Decizia nr. 8404/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8404/2012
Ședința de la 23 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de P. I. I. în calitate de lichidator al debitoarei SC C. S. împotriva sentinței civile nr. 1412 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. în contradictoriu cu intimații SC C. S. având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P.cedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de
0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.8. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține că deși legal citată recurenta cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării cererii formulate nu și-a îndeplinit această obligație. Motiv pentru care, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din L. nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții. C u r t e a , Prin sentința civilă nr. 1412 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii simplificate de insolvență a debitoarei SC C. S. înregistrată la O. de pe lângă Tribunalul Maramureș sub J(...), formulată în calitate de lichidator de către P. I. I. În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul T. M. la data de (...), sub dosarul cu nr. de mai sus, P. I. IPURL în calitate de lichidator al debitoarei SC C. S. a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului prevăzută de L. nr. 8. împotriva debitoarei, cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 260 alin. (4) și art. 2701din L. nr. 31/1990, art. 1 alin.(2) pct. 3 și 4 și art.1 alin.2 lit.e din L. nr. 8.. Debitoarea a fost dizolvată de drept potrivit art. 237 alin. 1 lit. b din L. nr. 30/1991 iar prin Î. nr. 7971/(...) pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș petenta a fost desemnat în calitate de lichidator la cererea D. G. a F. P. M.. Deși a fost notificată debitoarea în vederea prezentării evidențelor fiscale și a bunurilor acesteia, petentul a susținut că nu i s-au predat înscrisuri sau bunuri. În acest context societatea se află de fapt în stare de insolvență și sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 2 lit. e, art. 27 din L. nr. 8. și art. 260 alin. 4 și art. 270 din L. nr. 31/1990 pentru deschiderea procedurii de insolvență în formă simplificată, lichidatorul îndeplinindu-și o obligație legală. Potrivit art. 260 alin 4 din L. nr. 31/1990 „În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerțului, pentru menționare în registrul comerțului, un raport privind situația economică a societății. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului";. Noțiunea de insolvență este definită prin art. 3 pct.1 din L. nr. 8. ca fiind „. stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile";. D. procedurii simplificate de insolvență în temeiul art. 270 indice 1 din L. nr. 31/1990 care stabilește că în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței, supunând acestei proceduri și societățile comerciale cu privire la care s-a dispus dizolvarea, nu conține dispoziții derogatorii pentru aceste societăți. În consecință rămân supuse condițiilor legale generale prevăzute de L. nr. 8. și anume: 1) debitorul să facă parte din categoriile enumerate în art. 1 alin. 1 și 2 din L. nr. 8.; 2) existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 de zile; 3) lipsa/insuficiența disponibilităților bănești pentru stingerea creanței, ultimă condiție care definește însăși insolvența și care este esențială așa cum reiese din ansamblul reglementării cuprinse de L. nr. 8.. Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ indiferent de titularul cererii și cu atât mai mult în cazul în care cererea este formulată de către lichidator potrivit art. 260 alin 4 din L. nr. 31/1990, text de lege care face trimitere expresă la ";. condițiilor pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență";. Obligația lichidatorului de a sesiza instanța în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență se impune a fi îndeplinită cu respectarea condițiilor și a termenelor prevăzute de art. 260 alin.3 din L. nr. 31/1990 coroborat cu art.27 din L. nr. 8.. Interdicția radierii societăților comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești operează numai în cazul societăților dizolvate în temeiul Legii nr. 314/2001 care nu are incidență în cauză. Scopul procedurii insolvenței constă în stingerea pasivului societății debitoare, însă nefiind creanțe, cheltuielile pe care le presupune realizarea efectivă a procedurii sunt considerabil mai mari și disproporționate înraport cu scopul avut în vedere de către legiuitor prin L. nr. 8., astfel cum este definit în art. 2 din acest act normativ. Având în vedere lipsa creanței, invocată ca temei al cererii formulate de către lichidator care potrivit art.723 Cod procedură civilă trebuie să își exercite drepturile procedurale potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, nu se justifică demersul judiciar al acestuia. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. I. I. în calitate de lichidator al debitoarei SC C. S., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și rejudecând cauza, admiterea cererii de deschidere a procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei S. C. S. În motivarea recursului se arată că instanța a reținut faptul că lichidatorul judiciar nu a dovedit starea de insolvență a S. C. S., prin care, potrivit art. 3 din L. 8., se înțelege "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Pentru a dovedi starea de insolvență a unei societăți se impune a se cunoaste aspectul financiar al acesteia pe de-o parte, și creanța pe care nu are capacitatea de a o acoperi. Lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la sediul declarat, însă demersurile de a intra în posesia documentelor contabile și a listelor prevăzute de art. 28 din L. nr. 8. au rămas fără rezultat. În aceste condiții lichidatorul judiciar nu se poate pronunta asupra existenței unei creante sau a cuantumului acesteia și a capacității, respectiv, incapacirătii debitoarei de a o achita. Prin respingerea cererii introductive de deschidere a procedurii de faliment împotriva debitoarei nu s-a stabilit aspectul care primează, adică nu exită creanțe. Inexistența creanței bugetare nu atrage implicit lipsa unei alte categorii de creanțe. D. procedurii ar implica, pe lângă notificările către creditorii bugetari, notificarea creditorilor - furnizori de utilități, notificarea în ziar și notificarea prin B. P. de I., deci o serie de modalități de identificare a unor posibili creditori. Examinând recursul, curtea reține următoarele: Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997. Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează : Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță. Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din L. nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz). Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Anulează ca netimbrat recursul declarat de P. I. I. în calitate de lichidator al debitoarei SC C. S. împotriva sentinței civile nr. 1412 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. P.nunțată în ședința publică din 23 octombrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. C. I. D. P. A. I. A. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: N. B.
| ← Decizia nr. 1450/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9604/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
