Decizia nr. 8427/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)*
Nr. 8427/2012
Ședința 23 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE:A.-I. A.
JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR :D. P. GREFIER: M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul M. V. împotriva sentinței civile nr. 1256 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)* al T.ui S. în contradictoriu cu intimații S. T. D. S., S. T. D. S. prin administrator judiciar CII N. V. - D., P. A., P. L., T. Z., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1256 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)* al T.ui S. a fost admisă acțiunea precizată formulată de administratorul judiciar N. V., reprezentantul debitoarei SC T. D. SRL și în consecință s-a dispus ca o parte a pasivului debitoarei în sumă de 83.747,23 lei, să fie suportat de pârâții P. A. și P. L., în solidar.
S-a respins cererea formulată de creditorul M. V., pentru obligarea pârâtului T. Z., la suportarea pasivului debitoarei în solidar alături de pârâții P.
A. și P. L.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că temeiul juridic al acțiunii formulate de lichidator împotriva pârâților P. A. și P. L. este dat de disp. art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006, întemeiat pe faptul că aceștia nu au justificat stocul de marfă în valoare de 362.475 lei evidențiat în balanța din (...).
Prin precizarea formulată în primul ciclu procesual, lichidatorul a precizat că stocul de marfă evidențiat în ultima balanță este de 107.183,74 lei, iar după inventarierea stocului de marfă nevandabilă - evaluat la suma de 23.436,51 lei rezultă pasivul neacoperit al debitoarei pentru care solicită angajarea răspunderii celor 2 administratori și anume suma de 83.747,23 lei (f.42).
Deși legal citați inclusiv cu mențiunea „personal la interogator"; pârâții P. A. și P. L., nu s-au prezentat în instanță și nu și-au prezentat poziția față de cererea lichidatorului.
După pronunțarea sentinței civile 5321/(...) în baza căreia au fost obligați la plata sumei de 83.747,23 lei, acești pârâți nu au formulat recurs, achiesând tacit la hotărârea pronunțată.
Față de aceste împrejurări instanța a apreciat, raportat la disp. art. 225
Cod procedură civilă că acești pârâți au recunoscut pretențiile lichidatorului,respectiv faptul că au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane, ceea ce atrage incidența disp. art. 138, lit. a din Legea nr.
85/2006 în privința pârâților P. A. și P. L.
În ceea ce privește cererea creditorului M. V. de obligare a pârâtului T. Z. - de asemenea fost administrator statutar al debitoarei - la suportarea pasivului acesteia, în solidar, în conformitate cu disp. art. 138, alin. 4 din Legea nr.
85/2006 instanța a reținut următoarele :
Prin raportul întocmit în conformitate cu disp. art. 59, alin. 1 din Legea nr.
85/2006 administratorul judiciar al debitoarei S. T. D. SRL a arătat că, persoanele vinovate de ajungerea societății la insolvență sunt cei doi administratori P. A. și P. L. care au declarat administratorului judiciar că, actele de administrare ale societății și raporturile comerciale ale debitoarei au fost realizate de ei.
Administratorul judiciar a precizat prin raportul întocmit că figurează ca administrator al societății debitoare și asociatul T. Z., care nu a avut raport faptic în activitatea societății debitoare - conform declarației date de administratorul statutar P. A., făcându-se demersuri pentru retragerea asociatului T. Z. și cesionarea părților sociale deținute de acesta către P. A.
Din probatoriul administrat instanța a reținut că administrarea debitoarei a fost exercitată doar de către pârâții P. A. și P. L., care altfel au angajat în numele societății împrumuturi de la creditorul majoritar M. V. (f.4-6 dosar (...)) sume cu care acest creditor a fost trecut în tabelul creanțelor debitoarei (f.56).
De asemenea, potrivit recunoașterilor pârâților P. A. și P. L., aceștia au dispus asupra bunurilor debitoarei în special asupra stocului de marfă nejustificat. În aceste condiții instanța a apreciat că în mod justificat administratorul judiciar nu a solicitat antrenarea răspunderii fostului administrator statutar T. Z., în solidar cu ceilalți doi pârâți, apreciind că acesta nu a avut cunoștință de faptele care au cauzat insolvența, și și-a exprimat poziția prin cele consemnate prin procesul verbal al Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din (...).
Pentru aceste considerente cererea creditorului M. V. a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. V. în calitate de creditor ce deține mai mult de 50 % din valoarea creanțelor prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, admiterea acțiunii în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii în solidar a tuturor membrilor organelor de conducere, ai debitoarei SC T. D. S., respectiv a membrilor Consiliului de administrație, în persoanele numiților T. Z., P. L. și P. A.
În motivarea recursului a arătat că, în fapt, în raport de prevederile art. 138 alin. 1 a Legii nr. 85/2006, lichidatorul, a propus angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, deoarece a identificat mai multe fapte prevăzute sub același art. sub literele a-g care justificau o asemenea propunere.
Recurentul, în calitatea de creditor ce deține mai mult de 50 % din valoarea creanțelor a promovat și el o asemenea cerere prin care a solicitat la modul expres ca răspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere să fie angajata asupra tuturor administratorilor, deoarece numitul T. Z. nu se poate apăra de solidaritate, pentru motivele arătate.
Recurentul a mai arătat că Judecătorul sindic a respins cerere formulată cu următoarea motivație:
- administratorul T. Z. nu a avut raport (cred ca s-a dorit a se spune aport) faptic în activitatea societății( fila 3 alin. 3 din sentința) și
- s-au făcut demersuri de retragerea asociatului T. Z. din societate, si cesionarea părților sociale deținute de acesta către P. A.;( fila 3 alin. 3 din sentința)
- administrarea societății a fost efectuată doar de către pârâții P., A. SI L., ( fila 3 alin. 4 din sentința) pârâții P. au dispus asupra bunurilor debitoarei, în special asupra stocului de marfa nejustificat; (fila 3 alin. 5 din sentința)
- administratorul T. ZARAIA nu a avut cunoștința de faptele care au cauzat insolventa; (fila 3 alin. 5 din sentința)
- administratorul T. si-a exprimat poziția prin cele consemnate în Procesul verbal din data de (...); (fila 3 alin. 5 din sentința)
Toate aceste acțiuni sau inacțiuni puse pe seama administratorului T. Z. nu sunt menite să-l apere pe acesta de solidaritate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 4 teza a 2,
" Persoanele în cauza se pot apăra de solidaritate daca, în organele colegiale de conducere, ale persoanei juridice s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolventa si au făcut să se consemneze ulterior luării deciziei opoziția lor la aceste decizii."
În raport de acest text de lege, administratorul T. Z.: si-a exercitat mandatul anterior și contemporan apariției stării de insolventa, acesta fiind numit administrator de la înființarea societății comerciale; în organele colegiale de conducere, ale persoanei juridice nu s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvența deoarece nu a participat la aceste acte după cum acesta a afirmat;
- dacă acesta a lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența nu au făcut să se consemneze ulterior luării deciziei, opoziția lui la aceste decizii."
În acest context a mai învederat faptul ca prerogativele de administrator sunt conferite/date pentru a fi exercitarea nu pentru a nu fi exercitate.
Exercitarea lor este o obligație iar neexercitarea lor este un neajuns ce atrage angajarea răspunderii.
Sentința civila atacată este netemeinică si nelegala, iar exonerarea administratorului statutar T. Z. de răspundere este un act ce aduce un imens prejudiciu.
A mai arătat și în recursul promovat împotriva sentinței civile pronunțate în primul ciclu procesual faptul că insistența în angajarea răspunderii asupra tuturor membrilor organelor de conducere este motivata de faptul că numiții P. L. si P. A. nu au bunuri în patrimoniu, ca atare demersul de recuperare a creanței nu va avea finalitate. Chiar daca argumentul nu este de natura juridica finalitatea este cea pe care recurentul o prezuma, ceea ce denotă încă o data ineficiența, sistemului judiciar. F. că cei doi administratori nu sunt de bună credința rezidă și din înstrăinarea tuturor bunurilor pe care aceștia le dețineau înainte de soluționarea cererii de insolvența.
Nu are nicio relevanta declarația celor doi administratori data în fața administratorului judiciar că ei înșiși si numai ei ar fi cauzat intrarea în stare de insolventa, cum nu are nicio importanta intenția administratorului statutar T. Z. de a se retrage din societate. Una dintre cauzele intrării în insolvenă poate să aibă drept cauza tocmai inacțiunea acestui administrator
și lipsa diligentei manifestate în activitatea de administrare a societății comerciale.
În drept și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 alin. 1 pct. 9 coroborat cu art. 304 indice 1, C. proc civ .
Pârâtul T. Z. prin întâmpinare (f.17-18) a solicitat respingerea recursului promovat de creditorul M. V. în ceea ce privește antrenarea răspunderii personale a acestuia , în baza Legii nr. 85/2006.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041Curtea reține următoarele: În prezenta cauză se impune analizarea cu precădere a incidenței dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. a coroborat cu art.138 alin.4 teza a II-a sub aspectul angajării răspunderii solidare a tuturor membrilor organelor deconducere ai debitoarei. Din istoricul debitoarei rezultă că administratori ai societății debitoare au fost pârâții P. L., P. A. și T. Z. Lichidatorul judiciar a solicitat antrenarea în solidar doar a administratorilor statutari P. L. si P. A. nu și a lui T. Z. A. deoarece în opinia lichidatorului judiciar cel din urmă este exonerat de răspundere întrucât prin declarația dată de administratorul P. A. acesta recunoaște faptul că administrarea societății a fost realizată în fapt, doar de către P. L. si P. A. nu și de către T. Z., acesta din urmă lipsind de la toate actele de administrare ale societății și „ de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența în motivarea apărării de solidaritate și acesta a făcut să se consemneze opoziția sa după cum rezultă din hotărârea AGA nr.1/(...)."; Cu toate acestea creditorul majoritar M. V. a solicitat atragerea răspunderii personale și a pârâtului T. Z. susținând că acesta nu poate fi exonerat de răspundere operând față de el solidaritatea . Dispozițiile art.138 se referă la membrii organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul societății și la orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin faptele expres și limitativ prevăzute la lit. a și g ale textului susmenționat, aceste persoane putând fi obligate de judecătorul sindic la suportarea unei părți din pasivul debitorului persoană juridică aflată în insolvență. Legea are în vedere pe membrii organelor de conducere și de supraveghere al societăților comerciale. În ceea ce privește persoanele care sunt ținute in concreto să răspundă patrimonial pentru pasivul debitorului, persoană juridică insolventă, acestea sunt, de regulă administratorii sociali, directorii precum și orice altă persoană care a contribuit prin faptele expres și limitativ prevăzute de lege la ajungerea în insolvență a debitorului. R. la noțiunea de „. persoană"; care a cauzat starea de insolvență a debitorului, în practica judiciară s-a statuat că au calitate procesuală pasivă și asociații debitoarei dacă s-a dovedit că aceasta a funcționat fără administrator iar asociații au fost aceia care au exercitat efectiv atribuțiile de conducere (Decizia nr.200/2003 a Curții de A. B., practică judiciară comercială 2003-2004). În raport de prevederile art 138 alin.1 a Legii nr. 85/2006 lichidatorul judiciar a propus angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, deoarece a identificat mai multe fapte prevăzute în articolul sus menționat sub literele a-g care justificau o asemenea propunere. Recurentul, în calitatea sa de creditor ce deține mai mult de 50 % din valoarea creanțelor a promovat și el o asemenea cerere prin acre a solcitat în mod expres ca răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere să fie angajate asupra tuturor administratorilor, deoarece pârâtul T. Z. nu se poate apăra de solidaritate. Judecătorul sindic a apreciat că față de acesta nu poate fi angajată răspunderea deoarece pârâtul nu a avut aport faptic în activitatea societății, a făcut demersuri de retrage în calitate de asociat din societate și a cesionat părțile sociale deținute către P. A., administrarea societății a fost efectuată doar de cătrepârâții P. L. si P. A., aceștia au dispus asupra bunurilor debitoarei, în special asupra stocului de marfă nejustificat, administratorul T. Z. nu a avut cunoștință de faptele care au cauzat insolvența și acesta și-a exprimat poziția prin cele consemnate în procesul verbal din (...). Așadar Curtea urmează a analiza în ce măsură toate acestea acțiuni sau inacțiuni reținute în sarcina administratorului T. Z. sunt sau nu menite să-l apere pe acesta de solidaritate. Sediul materiei privind solidaritatea se regăsește în textul art.134 alin.4 teza I și II din Legea nr. 85/2006. Astfel „ în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporan sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența. Persoanele în cauză se poate apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvența sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cazat insolvența și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii."; Față de textul de lege sus citat Curtea reține că administratorul T. Z. și-a exercitat mandatul anterior și contemporan apariției stării de insolvență, acesta fiind numit administrator de la înființarea societății comerciale. În organele colegiale de conducere ale persoanei juridice nu s-a opus la actele și faptele care au cauzat insolvența deoarece nu a participat la aceste acte după cum acesta a afirmat. D. acesta a lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența nu a făcut să se consemneze ulterior luării deciziei opoziția lui. A. deoarece una din prerogativele esențiale ale calității de administrator conferite de lege este aceea de administrare și gestionare ele trebuind exercitate conform legii. Exercitarea lor este o obligație iar corelativul -neexercitarea lor este un neajuns care poate atrage angajarea răspunderii. Singura opoziție a acestui pârât se referă la angajare unor împrumuturi de către ceilalți doi administratori, însă acesta nu a constituit singurul motiv de intrare în insolvență. Dimpotrivă așa cum a susținut administratorul judiciar și a reținut judecătorul sindic răspunderea administratorilor a fost angajată pentru folosirea bunurilor debitoarei în mod personal. În concret pârâții P. L. si P. A. au dispus în mod nejustificat de stocul de marfă. Cum între această faptă și starea de insolvență a debitoarei există un raport de cauzalitate direct, vinovăția aparține deopotrivă tuturor administratorilor statutari, întrucât pârâtul T. Z. nu a formulat nici un fel de opoziție în administrarea efectivă a societății de către ceilalți doi pârâți și folosirea bunurilor acestuia în interes personal. Concluzia ce se desprinde este aceea că în speță pârâtul T. Z. nu poate foi apărat de solidaritate, în speță nefiind întrunite cumulativ condițiile impuse de a prevederilor art. 138 alin.4 , teza a II-a din Legea nr. 85/2006,. Față de considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.304, pct.9 C. proc. civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006 recursul declarat de creditorul M. V. este întemeiat urmând a fi admis cu consecința modificării hotărârii judecătorului sindic în sensul admiterii acțiunii formulată de acest creditor și angajarea răspunderii solidare a tuturor membrilor organelor de conducere al debitoarei S. T. D. S. respectiv a pârâților T. Z., P. A. și P. L. pentru suma de 83.747,23 lei reprezentând pasivul debitoarei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELEL LEGII DECIDE Admite recursul declarat de creditorul M. V. împotriva sentinței civile nr. 1256 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)* al T.ui S. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și dispune angajarea răspunderii în solidar a tuturor membrilor organelor de conducere ai debitoarei S. T. D. S. respectiv a pârâților T. Z., P. A. și P. L. pentru suma de 83.747,23 lei reprezentând pasivul debitoarei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-I. A. C. I. D. P. GREFIER, M. N. ȚÂR Red.I.C./dact.V.R. 2ex./(...) Jud.fond L. M.
| ← Decizia nr. 4161/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9086/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
