Decizia nr. 6560/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a2
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6560/2012
Ședința de la 11 S. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Judecător A.-I. A. Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții F. F. G. A. și A. A. I. împotriva sentinței civile nr. 1814 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. Năsăud în contradictoriu cu intimații SC M. I. S. S. B., S. M. I. S. S. B. PRIN LICHIDATOR J. S. U. S. B., SC S. S. S., având ca obiect acțiune în anulare transfer.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul A. A. I. personal.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată.
Recurentul prezintă spre vedere, în original P. privind vânzarea directă, încheiat la data de (...), contestat relevând instanței că este singurul exemplar pe care-l deține. Instanța solicită recurentului să efectueze copii xerox după acest înscris urmând a-l depune la dosarul cauzei. Pentru aceste considerente lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul personal care depune în copie, actul contestat, P. privind vânzarea directă, încheiat la data de (...) și relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Recurentul solicită admiterea recursului pentru motivele prezentate în scris, față de care arată că nu mai are nimic de adăugat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.814 din 25 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...)/a2 al Tribunalului B.-Năsăud s-a admis ca întemeiată acțiunea formulată de lichidatorul judiciar S. U. S. B., în contradictoriu cu pârâții F. F. G. A., prin mandatar A. A. ION și SC S. S. S. S. și, în consecință, s-a dispus anularea ca nelegal a „. privind vânzarea directă"; din (...), încheiată între cei doi pârâți, privind imobilele construcții și teren înscrise în CF 2463 Lancrăm, sub A+1, având nr.top. 2l23/2, proprietatea debitoarei SC M. I. S. S. - în faliment.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința comercială nr. 689/(...) a fost confirmat, în condițiile legii, planul de reorganizare propus de debitor, prin continuarea activității pe o perioadă de 3 ani. Întrucât debitorul nu s-a conformat măsurilor stabilite prin plan privind plata creanțelor, în temeiul dispozițiilor art. 105 raportat la art. 107 alin. 2 din L. nr.8. privind procedura insolvenței, prin sentința comercială nr. 315/(...), s-a dispus începerea procedurii falimentului, dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare a acesteia, urmând ca lichidatorul judiciar să procedeze la lichidarea activelor societății în condițiile legii. În baza disp. art. 116 alin. 1 din L. nr. 8., lichidatorul judiciar a angajat experți tehnici în vederea stabilirii valorilor de piață ale bunurilor din avea debitoarei, iar în baza art. 117alin. l, a supus adunării creditorilor rapoartele de evaluare și modalitățile de vânzare, așa cum rezultă și din raportul depus la dosarul de insolvență (f. 414 - 419).
Cu privire la imobilele ce constituie Ferma 7 S., s-a aprobat vânzarea directă, iar pârâta F. F. G. A., în calitate de creditor ipotecar al acestor imobile, și-a dat acordul direct pentru vânzarea către pârâta SC S. S. S., prin adresa comunicată directă lichidatorului judiciar, așa cum s-a stabilit la pct. 2.2 din hotărârea adunării creditorilor din data de 09.04.20l0 și cum s-a arătat și în întâmpinare.
Cu toate acestea, la data de 30.ll.20l0, pârâta F. F. G. A. în calitate de creditoare garantată, a semnat împreună cu ofertanta SC S. S. S. S., un act numit „. privind vânzarea directă";, act juridic calificat de către lichidatorul judiciar dar și de către cumpărătoare, așa cum s-a exprimat în adresa trimisă lichidatorului judiciar prin care cere lămuriri (f.42l - dosar insolvență), ca fiind un contract de vânzare-cumpărare.
A. interpretare poate fi dată acestui act juridic întrucât prin acest act se stabilesc imperativ condițiile vânzării, prețul, inclusiv un pact comisoriu de gradul IV, iar la pct. 4 din protocol, s-a prevăzut obligația cumpărătorului de a transmite către vânzător sau mandatarului acestuia precum și lichidatorului S. U. I. …. transferului/ achitării fiecărei rate stabilite, inclusiv a garanției. Din redactarea acestui text, rezultă fără echivoc că pârâta F. F. G. A. s-a comportat ca un proprietar și vânzător, ceea ce este nelegal și depășind atribuțiile pe care le are în calitate de creditor garantat.
In speță, se reține că lichidatorul judiciar a respectat dispozițiile art. 116 și următoarele din L. nr.8., privind operațiunile de evaluare a bunurilor și de aprobare a modalităților de vânzare de către adunarea creditorilor, urmând ca în baza art. 120 alin. l, să încheie contractul de vânzare-cumpărare. In aceste condiții, se reține că doar lichidatorul judiciar poate încheia contractul de vânzare cumpărare a bunurilor din averea debitorului în faliment, iar protocolul din (...) încheiat intre cei doi pârâți, care are valențele unui act juridic de vânzare-cumpărare, este nul și urmează să fie anulat ca atare.
Susținerea din întâmpinare că acest protocol reprezintă doar acordul creditorului garantat cu privire la vânzarea directă, a fost apreciată de prima instanță ca neîntemeiată, întrucât acest creditor garantat și-a dat acordul cu privire la vânzarea directă, atât în adunarea creditorilor dar și printr-o adresă separată din (...) comunicată lichidatorului judiciar, așa cum rezultă din raportul acestuia. Față de aceste considerente, s-a admis acțiunea lichidatorului judiciar și s-a anulat ca nelegal „. privind vânzarea directă din (...)"; încheiat între cei doi pârâți.
Împotriva acestei hotărârii, pârâții F. F. G. A. și A. A. I., în calitate de cesionar al F. F. G. A., au declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarae hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de S. U. S. B., lichidator judiciar al debitoarei, în principal, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, ca fiind lipsită de obiect.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 3041și art. 321 alin. 1, 2 și 3 C.pr.civ., rap. la art. 304 pct. 7,8 și 9 C.pr.civ., pârâții au arătat că în motivarea sentinței, instanța de fond a reluat doar o parte din susținerile lor, fără a analiza apărărilor formulate și fără a indica motivele pentru care le-a înlăturat. Astfel, au susținut că „. privind vânzarea directă";, din 30.11.20l0, nu reprezintă un act de vânzare- cumpărare, ci doar acceptarea pârâtei, în calitate de creditorului garantat, a ofertei de cumpărare formulată de SC S. S. S., cu stabilirea în concret a condițiilor în care pârâta înțelege să accepte oferta, a bunurilor imobile proprietatea falitei, situate în Lancrăm, jud. Alba. P. a fost încheiat în aplicarea hotărârii adunării creditorilor din data de (...), unde la pct.2.2 se arată expres, referitor la vânzarea directă că ";…în cazul în care oferta de cumpărare se referă la bunurile aflate în garanția unuia dintre creditori, acel creditor va decide singur cu privire la acceptarea sau respingerea ofertei, fără a mai fi necesară consultarea adunării creditorilor"; și că denumirea de vânzător se referă la societatea debitoare, aceasta fiind singura explicație viabilă și pertinentă, în condițiile încare doar proprietarul bunului poate avea calitatea de vânzător, prin intermediul lichidatorului judiciar. În acest sens, pârâții au invocat și clauza finală a protocolului, care se referă la situația neachitării de către ofertant a ratelor la termenele scadente, respectiv "sumele achitate până în acel moment să rămână vânzătorului, prin lichidator, așa cum vor fi evidențiate în contul de lichidare al SC M. I. S. S. .. ", care însă a fost trecută cu vederea de către instanța de fond, nefăcându-se nicio referire la aceasta. În condițiile în care lichidatorul judiciar reprezintă exclusiv debitoarea-falită în raporturile cu orice entitate, părțile semnatare ale protocolului au fost în deplină cunoștință de cauză asupra calității de vânzător al debitoarei falite, prin lichidatorul său judiciar, care cunoștea oferta de cumpărare înaintată de către S. S. S. S., supusă acceptării de către pârâți. Mai mult, în întreg cuprinsul P. se regăsește o singură exprimare defectuoasă din punct de vedere juridic cu privire la calitatea părților, respectiv a vânzătorului, singura la care de altfel face referire și instanța de fond, respectiv mențiunea de la pct. 4 din acesta privind obligația cumpărătorului de a transmite către "vânzător sau mandatarului acestuia, precum și lichidatorului S. U. I. ... " dovada achitării ratelor. Atât denumirea actului "P." (nu contract), cât și toate celelalte prevederi ale acestuia (mult mai numeroase), nu lasă, însă, nicio urmă de îndoială cu privire la calitatea de vânzătoare al debitoarei falite, prin lichidator, mențiunile în acest sens fiind exprese, iar prevederile sunt cât se poate de clare în ceea ce privește natura și valoarea juridică a acestui P., respectiv de acceptare a condițiilor ofertate de către S. S. S. S. de către creditorul garantat, cu atât mai mult cu cât la pct. 3 se arată expres că modalitățile de plată ale pretului vor fi stabilite de către lichidator, pretul urmând a fi achitat în contul indicat de către acesta. Și, mai mult decât atât, chiar dacă am face abstracție de eroarea de exprimare de la pct. 4 și am accepta că aceasta ar constitui o clauză de "vânzare-cumpărare", aceasta nu poate afecta întregul protocol și nu poate atrage nulitatea acestuia în întregime ci, eventual, nulitatea acestei prevederi singulare, situație în care soluția instanței de fond ar fi fost de admitere în parte a acțiunii și anulare în parte a actului atacat, respectiv a pct. 4 din cuprinsul acestuia. Totodată, chiar dacă s-ar putea accepta concluzia instanței de fond potrivit căreia P. ar constitui un act de vânzare-cumpărare, soluția acesteia de anulare a protocolului este tot nelegală, dat fiind faptul că, potrivit principiului conversiunii actului juridic, manifestarea unei voințe în cadrul unui act nul, poate valora, independent de soarta acelui act, ca alt act juridic. Prin urmare, chiar dacă instanța de fond a ales să constatate că protocolul este nul ca și act de vânzare-cumpărare, trebuia să-l mențină ca fiind un act valabil de acceptare de către creditorul garantat a condițiilor vânzării directe, condiții ce urmează a fi preluate în contractul de vânzare-cumpărare dintre cumpărătoare și debitoarea- falită prin lichidator. Or, anulând în întregime protocolul, instanța de fond îl lipsește și de aceste efecte juridice, soluția fiind nu doar nelegală și netemeinică, ci și în totală contradicție cu scopul și finalitatea procedurii de lichidare prevăzute de L. nr. 8., respectiv acelea de a valorifica averea societății falite cât mai rapid și în condiții cât mai avantajoase pentru debitoare și, implicit, pentru creditori. Sub acest aspect, pârâții susțin că nu înțeleg nici poziția lichidatorului judiciar, care, pe lângă faptul că, nici până în prezent nu a identificat un potențial cumpărător pentru imobilul în discuție, a și încasat o mare parte din banii stabiliți în protocol. Lichidatorul nu a procedat nici până în prezent la încheierea convenției autentice de vânzare-cumpărare cu S.C S. S. S., deși aceasta a efectuat mai multe plăți către lichidatorul U. S., astfel cum relevă inclusiv în raportul său din data de (...). Mai mult, la data de (...), anterior încheierii protocolului, lichidatorul judiciar a încasat de la SC S. S. S. suma de 76.030 lei, reprezentând avans vânzare directă, eliberând chitanța nr. 3/(...), în numele debitoarei, iar la (...) a încasat suma de 13.410 lei, cu titlu de diferență avans vânzare directă. Ulterior, în contul acestei vânzări, lichidatorul judiciar a mai încasat și alte sume, banii încasați sunt și în prezent în contulde lichidare al S. M. I. S. S. , iar lichidatorul judiciar U. S. nu a procedat la restituirea sumelor arătate sau să fi solicitat judecătorului sindic să încuviințeze restituirea acestor sume. Prin urmare, este imposibil a înțelege orice raționament logic și juridic în demersurile reclamantei care, pe de o parte, reclamă ca fiind "nul" un act - protocol - care s-a încheiat întru respectarea hotărârii adunării creditorilor și ca o condiție esențială și obligatorie, de acceptare a ofertei, în vederea încheierii de către debitoarea-falită prin reclamantă a actului de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte, încasează peste 300.000 lei, adică aproape % din preț, în condițiile în care invocă faptul că "sumele încasate... nu provin - în parte - din acte de vânzare-cumpărare legale. Având în vedere faptul că, pentru bunul imobil obiect al vânzării directe, s-a stabilit pretul, din care o mare parte a fost achitat/încasat, este fără echivoc faptul că între debitoarea SC M. I. S., prin lichidatorul judiciar U. S., în calitate de vânzătoare și SC S. S. S., în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat o convenție de vânzare- cumpărare, prin acceptarea ofertei, în condițiile stabilite prin P., urmată de executarea efectivă a prestațiilor, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1294 și art. 1295 alin. 1 Cod civil. De asemenea, consideră pârâții, nu poate fi primită nici motivarea instanței de fond potrivit căreia P. nu poate constitui un simplu acord al creditorului garantat întrucât acesta și-ar fi dat acordul anterior, în Adunarea creditorilor din (...) și printr-o adresă din (...) către lichidator, întrucât acordul din Adunarea creditorilor din aprilie 2009 a vizat exclusiv modalitățile de vânzare ce vor fi adoptate în procedura de lichidare iar, ulterior, la data de (...) pârâții au înaintat doar, pe mail, către lichidator, "P." în discuție cu S. S.. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia SC S. S. S. nu ar fi dorit să încheie, ulterior, cu lichidatorul "un al doilea act de vânzare-cumpărare", explicația constă, cel mai probabil, în corespondența defectuoasă purtată între aceștia vizând demersurile ce urmau a se face între cumpărător și debitoarea falită, prin lichidator, cu atât mai mult cu cât este de notorietate că, potrivit legislației în vigoare, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate se poate face, în acest caz, exclusiv prin act autentic notarial. Este exclus, astfel, ca S. S. să fi fost în vreo eroare cu privire la natura "P." sub semnătură privată în discuție, și aceasta pe lângă conținutul explicit al acestuia, eroarea privind încheierea a două acte de vânzare-cumpărare putând proveni, prin urmare, doar din discuțiile purtate cu lichidatorul. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041C.pr.civ., Curtea reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată dedusă soluționării de către judecătorul sindic, reclamantul lichidator judiciar U. S. a solicitat anularea protocolului privind vânzarea directă din (...) încheiat cu privire la imobilele înscrise în CF 2463 Lancrăm construcții și teren în suprafață de 21.993 mp pentru suma de 425.000 lei fără T.V.A. Principala critică adusă actului juridic enunțat se referă la faptul că un creditor a dispus înstrăinarea unui imobil din patrimoniul debitoarei deși nu avea nici o competență în acest sens. Potrivit art. 116 alin. 1 și 120 alin. 1 din legea 8., singurul în măsură să încheie contracte de vânzare - cumpărare prin care se lichidează patrimoniul debitoarei este lichidatorul judiciar. Un aspect esențial omis de către judecătorul sindic se referă la faptul că un act de vânzare cumpărare prin care un imobil teren și construcțiile aferente să iasă din patrimoniul debitoarei trebuie încheiat în formă autentică sub sancțiunea nulității absolute. În cazul concret analizat, prin raportare la momentul încheierii contractului sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii 247/2005, text legal potrivit căruia ,,terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică, sub sancțiunea nulității absolute,,. Actul analizat nu respectă condiția esențială a formei autentice, situație în care reținerea judecătorului sindic potrivit căreia actul ,,are valențele unui act juridic de vânzare-cumpărare,, nu este întemeiată, deoarece prin acest act nu s-a transferat dreptul de proprietate asupra terenului. Încheierea de autentificare prezentată în original în ședința publică din data de (...) (f. 52 verso) este doar o încheiere de legalizare a semnăturii traducătorului fără vreo legătură cu forma autentică a contractului de vânzare-cumpărare. În realitate, pentru acest argument, în opinia instanței de recurs „. privind vânzarea directă";, din (...), nu reprezintă un act de vânzare-cumpărare, ci doar acceptarea pârâtei, în calitate de creditorului garantat, a ofertei de cumpărare formulată de SC S. S. S., cu stabilirea în concret a condițiilor în care pârâta recurentă înțelege să accepte oferta. P. nu reprezintă altceva decât aplicarea hotărârii adunării creditorilor din data de (...), unde la pct.2.2 se arată expres, referitor la vânzarea directă că ";…în cazul în care oferta de cumpărare se referă la bunurile aflate în garanția unuia dintre creditori, acel creditor va decide singur cu privire la acceptarea sau respingerea ofertei, fără a mai fi necesară consultarea adunării creditorilor";. Mai mult, denumirea de vânzător din cuprinsul protocolului se referă la societatea debitoare, aceasta fiind singura explicație viabilă și pertinentă, în condițiile în care doar proprietarul bunului poate avea calitatea de vânzător, reprezentată în această fază a procedurii de către lichidatorul judiciar. A. idee reiese din chiar clauza finală a protocolului, care se referă la situația neachitării de către ofertant a ratelor la termenele scadente, respectiv "sumele achitate până în acel moment să rămână vâ n ză to rulu i, p rin lich ida to r , așa cum vor fi evidențiate în contul de lichidare al SC M. I. S. S. .. ". Or este evident că doar debitoarea proprietar poate fi reprezentată de către lichidator, în nici un caz creditorul recurent. Este real și faptul că o exprimare din cuprinsul contractului este generatoare de confuzie cu privire la calitatea celui care acceptă oferta, în concret mențiunea de la pct. 4 din acesta privind obligația cumpărătorului de a transmite către "vânzător sau mandatarului acestuia, precum și lichidatorului S. U. I. ... " dovada achitării ratelor. Contrar acestei exprimări defectuoase sunt însă suficiente argumente anterior enunțate care să împiedice calificarea actului în ansamblu ca fiind unul de vânzare-cumpărare în care recurenta F. F. G. A. are calitatea de vânzător. În rest, prevederile sunt clare în ceea ce privește natura și valoarea juridică a acestui ,,P.,, care are exclusiv rolul de acceptare a condițiilor oferite de către S. S. S. S., cu atât mai mult cu cât la pct. 3 se arată expres că modalitățile de plată ale prețului vor fi stabilite de către lichidator, prețul urmând a fi achitat în contul indicat de către acesta. A. competență a creditorului recurent se regăsește tocmai în hotărârea adunării creditorilor anterior menționată. Mai mult, la data de (...), anterior încheierii protocolului, lichidatorul judiciar a încasat de la SC S. S. S. suma de 76.030 lei, reprezentând avans vânzare directă, eliberând chitanța nr. 3/(...), în numele debitoarei, iar la (...) a încasat suma de 13.410 lei, cu titlu de diferență avans vânzare directă. Ulterior, în contul acestei vânzări, lichidatorul judiciar a mai încasat și alte sume, banii încasați sunt și în prezent în contul de lichidare al S. M. I. S. S. , iar lichidatorul judiciar U. S. nu a procedat la restituirea sumelor arătate sau să fi solicitat judecătorului sindic să încuviințeze restituirea acestor sume. Prin urmare, pe de o parte lichidatorul judiciar invocă ca fiind "nul" un act - protocol - care s-a încheiat în executarea hotărârii adunării creditorilor și ca o condiție esențială și obligatorie, de acceptare a ofertei, în vederea încheierii de către debitoarea-falită prin reclamantă a actului de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte, încasează peste 300.000 lei, o mare parte din preț în baza aceluiași contract pe care îl denunță ca fiind nelegal. În baza art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c., instanța va admite recursul declarat de către F. F. G. A. și A. A. I. împotriva sentinței civile nr. 1.814 din 25 noiembrie 2011,pronunțată în dosarul nr. (...)/a2 al Tribunalului B.-Năsăud pe care o va modifica în sensul că va respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar S. U. S. B. având ca obiect anularea P. privind vânzarea directă a bunurilor debitoarei S. M. I. S. S. B., deoarece acest act nu este unul translativ de proprietate în privința imobilelor. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâții F. F. G. A. și A. A. I. împotriva sentinței civile nr. 1.814 din 25 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...)/a2 al Tribunalului B.- Năsăud pe care o modifică în sensul că respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar S. U. S. B. având ca obiect anularea P. privind vânzarea directă a bunurilor debitoarei S. M. I. S. S. B. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. A. A. I. C. I. GREFIER, M. N. ȚAR Red.A.A.I./ (...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: I. U..
| ← Decizia nr. 7931/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 1054/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
