Decizia nr. 1925/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1925/2012
Ședința publică de la 09 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 4553 din 14 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., privind și pe intimat O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL SĂLAJ, creditor S. R. SA, intimat SC M. S., intimat R. D. N. - LICHIDATOR J. AL D. SC M. S., având ca obiect procedura insolvenței contestație la tabelul definitiv al creanțelor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
La data de 8 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de administratorul statutar al debitoarei M. S.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. { F. | } C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 4553 din 14 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., s-a admis excepția ridicată de reprezentantul administratorului statutar al debitoarei SC M. S. Z. și în consecință s-a respins ca tardiv formulată contestația D. S. împotriva tabloului definitiv al creanțelor asupra averii debitoarei SC M. S. Z. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că D. nu a formulat cerere de repunere în termen. Nedepunerea obligației de depunere a declarației de creanță în termenul limită stabilit, atrage conform art.76 din Legea 85/2006 decăderea creditorului din drepturile prevăzute de aceste dispoziții legale, sancțiunea decăderii fiind prevăzută clar și neechivoc în condițiile în care partea nu îndeplinește actul de procedură în termenul legal. Potrivit art. 75 alin. 1 din Legea insolvenței „după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute";. Acesta este temeiul juridic invocat de contestatoare pentru susținerea cererii pentru majorarea creanței inițiale declarate deja și incluse în tabelul definitiv. Cum nu s-a dovedit faptul că această creanță suplimentară a apărut ca urmare a descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale sau a descoperirii unor titluri hotărâtoare și pană atunci necunoscute, și cum termenul prevăzut la art. 73 alin. (2) este cu mult depășit contestația formulată a fost apreciată de instanța de fond ca tardivă. Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea D. G. A F. P. S. a formulat recursprin care a solicitat instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul modificării tabelului prin admiterea cererii și înscrierea creanței sale în sumă de 17.081 lei, conform precizării la declarația de creanță. În motivarea recursului, contestatoarea a arătat că instanța de fond ignorând dispozițiile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care prevăd în mod imperativ termenul de depunere a contestației până la închiderea procedurii, în mod nelegal a respins ca tardivă contestația sa, deoarece prin aceasta a solicitat trecerea unor creanțe în tabelul definitiv ca urmare a descoperii unor titluri hotărâtoare, respectiv decizia de impunere nr. 128 din (...), situație în care contestația a fost formulată în termenul legal. Apoi, raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare față de cele înscrise în fișa rol nu au fost contestate de către reprezentantul debitoarei. În aceste condiții, având în vedere și dispozițiile art. 136 C.pr.fiscală, decizia de impunere nr. 1. a devenit titlu executoriu din care rezultă că, în fapt, nu este vorba despre o reactualizare a creanței inițiale ci despre creanțe ce constau în datoriile pe care societatea debitoare le datorează bugetului consolidat al statului și reprezintă impozite și taxe aferente anului 2007 - 2008, în sumă de 15.590 lei, descoperite ulterior, în urma sprijinului acordat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău. Prin urmare, cum aceste documente până atunci necunoscute, descoperite ca urmare a efectuării inspecției fiscale, reprezintă titluri hotărâtoare, se impune admiterea creanței reprezentând impozite și taxe stabilite prin acest titlu executoriu, respectiv decizia de impunere nr. 128/(...). În concluzie, contestatoarea solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul modificării tabelului prin admiterea și înscrierea creanței sale în cuantum de 17.081 lei conform precizării la declarația de creanță înregistrată la Tribunalul Sălaj, ca și creanță depusă în termen. Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Judecătorul sindic a fost investit de către creditoarea D. G. A F. P. A J. S. cu o contestație îndreptată împotriva tabelului definitiv de creanțe al debitoarei SC M. S., fundamentată pe prevederile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Potrivit dispozițiilor art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 după expirarea termenului de depunere a contestațiilor împotriva tabelului preliminar de creanțe si până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință in tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si până atunci necunoscute. Raportat la prescripțiile acestui text de lege, recurenta D. S. susține în mod corect că nu este limitată de niciun termen procedural în exercitarea dreptului de a formula contestații împotriva tabelului definitiv de creanțe, dacă demersul său se întemeiază pe dispozițiile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, sub condiția ca procedura insolvenței să se afle în derulare. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod eronat judecătorul sindic s-a raportat la prevederile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 când a concluzionat asupra tardivității contestației creditoarei de vreme ce nu a fost investit cu o contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe, ci cu o contestație împotriva tabelului definitiv de creanțe al cărei regim juridic este reglementat de art. 75, iar nu de art. 73 din lege. Maniera în care a procedat judecătorul sindic este una totalmente greșită deoarece a condus la schimbarea obiectului cererii, fapt ce contravine principiului disponibilității. Prin urmare excepția tardivității contestației a fost greșit soluționată de către judecătorul sindic prin raportare la prevederile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, de vreme ce în cauză erau incidente dispozițiile art. 75 alin. 1 care conferă posibilitatea introducerii de contestații împotriva tabelului definitiv de creanțe până la închiderea procedurii. Constatând că formularea contestației s-a realizat în termen, Curtea urmează să se pronunțe și asupra celuilalt fine de neprimire adus în discuție de către reprezentantul administratorului special cu ocazia ședinței de judecată din 1 iunie 2011 și anume inadmisibilitatea contestației prin prisma dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006. Prin contestația formulată, creditoarea D. S. a susținut în esență că în urma inspecției fiscale efectuată la debitoare s-a constatat că aceasta înregistrează datorii față de bugetul general consolidat al statului în sumă de 15.590 lei, iar față de împrejurarea că inițial a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe doar cu suma de 1.491 lei consideră că se impune majorarea creanței la 17.081, iar calea procedurală aleasă a fost formularea unei contestații în condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006. După cum bine a subliniat reprezentantul administratorului special, prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006 dau posibilitatea, pe tot parcursul procedurii de insolvență, oricărei persoane interesate să formuleze contestație împotriva trecerii unei creanțe in tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si pana atunci necunoscute. Creditoarea D. S. nu se află în ipoteza reglementată de norma legală precitată care vizează exclusiv acele creanțe înscrise în tabel și nu cele neînscrise, ori în cazul de față ceea ce contestă creditoarea recurentă este tocmai neînscrierea creanței sale în valoare de 15.590 lei în tabelul de creanțe. În cazul de față însă nu se poate reține existența unei erori esențiale, dol sau fals în ce privește nedeclararea întregii creanței fiscale, culpa pentru neefectuarea raportului de inspecție fiscală înainte de formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea SC M. S. aparținându-i în exclusivitate. Prin urmare creditoarea D. S. nu are deschisă calea procedurală reglementată de dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 pentru a-și majora cuantumul creanței deja înscris în tabelul definitiv de creanțe, ci remediul procesual aflat la îndemâna acesteia era formularea unei cereri de repunere în dreptul de a-și declara creanța descoperită în urma efectuării inspecției fiscale. Cu toate că în opinia instanței de recurs contestația creditoarei D. S. nu trebuia respinsă ca tardivă, ci ca inadmisibilă, nu se justifică admiterea căii de atac a recursului deoarece recurenta nu ar obține nici un folos practic prin adoptarea unei astfel de soluții, demersul acesteia urmând a fi respins tot în temeiul unei excepții peremptorii, respectiv cea a inadmisibilității în loc de cea a tardivității contestației. Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 C.p.c., recursul declarat de către creditoarea D. G. A F. P. A J. S. va fi respins ca neîntemeiat, iar sentința civilă nr. 4553 din 14 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. va fi menținută în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 4553 din 14 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2012. { F. | PREȘEDINTE, S. AL H. JUDECĂTOR, M.-I. I. JUDECĂTOR, G.-A. N. GREFIER, A. B. } Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./ 2 ex. Jud.fond: L. M..
| ← Decizia nr. 5685/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 10465/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
