Decizia nr. 8817/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Dosar nr. (...)/a1

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 8817/2012

Ședința publică de la 01 N. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. U.

Judecător M. D.

Judecător R.-R. D.

Grefier M. T.

{ F. | }

S-a luat în examinare recursul formulat de contestatoarea A. F. P. A M. C.-N., PRIN D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 1649/(...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. S. C., în contradictoriu cu debitoarea SC B. C. S. PRIN ADMINISTRATOR J. SP S. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată (...)/a1 contest.la tab.prel.dep.de D..

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.

C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.

C.EA

Prin sentința civilă nr. 1649 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. S. C., a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC B. C. S. formulată de contestatorul creditor A. F. P. A M. C.-N. prin D. G. A F. P. A J. C. în contradictoriu cu debitoarea SC B. C. S. prin lichidator judiciar S. S. S.

În temeiul art. 164 Cod procedură civilă s-a dispus conexarea prezentei contestații la dosarul (...) al T. S. C.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin contestația formulată sub numărul de mai sus în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, contestatoarea A. F. P. A M. C.-N. prin D. G. A F. P. A J. C. a contestat neînscrierea sa ca și creditor garantat pentru creanța în cuantum de 125.581 lei și înscrierea aceleiași creanțe ca și creanță provizorie până la soluționarea unei eventuale contestații la raportul de control fiscal sau necontestarea acestuia în termenul legal.

Prin tabelul preliminar de creanțe întocmit de administratorul judiciar S. S. S. creditoarea a fost înscrisă cu o creanță bugetară în cuantum de 285.514 lei, din care 125.581 lei creanță provizorie până la soluționarea unei eventuale contestații la raportul de control fiscal sau necontestarea acestuia în termenul legal.

În ceea ce privește caracterul garantat al creanței în cuantum de 125.581 lei, contestatoarea a invocat Procesul verbal de sechestru nr. 213/(...) constituit asupra unor investiții realizate de către debitoare asupra halei închiriate de către debitoare în localitatea G. cu privire la imobilizările corporale în curs - cont 231- reprezentând amenajare depozit frigorific și birouri, bunuri care în opinia creditoarei reprezintă bunuri imobile.

Astfel, pornind de la raționamentul contestatoarei, judecătorul sindic reține că sechestrul a fost efectuat fără a se respecta dispozițiile art. 129 alin. 8 din O.G.nr. 92/2003, republicată, cu modificările ulterioare (Cod procedură fiscală), potrivit căruia, „în cazul înființării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară";, sechestrul nefiind înscris în cartea funciară și în consecință acesta este lipsit de opozabilitate.

Analizând conținutul contului 231, raportat la rapoartele administratorului judiciar, judecătorul sindic a reținut că acesta cuprinde utilaje și instalații de refrigerat, bunuri mobile prin natura lor. Deși acestea sunt incluse în contabilitatea debitoarei în contul de imobilizări corporale în curs, nu se poate reține că acestea ar fi bunuri imobile prin destinație deoarece bunul imobil (clădirea în care s-au efectuat lucrările de amenajare) aparține SC FORCE SERVICII S. iar bunurile imobile destinate folosirii spațiului ca depozit frigorific aparțin debitoarei SC B. C.

S., nefiind îndeplinită astfel condiția cumulativă privitoare la unicitatea proprietarului bunului imobil și a bunurilor mobile accesorii acestuia, astfel că nu se poate vorbi despre natura imobilă a acestor accesorii ca urmare a considerării lor imobile prin destinație.

Având în vedere caracterul de bunuri mobile a bunurilor menționate în contul contabil sus menționat, judecătorul sindic a reținut că sechestrul nu a fost înscris în AEGERM în condițiile art. 29 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, acesta nefiind opozabil în consecință terților, creanța creditoarei fiind astfel una negarantată și în mod corect administratorul judiciar a procedat la înscrierea acesteia ca fiind o creanță bugetară.

Potrivit art. 66 alin. 1 - 2 din legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii. (2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevăzute de legi speciale. Procedând la interpretarea per a contrario a acestei dispoziții rezultă că o creanță bugetară rezultată dintr-un titlu executoriu contestat în termen este supusă procedurilor de verificare prevăzute de art. 66 alin.

1 din Legea nr. 85/2006.

Creanța în cuantum de 125.581 lei în cauză a fost stabilită prin R. de inspecție fiscală nr. F-CJ 171/(...), raport comunicat debitoarei la data de 9 martie

2012, aceasta beneficiind de un termen de 30 de zile de la această dată în care poate contesta în mod legal acest act, astfel că în mod temeinic administratorul judiciar a consemnat aceasta creanță ca fiind una provizorie, sub condiția rezolutorie a admiterii contestației administrativ fiscale, creanța urmând a fi definitivată la soluționarea acestei contestații.

Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 73 din Legea nr.

85/2006, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC B. C. S. formulată de contestatorul creditor A. F. P. A M. C.-N. prin D. G. A F. P. A J. C. în contradictoriu cu debitoarea SC B. C. S. prin lichidator judiciar S. S. S.

În temeiul art. 164 Cod procedură civilă, judecătorul sindic a dispus conexarea prezentei contestații la dosarul (...) al T. S. C.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea A. F. P. C.-N. prin D. G. a F. P. C., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestațieiformulată împotriva tabelului preliminar al creditorilor S. B. C. S. prin care a fost înscrisă creanța A. F. P. C.-N. în cuantum de 125.581 lei ca și creanță bugetară provizorie.

În motivare a arătat că prin cererea de admitere a creantei formulata in

Dosarul T. Comercial C. nr. (...) am solicitat inscrierea in tabelul creantelor al debitoarei SC B. C. S. cu suma de 285.514 lei, din care suma de 125.581 ca si creanta garantata.

In tabelul preliminar de creanta al debitoarei SC B. C. S. administratorul judiciar a procedat la inscrierea creantei declarate ca si creanta bugetara, din care suma de in cuantum de 125.581 lei ca si creanta bugetara provizorie pana la clarificarea situatiei privind aceasta suma, fie prin pronuntarea unei hotarari definitive in ceea ce priveste contestatia ce urmeaza a fi formulata, fie prin neatacarea in termenul legal a R.ui de control fiscal.

Prin sentinta civila nr.1649/(...) a fost respinsa contestatia formulata impotriva tabelului preliminar al creantelor.

In motivarea sentintei recurate se retine ca in cauza creanta in cuantum de

125.581 lei nu are caracter garantat, procesul-verbal de sechestru asigurator fiind instituit asupra unor bunuri mobile si care nu a fost inscris in A. de G. E. R. M. si este provizorie, sub conditia rezolutorie a admiterii contestatiei administrativ fiscale, creanta urmand a fi definitivata la solutionarea acestei contestatii.

Solicită retinerea ca procesul-verbal de sechestru a fost instituit asupra imobilizarilor corporale in curs (cont 231), reprezentand amenajare depozit frigorific si birouri situate in sat G., com. G., F. 8c2, jud. C., in valoare de 1.073.772 lei. Asadar, prin natura lor aceste bunuri reprezinta bunuri imobile, in cauza fiind luata o masura asiguratorie, care a devenit executorie dupa data deschiderii procedurii insolventei fata de debitoare si, mai mult, prin hotararea judecatoreasca pronuntata in Dosarul Judecatoriei nr.(...), a fost respinsa contestatia la executare formulata impotriva Procesului-verbal de sechestru nr.213/(...).

In ceea ce priveste caracterul provizoriu al creantei in cuantum de 125.581 lei, masura luata de catre administratorul judiciar si mentinuta de catre judecatorul sindic, va rugam sa retineti urmatoarele:

Astfel, la data deschiderii procedurii insolventei si a intocmirii tabelului preliminar al creantelor creanta in suma de 125.581 lei nu era contestata, asa incat aceasta nu poate fi inscrisa in tabelul creantelor provizoriu.

De asemenea, chiar si in cazul in care acesta creanta ar fi contestata, contestatia formulata nu suspenda executarea actului administrativ fiscal, care reprezinta si titlu de creanta, atata timp cat aceasta nu a fost dispusa expres în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, asa incat creanta declarata de catre institutia noastra nu poate avea caracter provizoriu.

Temeiul legal retinut de catre judecatorul sindic, respectiv art.66 alin.1 si 2 din Legea nr.85/2006, nu are aplicabilitate in cauza, verificarea creantei contestate ulterior intocmirii tabelului preliminar neavand legatura cu caracterul provizoriu al creantei.

Mai mult, pana la realizarea conditiei rezolutorii a admiterii contestatiei administrativ fiscale, invocate de catre judecatorul sindic, institutia noastra detine impotriva debitoarei o creanta ce nu poate avea un caracter provizoriu si care trebuie sa participe la distribuirile realizate in procedura.

Potrivit considerentelor expuse, solicită admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii contestatiei formulate.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 octombrie 2012 S. S.R.L. C.-N., a solicitat respingerea recursului formulat de către D. ca nefondat.

Preliminarii. D. a formulat o cerere de admitere a creanței la masa credală a

SC B. C. S. cu suma de 285.514 RON din care suma de 125.581 RON ca si creanță garantată.

În urma verificărilor efectuate de către lichidatorul judiciar, D. a fost Înscrisă la masa credală a debitoarei cu suma totală de 285.514 RON din care 125.581 RON ca și creanță bugetară provizorie până la soluționarea contestației formulate împotriva raportului de inspecție fiscală prin care a fost constatată această sumă.

D. a contestat înscrierea sumei de 125.581 RON ca și creanță bugetară provizorie, contestația (nr. de dosar (...)/a1) fiind respinsă de către T. S. C. prin sentința civilă recurată.

Fondul. Prin recursul formulat, D. contestă două aspecte cu privire la Î. creanței în cuantum de 125.581 RON ca și creanță bugetară provizorie. Astfel, (1) un prim aspect este legat de faptul că suma mai sus arătată a fost înscrisă în categoria creanțelor bugetare și nu în cea a creanțelor garantate, iar (2) cel de-al doilea aspect vizează caracterul provizoriu al creanței în cuantum de 125.581 RON.

1. Cu privire la contestarea neînscrierii creanței în cuantum de 125.581 RON ca și creanță garantată, D. arată că procesul verbal de sechestru al bunurilor în temeiul căruia a solicitată înscrierea creanței ca și creanță garantată a fost constituit asupra imobilizărilor corporale în curs, reprezentând amenajare depozit frigorific și birouri situate în sat G., F. 8c2. Recurenta consideră că aceste bunuri reprezintă bunuri imobile prin raportare la faptul că acestea sunt inscrise în contul

231 (imobilizări corporale în curs).

În ceea ce privește aceste susțineri, așa cum am arătat și În cadrul notelor scrise prin care a solicitat respingerea contestați ei D. (Dosar (...)/2011/a 1), în urma inventarierii efectuate, administratorul judiciar a constatat că în patrimoniul societății debitoare nu exista bunuri imobile.

Astfel, nu se poate reține caracterul de imobil al unui bun prin simpla înscriere în evidențele contabile în contul nr. 231 (imobilizări corporale în curs) așa cum sugerează contestatoarea. Prin raportare la bunurile în discuție (utilaje și instalații de refrigerat), administratorul judiciar apreciază că aceste bunuri sunt mobile, acestea putând fi demontate și revalorificate, în mod evident, ca bunuri mobile.

Având în vedere faptul că bunurile asupra cărora s-a instituit sechestrul sunt bunuri de natură mobilă și ținând cont de faptul că acest sechestru nu a fost înscris în A. de G. E. R. M. conform dispozițiilor art. 29 Titlul VI privind regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, apreciem că AFP C.-N. nu deține o creanță garantată Împotriva SC B. C. S..

Arată că dreptul de gaj dobândit prin sechestrul aplicat asupra bunurilor mobile ale debitoarei constituie o garanție reală mobiliară opozabilă față de terți doar din momentul în care se îndeplinește condiția de publicitate prin înscrierea avizului de garanție reală, respectiva procesului verbal de sechestru la A. E. de G. R. M. (A.) potrivit dispozițiilor art. 29 Titlul VI privind regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice.

Așadar, în lipsa realizării publicității sechestrului instituit asupra bunurilor SC B. C. S. prin intermediul A., garanția asupra bunurilor este lipsită de eficacitate, creanța solicitată în cuantum de 125.581 RON neputând fi înscrisă în aceste condiții în categoria creanțelor garantate.

T., mai arată faptul că în măsura în care recurenta aprecia bunurile ca fiind imobile, avea obligația de a efectua mențiunea privind sechestrul asupra acestora în cartea funciară a imobilului pe care se află bunurile, demers neefectuat de către instituția bugetară.

II. Cu privire la cel de-al doilea punct al recursului formulat, respectiv înscrierea sumei de 125.581 RON ca și creanță provizorie, recurenta apreciază că prin raportare la faptul că la momentul întocmirii tabelului preliminar creanța bugetară nu era contestată, Î. acesteia la masa credală ca fiind creanță provizorie, este nejustificată.

T., contestatoarea arată că și în eventualitatea în care creanța ar fi contestată, contestația formulată nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, atâtatimp cât aceasta nu a fost dispusă expres în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Referitor la aceste susțineri, arătăm că D. C. a formulat inițial o declarație de creanță pentru suma de 159.933 RON. Ulterior, prin completarea adusă declarației de creanță, D. C. a adăugat creanței inițiale suma de 125.581 RON, ca urmare a finalizării R.ui de inspecție fiscală nr. F-CJ 171/(...).

În ceea ce privește suma de 125.581 RON constatată prin R. de inspecție fiscală mai sus menționat, această sumă nu a fost recunoscută de către societatea debitoare. T., prin adresa nr. 501/(...) (anexa 1) transmisă administratorului judiciar de către societatea debitoare, se arăta faptul că acest raport va fi contestat de către administratorul special al SC B. C. S. în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării raportului societății debitoare (raportul fiind comunicat la data de (...)), lucru care s-a și întâmplat, împotriva acestui raport de inspecție fiscal fiind formulată contestația cu nr. 13637/(...) (anexa 2) care nu a fost soluționată până la acest moment.

Precizează că din interpretarea per a contrario a art. 66 alin. (2) din Legea

85/2006 rezultă faptul că o creanță bugetară rezultată dintr-un titlu executoriu contestat În termen este supusă procedurilor de verificare, conform art. 66 alin. (1), verificări care în cazul de față se vor definitiva în cadrul contestației ce urmează a fi soluționată.

Astfel, având în vedere iminența contestării raportului de inspecție fiscal de către societatea debitoare (fapt care de altfel s-a și petrecut, așa cum am arătat mai sus) administratorul judiciar a înscris D. C. în categoria creanțelor bugetare ca și creanță provizorie până la clarificarea situației privind creanțele bugetare nerecunoscute de către debitoare prin soluționarea contestației nr. 13637/(...).

Prin raportare la cele expuse mai sus, solicită respingerea recursului formulat de către D. C. ca nefondat.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilorformulate, C.ea reține următoarele:

1. Corect a stabilit judecătorul sindic că în speță bunurile ce fac obiectul procesului-verbal de sechestru sunt mobile prin natura lor.

Astfel, conform art. 473 din Codul civil de la 1864 în vigoare la data raportului juridic de drept material conflictual, aplicabile fiind și art. 223 din Legea nr. 71/2011, sunt bunuri mobile prin natura lor, corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât acele care se mișcă de sine precum sunt animalele, precum și cele care nu se pot strămuta din loc decât prin o putere străină, precum sunt lucrurile neînsuflețite.

Pe de altă parte, conform configurației date instituției bunurilor imobile prin destinație, conform art.468-470 din Codul Civil de la 1864 sunt considerate bunuri imobile prin destinatie: animalele afectate la cultura, instrumentele aratoare, seminte date arendasilor sau colonilor partiali, porumbii din porumbarie, iepurii de casa, stupii cu roi, pestele din iaz (helesteie), teascurile, caldarile, alambicurile, cazile si vasele. Confoprm art. 468 alin. 2: Mai sunt imobile prin destinatie toate bunurile mobile pe care proprietarul a asezat catre fond in perpetuu, in timp ce art. 469 prevede ca proprietarul se presupune ca a asezat catre fond în perpetuu efecte mobiliare, când acestea sunt întarite cu ghips, var sau ciment, sau când ele nu se pot scoate fara a se strica sau deteriora partea fondului pe care sunt asezate.

Conform art. 568 alin. 2 C.civ. pentru a se stabili că un bun imobil este prin destinație trebuie să îndeplinească două condiții cumulative: să existe un raport de accesorialitate (de afectare) de natură fizică sau volițională între bunul mobil și cel imobil prin natura lui, la care servește și că ambele bunuri să aibă același proprietar.

Or, în speță, dacă prima condiție ar putea să fie îndeplinită, cea de a doua nu este îndeplinită căci corect a reținut judecătorul sindic că bunurile ce fac obiectulsechestrului și sunt afectate clădirii unde s-au efectuat lucrările de amenajare au proprietar diferit față de proprietarul imobilului.

Din această perspectivă, teza conform căreia bunurile în speță nu pot fi calificate ca fiind imobile prin destinație este corectă.

Conform art. 151 alin. 8 C.pr.fisc. procesul verbal de sechestru asupra bunurilor mobile conferă creditorului fiscal calitatea de creditor gajist cu toate consecințele ce decurg din această calificare, respectiv acesta are aceleași drepturi în raport de ceilalți creditori ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.

Din această perspectivă, creanța creditorului fiscal pentru executarea căreia acesta a înființat un sechestru asigurător are natura juridică a unei creanțe garantate.

Este real că potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 7 C.pr.fisc. față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabilește de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.

Așa fiind, din perspectiva obținerii rangului prioritar al creanței fiscale garantate aceasta se stabilește condiționat de îndeplinirea formalităților de publicitate prin oricare din metodele prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, neîndeplinirea formalității de publicitate a garanției dedusă din efectul aplicării art. 151 alin. 8 C.pr.fisc. nu înseamnă că, creanța fiscală nu poate fi calificată ca fiind una garantată ci doar că nu este stabilit un rang prioritar față de ceilalți creditori.

Prin urmare, teza judecătorului sindic conform căreia absența publicității instituirii sechestrului asupra bunurilor mobile înlătură natura garantată a creanței nu poate fi reținută ca întemeiată.

Este tot atât de adevărat că în lipsa stabilirii rangului, creanța garantată fără rang prioritar conduce la suportarea concursului celorlalți creditori.

Conform art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006 prin creanțe garantate se înțelege creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiilor reale.

Interesul recurentei pentru înscrierea creanței garantate este conform art. 103 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 85/2006 și dat și de efectul produs pe terenul dreptului acesteia de a vota separat, categoria de creanțe și marja de vot influențând decisiv acceptarea planului de reorganizare conform art. 103 alin. 4 din aceeași lege.

Față de cele ce precedă, recursul recurentei se vădește a fi fondat iar în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 se va admite, va fi modificată sentința judecătorului sindic în sensul că se va dispune înscrierea în tabelul definitiv a creditoarei A. F. P. C.-N. cu o creanță în sumă de 125.581 lei, creanță garantată fără prag.

2. Soluția judecătorului sindic care confirmă teza lichidatorului judiciar de a trece creanța cu titlu provizoriu este corectă.

Este real că această creanță rezultă dintr-un titlu de creanță fiscală care este susceptibil de a fi atacat de debitor cu contestație administrativă pe calea prevăzută la art. 205 și urm. C.pr.fisc.

Trebuie notat că titlul executoriu fiscal deși constată o creanță certă, lichidă și exigibilă nu este format dintr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în sensul art. 22 din Legea nr. 554/2004 ci este și poate fi supus cenzurii în fapt și în drept pe o cale contencioasă care presupune o anumită durată în timp pentru soluționare.

În ipoteza în care debitorul fiscal va triumfa cu succes în contestație sau în calea judiciară și procedura între timp s-ar închide acesta nu ar mai fi în măsură să-și recupereze creanța fiscală.

Prin urmare, prin înregistrarea cu titlu provizoriu a creanței, creditorului fiscal nu i se produce nici un prejudiciu deoarece la momentul distribuirii sumelor contravaloarea creanței se trece într-un cont de așteptare iar plata se va definitiva în cursul procedurii în situația în care creditorul fiscal triumfă în litigiul fiscal propriu-zis, ținând seama de regimul legal prevăzut la art. 64 alin. 4 din Legea nr.

85/2006.

Așa fiind, creanța ce face obiectul contestației a fost corect calificată ca fiind creanță provizorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul declarat de creditoarea A. F. P. C.-N. prin D. G. a F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 1649 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. S.

C., pe care o modifică, în sensul că admite contestația la tabelul creanțelor debitoarei SC B C S. și dispune înscrierea creanței în sumă de 125.581 lei, cu titlu de creanță garantată provizoriu, fără rang prioritar.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 01 noiembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. U. M. D. R.-R. D.

GREFIER, M. T.

Red.L.U./Dact.S.M

2 ex./(...) Jud.fond. C. G.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 8817/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)