează instanței că întrebarea care se pune este aceea dacă se compensează creanța pe care creditoarea recurentă o are cu cauțiunea pe care era obligată să o plătească referitor la procedura de licitație. Din punctul său de vedere da, dispozițiile art.1344, 1343 fac referire la dispozițiile art.149 din L. nr.8., fiind aplicabile și dispozițiile art. 506 alin.2 C.pr. civilă. P. de valorificare a bunurilor debitoarei se face în scopul de a maximiza averea debitoarei, singurul participant la licitația organizată de către lichidator fiind societatea R. AG.Solicită acordarea de cheltuieli de judecată sens în care se depune copia extrasului de cont. C. reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 5.147 din 14 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., s-a respins contestația formulată de către creditoarea R. AG E., împotriva procesului-verbal de licitație din data de (...), ca neîntemeiată. Judecătorul sindic a respins contestația ca neîntemeiată, având în vedere că textele de lege invocate ca fiind ignorate de către lichidatorul judiciar al debitoarei nu sunt aplicabile în procedura insolvenței. Conform Legii nr. 8., executarea silită a bunurilor debitoarei se face conform hotărârilor adoptate de către adunarea creditorilor, în baza unei strategii de valorificare și a unui regulament de licitație, ce pot să conțină prevederi necuprinse în legislația civilă. Textele de lege ce reglementează modul cum trebuie făcută executarea silită de către executorii judecătorești nu sunt aplicabile și în materia insolvenței, în această din urmă procedură specială creditorii având posibilitatea să voteze și să hotărască asupra unei metode de valorificare a bunurilor debitoarei, în așa fel încât interesele lor să fie protejate cât mai bine. Astfel, contestatoarea nedepunând garanția de participare la licitație, pe bună dreptate a fost îndepărtată de la posibilitatea de a putea cumpăra bunuri ale debitoarei. În art. III.1 din R. de licitație se prevede că garanția de participare la licitație se depune fie prin virament bancar cu ordin de plată, fie prin scrisoare de garanție emisă de către o instituție de credit cu sediul în R., neexistând nicio excepție de la acest lucru. Niciunul dintre creditori, dacă dorește să cumpere bunuri ale debitoarei, nu poate fi favorizat față de ceilalți participanți la licitație, ei acționând în această situație ca potențiali dobânditori ale unor bunuri aparținând debitoarei, banii obținuți urmând să fie împărțiți, din nou, conform celor hotărâte de către creditorii debitoarei și nu cum se prevede în Codul de procedură civilă. Dispozițiile C. de procedură civilă le completează pe cele ale procedurii prevăzute în L. nr. 8., numai în măsura compatibilitățiii lor, conform art. 149 din acest ultim act normativ. Însăși procedura efectuării licitațiilor nu este una prevăzută în Codul de procedură civilă. Împotriva acestei hotărâri, creditoarea S. R. AG Z. - E. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și admiterea contestației sale, cu consecința anulării procesului-verbal prin care a fost descalificată de la licitația din data de (...) având ca obiect bunurile imobile ale debitoarei SC M. SA situate în Baia Mare și Satu Mare și anularea actului prin care a fost respinsă contestația sa formulată împotriva acestui proces-verbal. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., creditoarea a arătat că are calitatea de creditor al S. M. S., cu o proporție de 30 % din creanța născută în cadrul procedurii de insolvență în cuantum de 225.250 euro, depunând documentație în termen pentru licitația din (...) prin care au fost scoasela vânzare bunurile imobile ale debitoarei SC M. SA, dar a fost descalificată pentru neplata garanției de participare, iar contestația formulată împotriva procesului-verbal prin care a fost descalificată a fost respinsă. În aceste condiții, recurenta apreciază că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, iar judecătorul sindic în mod neîntemeiat a apreciat că textele de lege pe care le-a invocat ca fiind ignorate de către lichidatorul judiciar al debitoarei nu sunt aplicabile în procedura insolvenței, deoarece nu era obligată să achite garanția de participare la licitație având în vedere prevederile art. 503, 563 și 564 C.pr.civ. În acest context, a mai arătat recurenta, creanța pe care o deține izvorăște din contractul de închiriere nr. 15-001/(...) încheiat cu debitoarea, modificat prin actul adițional nr. 001/(...) și din convenția nr. C01/(...). Termenul pentru care a fost încheiat contractul de închiriere a fost stabilit pe o durată de 20 de ani, începând cu data de (...) și până în data de (...). Acest contract de închiriere a fost denunțat de către administratorul judiciar al debitoarei în data de (...). În urma acestei denunțări, în temeiul pactului comisoriu expres de gradul IV prevăzut la pct. III, lit. a din convenția nr. C01/(...) s-a născut o creanță certă, lichidă și exigibilă în favoarea creditoarei, în cuantum de 225.250 euro, care în conformitate cu art. 64 alin. 6 din L. nr. 8. trebuie plătită în conformitate cu documentele din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală, creanță care nu a fost achitată de către debitoare nici până în prezent.. Intimata C. DE I. T. S. în calitate de lichidator judiciar al S. M. S. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind tardiv formulat, iar în subsidiar, ca neîntemeiat. Referitor la excepția de tardivitate, intimata a invocat dispozițiile art. 8 alin. 2 din L. nr. 8., rap. la art. 303 și art. 306 C.pr.civ. potrivit cărora termenul de recurs împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic este de 7 zile. În speță, sentința recurată a fost comunicată în data de (...), prin publicarea în B. nr. 3., creditoarea a declarat recurs înainte de comunicarea hotărârii, respectiv la data de (...), fără însă a-l motiva și doar la data de (...) a depus și motivele de recurs, dar mult după termenul legal. Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece toate documentele au fost constituite de către creditoarea R. AG după denunțarea contractului de închiriere, astfel că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă . Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale incidente, C. reține următoarele: Trebuie precizat ,,ab initio,, faptul că potrivit dispozițiilor art. 149 din L. 8., ,,dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor cu cele ale C. de procedură civilă, C. civil, C. comercial și ale R.ui (CE) (...) referitor la procedurile de insolvență, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000,,. Se impune o precizare în acest context prin care să se explice modul de soluționare al unei eventuale incompatibilități. Astfel, dacă există contradicții între dispozițiile Legii 8. și dispozițiile codului de procedură civilă, se vor aplica dispozițiile Legii 8. prin prisma principiului ,,specialia generalibus derogant,,. Dimpotrivă, dacă există dispoziții contrare între L. 8. și R. 1. referitor la procedurile de insolvență, se vor aplica cu prioritate dispozițiile acestui Regulament, prin prisma dispozițiilor art. 20 din Constituția României care asigură prevalența reglementărilor europene asumate subsecvent aderării României la U. E.. Așa cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic, conform Legii nr. 8., executarea silită a bunurilor debitoarei se face conform hotărârilor adoptate de către adunarea creditorilor, în baza unei strategii de valorificare și a unui regulament de licitație, ce pot să conțină prevederi necuprinse în legislația civilă. Textele de lege ce reglementează modul cum trebuie făcută executarea silită de către executorii judecătorești sunt aplicabile în materia insolvenței doar dacă creditorii nu derogă de la aceste reglementări prin regulamentul de valorificare a bunurilor sau dacă creditorii prin regulamentul de vânzare fac trimitere în mod expres la aceste texte de lege. Înprocedura specială reglementată de L. 8. creditorii au posibilitatea să voteze și să hotărască asupra unei metode de valorificare a bunurilor debitoarei, în așa fel încât interesele lor să fie protejate cât mai bine. În cazul concret analizat, din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că a fost adoptat un regulament de vânzare la licitație a bunurilor debitoarei (f. 97-112 dosar fond). Mai mult, în mod lipsit de echivoc înscrisurile depuse în probațiune dovedesc faptul că recurenta creditoare R. AG a fost de acord să participe la procesul de vânzare la licitație a bunurilor menționate în caietul de sarcini în te rme n ii și co n d ițiile sta b ilite în ca d rul ca ietu lui d e sa rcini și a reg u lame n tu lui d e vânzare (f. 113-114 dosar fond). Or,regulamentul de vânzare aprobat de către creditori prevede în mod expres ca o condiție esențială de participare la licitație ,,dovada privind achitarea garanției de participare la licitație în valoare de 10% din prețul de strigare,, (f. 108 dosar fond). În condițiile în care contestatoarea recurentă nu a depus garanția de participare la licitație, în mod întemeiat a fost îndepărtată de la posibilitatea de a putea cumpăra bunuri ale debitoarei. În art. III.1 din R. de licitație se prevede că garanția de participare la licitație se depune fie prin virament bancar cu ordin de plată, fie prin scrisoare de garanție emisă de către o instituție de credit cu sediul în R., neexistând nicio excepție în acest sens. R. de participare la licitație nu distinge în funcție de calitatea participanților (creditori sau necreditori) și nici în funcție de momentul nașterii creanței și eventuala incidență art. 64 alin. 6 din L. 8., așa cum sugerează recurenta, așa încât orice exceptare este exclusă. Niciunul dintre creditori, dacă dorește să cumpere bunuri ale debitoarei, nu poate fi favorizat față de ceilalți participanți la licitație, ei acționând în această situație ca potențiali dobânditori ale unor bunuri aparținând debitoarei, banii obținuți urmând să fie împărțiți, din nou, conform celor hotărâte de către creditorii debitoarei și nu cum se prevede în Codul de procedură civilă. Dispozițiile C. de procedură civilă le completează pe cele ale procedurii prevăzute în L. nr. 8., numai în măsura compatibilitățiii lor, conform art. 149 din acest ultim act normativ. Recurenta face anumite referiri la R. 1. care nu sunt conform cu cuprinsul acestuia. Astfel, deși participarea creditorilor la valorificarea bunurilor debitoarei este recunoscută, nici o prevedere a R.ui 1. nu scutește creditorii de achitarea garanției de participare pentru participarea la procedura de achiziție e bunurilor debitoarei, procedură pe care tot creditorii o stabilesc. Mai mult, prevederile art. 26 din R. 1. care reglementează faptul că ,,dacă legea statului în care s-a deschis procedura nu admite compensarea, creditorul are totuși dreptul la o compensare dacă aceasta este posibilă în temeiul legii aplicabile creanței debitorului insolvent. În acest fel, compensarea va dobândi caracter de garanție reglementată de o lege de care creditorul respectiv se poate prevala în momentul nașterii creanței,, nu sunt incidente în cazul concret analizat deoarece vizează o altă ipoteză. Astfel, obligației creditoarei de a depune o garanție de participare nu reprezintă o creanță a debitoarei față de creditoare pentru a invoca o compensare parțială a creanțelor reciproce, în ipoteza textului enunțat, ci o obligație de plată care se naște din manifestarea de voință unilaterală a creditoarei de a participa la procedura de valorificare a bunurilor. În ipoteza în care altcineva achiziționează bunul, garanția de participare se restituie celui care a depus-o fără vreun drept al debitoarei asupra sumei respective. În consecință, nu suntem în prezența unor creanțe reciproce certe, lichide și exigibile în ipoteza textului enunțat care să justifice compensarea. Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de creditoarea S. R. AG Z. - E. împotriva sentinței civile nr. 5.147 din 14 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., pe care o menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de creditoarea S. R. AG Z. - E. împotriva sentinței civile nr. 5.147 din 14 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. În concediu de odihnă semnează vicepreședinte B. D. GREFIER, M. N. ȚAR Red.A.A.I./ (...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I.n Păcurar.
| ← Decizia nr. 9592/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 6785/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
