Decizia nr. 7146/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7146/2012
Ședința publică de la 28 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. N. împotriva sentinței civile nr. 3738 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Comercial C., privind și pe debitor SC Q. P. ȘI P. S. S., lichidator C. I. DE I. R. A. D., reprezentant legal V. L. M., reprezentant legal G. M. G., reprezentant legal H. S. D., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 rec imp Sent 3738/(...) dep de P. N.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat
D. S. în substituirea avocatului titular A. P.escu în reprezentarea intereselor recurentului, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente recursului declarat.
C., efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Reprezentanta recurentului depune la dosar delegația de substituire, chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente recursului promovat. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C., după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. Recurentul, prin reprezentant convențional, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs. C. reține cauza în pronunțare. { F. | } INSTANȚA Prin sentința civilă nr.3738 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Comercial C. s-a admis cererea lichidatorului judiciar, C. I. DE I. R. A. D., desemnat să administreze procedura debitoarei SC Q. P. SI P. S. S. T., județul C.; a fost obligat pârâtul P. N., la plata sumei de 77. 942,71 lei, pasiv al debitoarei. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 2.970 lei reprezentând onorariu datorat pentru expertiza efectuată în cauză . Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că fapta pârâtului de a nu preda bunurile ce trebuiau să existe în patrimoniul debitoarei (imobilizări corporale, marfă), precum și sumele de bani din casieria societății și conturile bancare înregistrate în evidențele poate fi încadrată în prevederile art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, fiind suficiente indicii care pot fundamenta prezumția că pârâtul a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu determinând societatea să ajungă în stare de insolvență. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. N.solicitând reformarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a relevat că primainstanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidenteîn materia analizată întrucât pârâtul a dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț și a justificat ce destinație a dat disponibilităților bănești. Prin urmare, nu existau indicii care să poată fundamenta prezumția că bunurile sau creditele persoanei juridice au fost utilizate în folosul propriu al recurentului,nefiind dovedită în cauză nici legătura de cauzalitate dintre fapta imputată și prejudiciul suportat de victimă.. Deliberând asupra cererii de recurs C. reține următoarele: Cererea de antrenare a răspunderii s-a fundamentat pe dispozițiile art. 138 lit. a din legea insolvenței. Titularul cererii a imputat pârâtului faptul că nu a predat bunurile ce trebuiau să existe în patrimoniul debitoarei (imobilizări corporale, marfă), precum și sumele de bani din casieria societății și conturile bancare înregistrate în evidențele contabile și nici nu a dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț, nejustificând ce destinație a dat disponibilităților bănești. Reclamantul a susținut în cererea de condamnare a pârâtului că există suficiente indicii care pot fundamenta prezumția, că pârâtul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu, determinând societatea să ajungă în stare de insolvență. Apărarea sa a fost validată de prima instanță, pârâtul fiind condamnat la suportarea pasivului în sumă de 77. 942,71 lei. Hotărârea este nelegală pentru următoarele considerente. Societatea avea în patrimoniu bunuri materiale reflectate în mobilizări corporale în valoare de 131 lei, casa și conturi în banci în valoare de 24 lei, stoc de marfă în valoare de 33.447Iei,constând din piese de schimb pentru produse electronice și electrotehnice. Expertiza contabilă efectuată în cauza a relevat ca din stocul de marfa scriptic în valoare de 33.447 lei, constand in piese de schimb pentru produsele electrotehnice, s-au utilizat în mod real cu serviciile prestate de debitoare piese de schimb în valoare de 5283,36 lei, fără ca acest consum să-și găsească corespondent în înregistrările contabile. Determinarea acestor valori s-a realizat doar prin raportare la datele existente în bonurile fiscale si rapoartele Z lizibile. Expertul a mai constatat căo parte importantă din bonurile fiscale si rapoartele Z au devenit ilizibile,odată cu trecerea timpului. Prin urmare, constatările sale s-au limitat doar la o parte din evidența contabilă primară. Incertitudinea generată de imposibilitatea consultării întregii evidențe contabile , neimputabilă în vreun fel pârâtului , trebuia să fie valorizată în beneficiul acestuia din urmă, conform regulii in dubio pro reo. T., se confirmă prin expertiză faptul că, din stocul scriptic de marfă ( în sumă de 33.447 lei) s-au utilizat, în mod real, cu serviciile prestate dedebitoare, piese de schimb în valoare de 5283,36 lei, modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț fiind astfel justificată. Recurentul susține că, dintr-o eroare de înregistrare, stocul de marfă scriptic și faptic nu au fost corelate în funcție de consumul și volumul serviciilor prestate real . Recurentul mai susține că nu există indicii care să poată fundamenta prezumția că bunurile sau creditele persoanei juridice au fost utilizate în folosul său, nefiind dovedită nici legătura de cauzalitate dintre fapta imputată și prejudiciul suportat de victimă. Apărarea este legitimă și va fi validată de instanța de recurs în raport de următoarele considerente. Societatea debitoare avea ca obiect principal de activitate prestarea de servicii reparații produse electronice și electrotehnice. Prestarea acestor servicii presupunea utilizarea pieselor de schimb înregistrate în evidențele contabile la capitolul „. de marfă"; . Documentele contabile ce reflectau fiecare operațiune erau facturile (pe care se înscria « contravaloare reparații» ) iar facturile erau însoțite de devizele de lucrări în care erau evidențiate piesele folosite la reparație, piese preluate din stocul de marfă al debitoarei . Contravaloarea pieselor efectiv utilizate în realizarea reparațiilor nu a fost însă scăzută din contabilitate, debitoarea înregistrând veniturile realizate pe baza facturilor emise , fără a-și mai înregistra consumul cu stocul de marfă generat de aceste servicii. Expertiza contabilă confirmă săvârșirea acestei erori si imprejurarea ca, in fapt, din stocul de marfa scriptic identificat in contabilitatea debitoarei au fost folosite o parte din bunuri fara a fi scazute din gestiune, astfel ca in realitate, stocul de marfa nu este cel evidentiat la nivel scriptic in contabilitate. Societatea debitoare Q. P. SI P. S. realiza doua categorii de venituri: - venituri din vanzarea de diverse produse electronice sub forma de marfa; - venituri din prestari servicii de natura reparatiilor aparaturii electronice. In cazul veniturilor din vanzarea produselor electronice sub forma de marfa inregistrarile contabile erau urmatoarele: achizitia de la furnizori a produselor destinate revanzarii: 371 "marfuri" = 401 " furnizori" ; stabilirea adaosului comercial: 371 "marfuri" = 378 "adaos comercial" .Vanzarea marfurilor: 5311" casa in lei" = 707" venituri din vanzarea marfurilor" .Scaderea din evidenta contabila a valorii marfurilor vandute se realiza prin asocierea următoarelor conturi: 607 " cheltuieli cu marfurile" = 371 "marfuri" ; 3 78" adaos comercial" = 3 71" marfuri" In cazul veniturilor din prestari servicii de natura reparatiilor, inregistrarile contabile erau urmatoarele: achizitia de la furnizori a pieselor de schimb si materialelor consumabile folosite in procesul de reparatii: 3024" piese de schimb" = 401 "furnizori" . Incasarea veniturilor obtinute din prestari servicii de natura reparatiilor( unde valoarea reparatiilor include atat valoarea pieselor de schimb si a materialelor folosite cat si valoarea manoperei aferente reparatiei): se realiza prin asocierea următoarelor conturi 5311" casa in lei" = 704 ""venituri din prestari servicii" . Scaderea din evidenta contabila a pieselor de schimb utilizate in procesul de reparatie se realiza prin asocierea următoarelor conturi 6024" cheltuieli privind consumul de piese de schimb" = 3024"piese de schimb" Eroarea contabila a constat in înregistrarea achizițiilor de piese de schimb si a materialelor consumabile folosite in procesul de reparare aaparaturilor electronice, sub forma de achizitii de marfuri destinate revanzarii: Acest lucru a dus la cresterea artificiala a soldului contului 371"marfuri" deoarece in primul rand, valoarea pieselor de schimb achizitionate se regaseste in contul 371"marfuri" in loc de contul 3024"piese de schimb", iar in al doilea rand scaderea din evidenta contabila a marfurilor inregistrate in contul 371 se face in functie de valoarea inregistrata in contul 707 ""venituri din vanzarea marfurilor", care este mult mai mica decat valoare inregistrata in contul 704" venituri din prestari servicii". In decursul anului 2006 în evidențele contabile ale debitoarei s-au înregistrat urmatoarele operațiuni: achizitii de la furnizori a marfurilor destinate revanzarii(inc1usiv adaosul comercial) in valoare de: 25.276,47 lei - contul 371; achizitii de la furnizori de piese de schimb: 2.450,78 lei - contul 3024; venituri obtinute din vanzarea marfurilor: 8.154 lei - contul 707; venituri din prestari servicii de natura reparatiilor: 40.845,28 lei - contul 704; Se poate observa ca un procent de 85% din veniturile firmei erau obtinute din activitatea de prestari servicii, procent care nu se regaseste si in cuantumul achizitiilor de piese de schimb fata de achizitiile de marfuri destinate revanzarii. C. apreciază că există indicii obiective care pot fundamenta prezumția că valoarea pieselor de schimb achizitionate si consumate efectiv in activitatea de reparatii s-a regăsit in mod denaturat in soldul contului 371" marfuri". Denaturarea înregistrărilor contabile vizează înregistrarea achizitiilor de piese de schimb si a materialelor consumabile folosite in procesul de reparare a aparaturilor electronice, sub forma de achizitii de marfuri destinate revanzarii. Prin urmare, nu s-a dovedit în speță că au existat manopere ilicite privind activul patrimonial care să fie imputabile pârâtului. Legea insolvenței a integrat acestei răspunderi excepționale doar câteva fapte ilicite enumerate limitativ în articolul 138. Toate acestea sunt, însă, numai fapte intenționale, iar categoria greșelilor de gestiune comise din neglijență, imprudență a fost exclusă . Concluzia că faptele enumerate limitativ la articolul 138 sunt numai fapte intenționale, care exclud culpa ca formă de vinovăție, se întemeiază pe aceea că toate incriminează consecințele conflictului dintre interesul personal al administratorului și interesul social . În acest conflict, administratorul nu poate intra decât într-un mod conștient dacă folosește bunurile și creditul persoanei juridice, în folosul propriu sau al altei persoane, efectuează acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice,dispune ori continuă în interes personal activități care conduc, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, folosește mijloace ruinătoarea în scopul întârzierii încetării plăților, face plăți preferențiale în favoarea unui creditor și în dauna altora, deturnează, ascunde activul debitoarei , mărește în mod fictiv pasivul entității, ține o contabilitate fictivă sau neconformă distruge ascunde a documentele contabile. Semnificația profund antisocială și vătămătoare pentru întreprindere a faptelor enumerate limitativ de articolul 138 este facil de conștientizat, trădarea interesului social și opțiunea clară a administratorului pentru o conduită compatibilă cu interesul propriu dar incompatibilă cu interesulentității pe care o reprezintă nefiind altceva decât expresia unei culpe intenționale. Altfel spus, prin săvârșirea faptelor prevăzute de art.138, obligația deloialitate, ca obligație negativă, de rezultat, care implică datoria administratorului de a trata afacerile companiei în mod onest și corect, este vădit nesocotită. Și trebuie subliniat faptul că încălcarea obligației de loialitate presupune un conflict conștient de interese între administrator și societate. Ori, pe tărâm subiectiv, antagonismul dintre interesul administratorului și interesul social poate fi doar expresia dolului. Așadar, abordarea legislativă din dreptul insolvenței ignoră regimul agravat al răspunderii prin raportare la criteriul culpa levis in abstracto. Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese. Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru „cauza"; interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare. În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni . Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății . Pârâtul nu se face însă vinovat de valorificarea capitaluluiîntreprinderii conform interesului personal. Titularul cererii, căruiasarcina probei îi incumba, nu a făcut dovada faptului că administratorul societății, prin politica de gestiune promovată, nu ar fi urmărit protejarea interesului social ori că acesta ar fi săvârșit acte de dispoziție ( materială sau juridică )asupra bunurilor care alcătuiesc patrimoniul societar. Oricum răspunderea pentru pasiv poate fi activată numai pentru faptele intenționale enumerate strict de art. 138, soarta răspunderii administratorului pentru o eventuală greșeala de gestiune săvârșită din imprudență neintrândîn sfera de competență a judecătorului sindic. Fapta imputată pârâtului nu întrunește însă trăsăturile specifice uneifapte intenționale. Caracterul intențional al ilicitului este dat de prezența unui conflict întreinteresul personal al administratorului și interesul social. Or, un atare conflictnu a fost identificat în cauză. Prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legaleincidente în materia analizată întrucât pârâtul a dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț și a justificat ce destinație a dat disponibilităților bănești. Prin urmare, nu existau indicii care să poată fundamenta prezumția că bunurile saucreditele persoanei juridice au fost utilizate în folosul propriu al recurentului,nefiind dovedită în cauză nici legătura de cauzalitate dintre fapta imputată și prejudiciul suportat de victimă. Nu pot fi sancționate actele care prin natura sau caracterul lor exclud întot ideea aproprierii în detrimentul societății și nu afectează activul social. Or, nu s-a dovedit de către reclamant că bunurile au fost folosite depârât in interes propriu. C. a reținut că există indicii obiective care pot fundamenta prezumția căvaloarea pieselor de schimb achizitionate si consumate efectiv in activitatea de reparatii s-a regăsit in mod denaturat in soldul contului 371" marfuri", acestea fiind incorporate in bunurile care erau reparate, fara a fi insă scăzute din gestiune. Pentru aceste motive , întemeiat pe dispozițiile art. 312 C.proc .civ C. va admite recursul declarat de pârâtul P. N. împotriva sentinței civile nr. 3738 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Comercial C., pe care o va modifica în sensul că va respinge cererea formulată de către lichidatorul judiciar CII R. A. D. T. va menține dispoziția referitoare la obligarea pârâtului la plata onorariului expertului. Imputarea cheltuielilor judiciare ocazionate pârâtului la judecarea cauzei în fond și recurs nu poate fi dispusă , atât timp cât titularul cererii, exercitând acțiunea, nu a urmărit un avantaj propriu , ci a îndeplinit prerogativele recunoscute de lege în vederea complinirii pasivului, exercitarea cu bună -credință a unui drept neputând atrage o sancțiune procesuală. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul P. N. împotriva sentinței civile nr. 3738 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Comercial C., pe care o modifică în sensul că respinge cererea formulată de către lichidatorul judiciar CII R. A. D. Menține dispoziția referitoare la obligarea pârâtului la plata onorariului expertului. Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată la fond și în recurs formulată de recurentul pârât. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER G. A. N. S. AL H. M. B. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.Păcurar I.
| ← Decizia nr. 8391/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 4788/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
