Decizia nr. 8173/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a3
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8173/2012
Ședința 16 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A.-I. A.
JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: D. P. GREFIER: M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea recursului declarat de S. C. I. S. împotriva sentinței civile nr. 589 din 28 martie 2012 pronunțată în dosarul nr.(...)/a3 în contradictoriu cu intimații ADMINISTRATOR J. U. I., O. B. R. SA având ca obiect contestație .
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de
0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) prin fax și (...) prin poștă, se înregistrează din partea intimatei - întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține că deși legal citată recurenta cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării cererii formulate nu și-a îndeplinit această obligație. Motiv pentru care, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din L. nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții. CURTEA Prin sentința civilă nr. 589/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...)/a3, s-a respins ca fiind neîntemeiată contestațiaformulată de către debitoarea contestatoare SC C. I. S., împotriva tabelului definitiv întocmit de administrator judiciar S. U. S. B., privind înscrierea în tabelul de creanță a creditorului O. B. R. SA . Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin încheierea comercială nr. 39 din 9.02.20l0 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. 237/ll2/20l0, a fost admisă cererea formulată de către debitoare și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, a fost numitadministrat judiciar și s-au stabilit termenele prevăzute de disp.art.6l din lege. În termenul stabilit de instanță pentru l3.04.20l0, creditorul O. B. R. SA a depus cerere de admitere a creanței pentru suma totală de 267.955 lei, creanță garantată , cerere însoțită de acte doveditoare, acte ce au fost analizate de către administratorul judiciar desemnat și înscrise în tabelul preliminar al creanțelor depus la dosarul cauzei sub nr. l589/26.05.20l0 (f.205 din dosar nr. 237/ll2/20l0). Potrivit disp.art.73 din L.85/2006, debitorul, creditorii și orice parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar al creanțelor, contestații ce trebuie depuse la tribunal cu cel puțin l0 zile înaintea datei stabilite prin sentința de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanță în procedura generală. Cum termenul pentru definitivarea tabelului de creanțe a fost stabilit prin sentința de deschidere a procedurii la 27.05.20l0, contestația formulată de către debitoare și înregistrată la instanță la 28.dec.20ll, împotriva tabelului preliminar al creanțelor, apare evident ca fiind tardivă. Cum debitoarea și-a întemeiat contestația pe disp.art.73 și urătoarele, instanța a analizat și incidența dispozițiilor ce reglementează contestarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv al creanțelor, tabel definitiv înregistrat la instanță sub nr. l590/27.05.20l0 (f.370 dosar fond). Potrivit disp.art.75 din L.85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prev.la art.73 alin.2 și care vizează tabelul preliminar al creanțelor, și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanță, în cazul descoperirii unui fals, dol sau a unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci, necunoscute. Prin prisma acestor dispoziții legale, a reținut că în principiu cererea de contestare a creanței unui creditor în tabelul definitiv al creanțelor, este în principiu admisibilă, dacă se face dovada existenței unui titlu hotărâtor și necunoscut cu ocazia întocmirii tabelului definitiv al creanțelor debitoarei sau în situația în care, înscrierea creanței în tabelul definitiv s-a făcut în condițiile existenței unui fals, dol sau a unei erori esențiale, care au determinat înscrierea creanței. Față de această stare de fapt, s-a constatat că reclamanta creditoare nu a indicat existența vreunui dol, fals sau a unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței creditorului O. B. R. SA în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, SC C. I. S. și nici a vreunui titlu hotărâtor și până în prezent necunoscut, așa cum cer dispozițiile art.75 alin.l din L.nr. 85/2006. La data întocmirii tabelului preliminar al creanțelor, devenit tabel definitiv, administratorul judiciar desemnat a avut în vedere cererea de creanță formulată de acest creditor și documentele justificative atunci când a încuviințat creanța și a dispus înscrierea în tabel a acesteia. Sunt considerente pentru care, instanța a găsit contestația ca fiind neîntemeiată și în temeiul art.75 alin.3 din lege a respins-o ca atare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. C. I. S. prin care a solicitat casarea sentinței civile nr. 5. si retrimiterea cauzei spre rejudecareinstanței de fond. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că, în fapt prin sentința civila nr. 5. T. B. N. a respins contestația formulata de societatea alcărei administrator sunt, împotriva creanței depuse de creditoarea O. B. R. SA, înscrisa la poziția 2, in care aceasta a fost trecuta cu o creanță garantata de 267.955 lei, societatea noastră având de fapt o datorie de doar 255.060,65 lei. În contestație recurenta a arătat ca în fisa cartea mare cont 401 - creditoarea figurează cu o alta suma decât cea cu care s-a înscris la masa creditorilor. Recurenta și-a întemeiat contestația pe prev. art. 73 din L. nr. 85/2006, considerând contestația formulata ca întemeiata, mai ales ca a solicitat prin contestație si efectuarea unei expertize contabile menite sa stabilească suma exacta datorata creditoarei O. B. R. SA. Față de aceste aspecte recurenta solicitat admiterea contestației așa cum a fost ea formulata. La data de 15 octombrie 2012 intimata O. B. R. SA a formulat întâmpinarea prin care a solicitat respingerea recursul formulat de recurenta debitoare - S. C. C. I. S. ca nefondat cu consecința menținerii sentinței civile nr. 5. din data de 28 martie 2012 pronunțate de T. B. N., ca fiind legala si temeinica, pentru următoarele motive: Recurenta debitoare S. C. I. S. a solicitat casarea sentinței civile nr. 5. si retrimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fără însa a-si întemeia recursul. Potrivit art. 312 alin 3 C.proc. civ., instanța poate casa hotărârea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. l , 2, 3, 4, 5 precum si in toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra in cercetarea fondului sau modificare hotărârii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi. În concluzie deși debitoarea-recurentă a solicitat instanței casarea hotărârii, aceasta nu a arătat si motivele care stau la baza solicitării ei si care norme legale au fost încălcate, astfel încât intimata a solicitat respingerea recursul ca neîntemeiat. În dezvoltarea motivelor întâmpinării intimata a arătat că, în fapt debitoarea -recurenta S. C. I. S. a arătat ca prin sentința C. nr. 5. Tribunalul Bistrița Năsăud a respins contestația formulata de mai sus menționata societate împotriva creanței depuse de O. B. R. S. prin care subscrisa fusese înscrisă in tabelul definitiv cu o creanță garantată de 267.955 lei, în condițiile în care, recurenta debitoare ar avea o datorie de doar 255.060,65 lei. Recurenta debitoare iși susține valoarea creanței prin invocarea fisei cartea mare cont 401 bazându-si acțiunea pe prevederile art. 73 din L. nr. 85/2006. Fata de cele mai sus invocate intimata a precizat că potrivit art. 73 alin 1, « debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestații cu privire la creanțele si drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/. in tabelul preliminar de creanțe. » Întrucât debitoarea deși invoca prevederile art. 73, nu a formulat contestație împotriva tabelului preliminar, ci împotriva tabelului definitiv, precizând: potrivit art. 75 din legea insolventei, « (1) după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), si pana la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință in tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, doi sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si până atunci necunoscute." Intimata a mai arătat că, legiuitorul a prevăzut posibilitatea contestării tabelului definitiv, oricând pana la închiderea procedurii, de către orice parte interesata, insa, cu îndeplinirea anumitor condiții de fond. Aceste condiții de admisibilitate a contestației sunt limitativ prevăzute de lege, necumulativ si anume: descoperirea unui fals; descoperirea unui dol; descoperirea unei erori esențiale care a determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferința; descoperirea unor titluri hotărâtoare, si pana atunci necunoscute. În concluzie intimata a arătat că deși debitoarea -recurentă a invocat art. 73 din L. nr. 85/2006 raportat la aceste dispoziții legale contestația (acuta este tardiva. Totodată raportat la art. 75 din L. nr. 85/2006 si analizând fiecare dintre aceste patru condiții de exercitare a acțiunii. A constatat că nu este niciuna îndeplinita. Intimata a mai precizat faptul că admiterea creanței O. B. R. SA, în cuantumul arătat in cererea de înscriere la masa credala s-a făcut pe baza contractului de credit care este titlu executoriu potrivit legii, împotriva contractului de credit nu s-a formulat nicio acțiune in anulare sau în constatarea nulității absolute, astfel ca este valabil încheiat si produce efecte juridice. Prin urmare, nu se poate pune problema existentei vreunui fals, sau a vreunui dol, sau a vreunei erori esențiale de natura sa determine respingerea creanței noastre. Contestatoarea a arătat că suma corecta este de 255.060,65 lei, depunând in susținere cartea mare pentru perioada (...)- (...). Ceea ce a omis însa contestatoarea, este faptul ca dobânzile prevăzute de contractul de credit au curs si in continuare, după deschiderea procedurii, in conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 raportat la art. 121 alin. 1 pct. 2 din legea insolventei. Astfel, la data formulării întâmpinări, respectiv (...), creanța intimatei împotriva debitoarei este de 387.640,90 55 lei, din care credit restant in suma de 295.178,33 lei și dobânda restanta in suma de 91.798,47 lei. Intimata a mai precizat că , ca daca debitoarea ar fi constatat greșeli de calcul a creanței, ar fi avut posibilitatea contestării tabelului preliminar, in termen de 5 zile de la publicarea in B. P. de insolventa, situație care nu s- a întâmplat. Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței civile nr. 5. din data de 28 M. 2012 pronunțate de T. B. Debitoarea contestatoare SC C. I. S. a declarat recurs împotrivasentinței pronunțată de T. B.-N. Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adus la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997. Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează : Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datoratăpentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță. Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra R., că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz). Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Anulează recursul declarat de S. C. I. S. împotriva sentinței civile nr. 589 din 28 martie 2012 pronunțată în dosarul nr.(...)/a3 al T.ui B. N. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-I. A. C. I. D. P. GREFIER, M. N. ȚÂR Red/dact C.I./V.R/2 ex. (...) Jud.fond I. P.
| ← Decizia nr. 10236/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2669/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
