Decizia nr. 7934/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA CIVILĂ NR. 7934/2012
Ședința din data de 08 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de R. D., împotriva sentinței civile nr. 1071 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., cauza privind și pe intimata SC P. S. PRIN LICHIDATOR J. R. & P. I., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată - contestație la tabel.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurent, avocat F. L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea administratorului judiciar, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul recurentei.
C. în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs. Reprezentantul recurentului depune la dosar dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate ( f. 29) și solicită amânarea cauzei în vederea studierii întâmpinării. C., în raport de solicitarea reprezentantului recurentului lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea acestuia să lectureze întâmpinarea. La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă pentru recurent, avocat F. L. Reprezentantul recurentului arată că, nu mai susține cerere de amânare și că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune. C., în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, admiterea contestație și înscrierea recurentului în tabelul creditorilor cu creanța solicitată, fără cheltuieli de judecată. Contractul de credit a fost perfect legal și operațiunile au fost legale. Nu există nici un moment ca și creditor obligația de verificare a destinației sumelor. Susținerea lichidatorului că, nu a știut de aceste sume este fală, nu s-a imputat că creditarea nu s-a făcut prin contul unic. S-a făcut dovada că, plata s-a făcut din casă pentru a se pute face mai departe plăți din casă, există documente care atestă plățile făcute, aceste aspecte reies și din raportul lichidatorului, unde este menționat că recurentul R. D. a creditat societatea cu sume de bani ( f. 226). Dintoate probele administrate rezultă că, creanța există și modul de creditoare a fost unul legal. Nu s-a solicitat anularea contractului de credit. Ni s-a spus că, nu se știe de aceste sume, am făcut dovada prin fișa postului 482 anexată la dosar. C U R T E A Prin sentința civilă nr.1071 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosarul nr.(...) a fost respinsă contestația conexată, formulată de contestatorul R. D. I. în dosarul nr.(...). Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin declarația de creanță formulată creditorul R. D. a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar cu o creanță în cuantum de 112.285,29 lei rezultată din creditările efectuate în temeiul contractului de finanțare nr.869/2 august 2010 și a dispozițiilor de încasare depuse în probațiune. În ceea ce privește contractul de creditare judecătorul sindic reține faptul că acesta a fost încheiat în perioada de observație, respectiv la data de 2 august 2010, astfel încât prin raportare la disp. art.49 alin.2 din Legea nr.85/2006, fiind o operațiune care depășea condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, astfel cu este aceasta definită de art.49 alin.1, era necesar a fi autorizată de către administratorul judiciar în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere. Or, nu numai că încheierea contractului nu a fost autorizată de administratorul judiciar, dar acestuia nici nu i-a fost adusă la cunoștință încheierea acestuia. Sub acest aspect, judecătorul sindic nu poate reține susținerile creditorului că a adus la cunoștința, în calitatea sa de administrator special, administratorului judiciar că a efectuat creditări ale societății, întrucât creditările evidențiate în raportul de activitate publicat în ianuarie 2011 vizează încasările efectuate în perioada 1 august 2010-30 noiembrie 2010 (f.33-34 vol.IV), în timp ce prin declarația de creanță formulată creditorul a pretins sume de bani aferente creditărilor din cursul anului 2011 care se ridică la suma de 109.814,71 lei (f.7- 11, 15-18 din dosarul conexat nr.(...)), precum și creditărilor din data de 22 și 23 noiembrie 2010 evidențiate în copiile de la filele 12-14 din dosarul conexat nr.4261/1285/201, astfel încât doar acestea din urmă ar putea fi cuprinse în raportul de activitate arătat. Rezultă, astfel, fără nici un dubiu că operațiunile de creditare nu au fost efectuate cu autorizarea administratorului judiciar, deși, așa cum s-a precizat și în cele ce preced, o atare autorizare era obligatorie prin prisma dispozițiilor legale arătate. Pe de altă parte, judecătorul sindic a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.85/2006, toate plățile pe parcursul derulării procedurii insolvenței se efectuează dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci pe baza dispozițiilor emise de către debitor sau, după caz, de către administratorul judiciar. A., din această perspectivă, nu pot fi reținute susținerile creditorului potrivit cărora sumele de bani cu care a creditat societatea nu ar fi fost rulate prin contul unic datorită comisioanelor bancare, întrucât operațiunile pe parcursul derulării procedurii nu pot fi realizate decât prin intermediul contului unic, scopul acestuia fiind tocmai instituirea unui control riguros asupra încasărilor și plăților efectuate în timpul procedurii. În fine, sub aspectul susținerilor creditorului-contestator vizând faptul că a pus la dispoziția administratorului judiciar toate documentele necesare exercitării atribuțiilor de supraveghere, judecătorul sindic reține că acestea nu sunt conforme realității întrucât din corespondența aflată la dosarul cauzei la filele 229-255 vol.IV rezultă dificultatea de colaborare dintre administratorul special și administratorul judiciar în ceea ce privește punerea la dispoziția acestuia din urmă a documentelor necesare exercitării efective a atribuțiilor de supraveghere. A., corespondența dintre părți relevă împrejurarea că documentele necesare întocmirii rapoartelor de activitate erau puse cu dificultate la dispoziția administratorului judiciar și, nu în ultimul rând, baza de date aferentă anului 2010 i-a fost pusă la dispoziție administratorului judiciar abia la data de 20 februarie 2012 (f.255 vol.IV). Concluzionând, judecătorul sindic a reținut faptul că operațiunile de creditare ale societății debitoare de către creditorul contestator nu s-au realizat cu autorizarea administratorului judiciar în cadrul exercitării atribuțiilor sale de supraveghere, nu au fost realizate prin contul unic, neputându-se, astfel, proba utilizarea lor, în cea mai mare parte, cu titlu de salarii, astfel cum s-a arătat de către contestatorul creditor, nefiind așadar apte să genereze obligații în sarcina debitoarei în sensul existenței obligației acesteia de a-i achita creditorului suma de bani pretinsă cu titlu de creanță. Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art.107 alin.4 coroborate cu art.73 alin.3 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul R. D. I. Contestatorul R. D. I. a formulat recurs împotriva acestei sentințe solicitând casarea sentinței iar în urma rejudecării admiterea contestației formulate. Prima critică vizează interpretarea realizată de prima instanța asupra disp. art.49 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006 arătând că în raport de definiția de la art.3 pct.14 lit.c din LPI creditarea societății de către contestator este o operațiune legală iar autorizarea lichidatorului nu era necesară. Recurentul mai învederează că în mod nelegal s-a reținut împrejurarea că operațiunile nu ar fi fost aduse la cunoștință lichidatorului atâta timp cât acesta a evidențiat prin raportul nr.66 /(...) existența creditării societății cu suma de 102.000 lei iar prin concluziile scrise a evidențiat creditarea de către recurent cu suma de 108.000 lei în perioada (...) - (...) astfel că în raport de aceste evidențe susținerile contrare apar ca eronate. Conform fisei contului nr.462 și a dispozițiilor de încasare se evidențiază creditarea societății de către aceeași persoană în anul 2010 cu suma de 6100 lei iar potrivit dispozițiilor de plată i-au fost restituite sumele de 1500 lei respectiv 314,71 lei astfel că rezultă o creanță de 112.285,29 lei. Societatea debitoare nu a efectuat plăți ci a încasat sume împrumutate de către recurent astfel că incidența dispozițiilor art.4 din Legea nr.85/2006 invocată de prima instanță nu apare ca fiind prezentă. Legalitatea operațiunilor de creditare nu a fost contestată nici un moment nefiind aplicate dispozițiile art.46 din LPI astfel că sancționarea prin refuzul restituirii unei sume importante de bani apare ca nejustificată. Debitoarea S.C. P. S. prin lichidator judiciar R. & P. S. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că interpretarea disp. art.49 este în sensul că toate operațiunile privind activitatea debitoarei se desfășoară sub supravegherea administratorului/lichidatorului judiciar iar contractul de creditare nr.869 invocat de recurent a fost încheiat în perioada de observație astfel că fiind o operațiune care depășea condițiile obișnuite de exercitare a activității curente era necesar a fi autorizată de administratorul judiciar. Recurentul nu a adus la cunoștința administratorului efectuarea creditărilor, cele evidențiate în raport vizează încasări efectuate în perioada 1 august 2010 - 2’(...) în timp ce prin declarația de creanță au fost pretinse sume aferente creditărilor din anul 2011. Referitor la susținerile privind evidențele rezultate din fișa contului nr.462 arată că în contul unic al debitoarei au fost încasate sume care au fost folosite înscopul achitării salariilor iar ulterior salariații și-au dat demisia în masă astfel că susținerile apar ca neîntemeiate. Analizând recursul formulat în raport de motivele de recurs invocate șidispozițiile legale incidente, C. reține următoarele: Judecătorul sindic a reținut în ceea ce privește contractul de creditare că acesta a fost încheiat în perioada de observație, respectiv la data de 2 august 2010, astfel încât prin raportare la disp. art.49 alin.2 din Legea nr.85/2006, fiind o operațiune care depășea condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, astfel cu este aceasta definită de art.49 alin.1, era necesar a fi autorizată de către administratorul judiciar în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere. Aserțiunile contestatorului referitor la interpretarea textului în mod corect au fost înlăturate întrucât potrivit dispozițiilor legale invocate continuarea desfășurării activităților curente și a plăților către creditorii cunoscuți se realizează sub supraveghere în condițiile art.49 alin.1 lit.a și sub conducere în condițiile art.49 alin.1 lit.b din LPI iar operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin.1 vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar. Textul legal invocat relevă că în raport de caracterul operațiunilor desfășurate încunoștințarea administratorului judiciar apare ca fiind obligatorie fie pentru exercitarea supravegherii fie în vederea autorizării ceea ce în speță nu s-a realizat. Definiția invocată de recurent astfel cum este evocată de art.3 pct.14 potrivit cărora activitățile curente reprezintă acele fapte de comerț propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație în cursul normal al comerțului între care și asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente nu operează în sensul invocat de recurent întrucât chiar și în această ipoteză a finanțării capitalului de lucru este necesară respectarea exigențelor instituite de art.49 din Legea nr.85/2006. Evidențierea creditărilor realizate în perioada (...) - (...) în cuprinsul raportului nr.66 din (...) nu a fost negată nici de către lichidatorul judiciar fiind evidențiată și de judecătorul sindic care a reținut în mod corect că sumele s-au referit la perioade diferite recurentul formulând declarația de creanță pentru sume aferente creditărilor din anul 2011 ori cele evidențiate anterior se referă la anul 2010. Concluzia judecătorului sindic cu privire la împrejurarea că întrucât sumele pretinse sunt distincte de cele evidențiate nu s-a făcut dovada îndeplinirii evidențelor instituite de art.49 apare ca fiind corectă. Legalitatea operațiunilor de creditare nu a fost pusă în discuție până la momentul investirii instanței datorită omisiunii acestuia de prezentare a documentelor contabile iar lipsa investirii instanței până la momentul formulării declarației de creanță o astfel de acțiune nu confirmă legalitatea acestora contrar celor susținute de recurent. Interpretarea dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.85/2006 în sensul existenței unei distincții între sumele încasate și cele plătite este una care contravine scopului instituirii procedurii întrucât plățile din contul unic al lichidării nu pot fi realizate decât din sume care au intrat în acest cont. Recursul astfel formulat apare în consecință ca fiind nefondat considerentele evidențiate relevând că judecătorul sindic a interpretat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu este prezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. invocat de recurentă și nici un alt motiv de recurs de ordine publică astfel că în baza art.312 C.pr.civ. C. îl va respinge ca atare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de contestatorul R. D. I. împotriva sentinței civile nr.1071 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. P. A. M. C. M. S. GREFIER V. D. Red.A.M.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. N. Koșa
| ← Decizia nr. 1059/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 5451/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
