Decizia nr. 8712/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8712/2012
Ședința de la 30 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul R. R. împotriva sentinței civile nr. 1987 din 24 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Specializat C. în contradictoriu cu intimații V. I. R. I. SA, SC Q. T. S. prin CII C. S. ADMINISTRATOR J., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L.
85/2006.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 octombrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 1987 din 24 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Specializat C. a fost admisă cererea formulată de către reclamanta V. I. R. I. SA împotriva pârâtului R. R., și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească suma de 186.302,81 lei reprezentând pasivul debitoarei SC Q. T. S. aflată în procedura de faliment în forma simplificată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C..
În considerente se reține că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 3 februarie 2012, reclamanta V. I. R. I. SA în calitate de creditor care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credalkă a debitoarei SC Q. T. S., a solicitat obligarea pârâtului R. R. la plata întregului pasiv al debitoarei în sumă de 186.302,81 lei, în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.c, d și e din L. nr.85/2006.
Reclamanta susține că în cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la insolvență lichidatorul judiciar a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit.a-g din L. nr.85/2006, cauzele care au dus la încetarea de plăți fiind gradul mare de îndatorare față de posibilitățile financiare ale societății - 116% în anul 2010 și
117% în anul 2011, managementul neperformant, fondurile insuficiente pentru susținerea activității și realizarea unor planuri de investiții necesare dezvoltării societății, disponibilitățile bănești reduse, insuficiente acoperirii obligațiilor de plată acumulate de debitoare pe parcursul perioadei, neachitarea acestora ducând la dificultăți de ordin financiar și agravând situația financiară precară în care se afla societatea, neachitarea debitelor curente și restante din culpa organelor de conducere, cu îngăduința asociaților, continuarea unei activități care ducea în mod vădit debitoarea la încetarea de plăți.
Administrator statutar al debitoarei este pârâtul R. R., care în calitate de administrator avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acesteia.
Societatea comerciala este obligata conform prevederilor legii, art. 27 alin. 1 sa formuleze o cerere de deschidere a procedurii insolventei, in termen de 30 zile de la data la care a aparut starea de insolventa, iar nerespectarea acestei dispozitii imperative naste o prezumtie de culpa pe care paratul nu a rasturnat-o in speta, in sensul ca a dispus in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit debitoarea in incetare de plati.fapta prev. de art. 138 alin. 1 lit. c) din lege. In acest sens se retine ca intemeiata argumentatia lichidatorului judiciar, in sensul ca mandatul de administrator al paratului este prin lege prezumat a fi oneros
( mandat comercial), iar starea de incetare de plati este in cauza probata de faptul ca in anii aneriori anului 2011 debitoarea a functionat in pierdere, ceea ce rezulta din datele de bilant, neputand sa-si achite obligatiile catre bugetul de stat.
De asemenea, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din L. nr.85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat că pârâtului îi revenea în calitate de administrator statutar obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din L. nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din L. nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din L. nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară.
Faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
În sarcina pârâtului au fost reținute de către lichidatorul judiciar fapte care se încadrează în prev. art.138 alin.1 lit.e din L. nr.85/2006, respectiv a deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
În cazul în speță, întrucât s-a dovedit faptul că în contabilitatea debitoarei existau înregistrate bunuri mobile care însă în materialitatea lor nu au fost identificate, judecătorul sindic a apreciat că în speță sunt întrunite cerințele pentru a se dispune angajarea răspunderii pârâtului conform prev. art.138 lit.e din L. nr.85/2006, operând prezumția că o parte din activul persoanei juridice a fost deturnat sau ascuns de către administratorul statutar
Faptele pârâtului prin care acesta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.c, d și e din L. nr. 85/2006.
Considerentele de fapt expuse au condus indubitabil la concluzia că pârâtul în calitatea sa de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite, ceea ce de altfel nici nu s- a contestat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs R. R., solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei civile nr. 1. pronuntate de catre Tribunalul
Comercial Cluj la data de (...) si, pe cale de consecinta, respingerea cererii de antrenare a raspunderii materiale personale a recurentului R. R. formulata de catre V. I. R. I. SA ca neintemeiata si acordarea cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului arată că admiterea cererii de antrenare a raspunderii personale este sustinuta in opinia judecatorului sindic de doua elemente. Astfel, se arata in Sentinta civila nr. 1. ca: administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, astfel că creeaza prezumtia ca paratul nu si-a indeplinit obligatiile de tinere a contabilitatii conform legii. Asa fiind, judecatorul sindic apreciaza ca in sarcina paratului poate fi retinuta savarsirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006, respectiv netinerea contabilitatii in conformitate cu dispozitiile legale in materie, fapta care a condus la producerea starii de insolventa a debitoarei. A., se mai arata ca in sarcina paratului au fost retinute de catre lichidatorul judiciar fapte care se incadreaza in prev. art. 138 alin. 1 lit. e din L. nr. 85/2006, respectiv a deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a marit in mod fictiv pasivul acesteia.
Asadar, faptele pentru care s-a dispus admiterea actiunii si antrenarea raspunderii mele sunt nepredarea documentelor contabile solicitate si deturnarea unor bunuri din activul societatii.
Fapta retinuta in sarcina recurentului, aceea de a nu fi predat documentele solicitate de catre lichidatorul judiciar nu exista, deoarece a predat toate actele.
Ceea ce s-a mai retinut de catre judecatorul sindic este faptul ca nu ar fi respectat prescriptiile art. 27 alin.1 al Legii nr. 85/2006, din moment ce nu a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolventei, in contextul in care aparuse starea de insolventa. Dar, asa cum rezulta si din actele existente la dosar, S. Q. T. S. a formulat prin intermediul recurentului o cerere de deschidere a procedurii insolventei care a fost inregistrata la data de (...). Prin urmare, in momentul in care a constientizat ca starea de insolvabilitate este caracterizata din cauza crizei economice si a lipsei comenzilor pe care puteam sa le realizeze, s-ar fi formalizat in acest sens. A si explicat pe larg in aceasta Cerere care sunt motivele reale pentru care au fost nevoiți sa ceară deschiderea procedurii.
Desi judecatorul sindic apreciaza că au fost săvârșite faptele, nu exista nicio prezumtie relativa de culpa a administratorilor societatilor comerciale care s-ar activa la data la care acestea ar intra in insolventa. Este imperios necesar sa se faca dovada faptelor care au condus in concreto la intrarea in insolventa. Nici raportul de cauzalitate nu poate fi prezumat, urmand ca reclamanta sa faca proba efectiva intre fapta comisa si rezultatul vizat de norma juridica.
Nu se poate retine in sarcina recurentului nici faptul ca nu ar fi depus declaratiile specifice pentru anii anteriori, din moment ce Declaratiile au fost depuse in termenul legal, pana la (...).
In fine, in ceea ce priveste prejudiciul pe care V. I. R. I. S. pretinde ca i-a fost cauzat, arată că autobasculanta marca Volvo FM care a facut obiectul Contractului de leasing a fost predata in stare foarte buna si valorificata prin vanzare la nici doua luni de catre intimata cu pretul de 52.000 euro. Avand in vedere avansul de 12.500 euro pe care societatea S. Q. T. S. i-a achitat la data incheierii Contractului de leasing nr. V., platile lunare ale societatii in suma de
18.000 euro si faptul ca bunul care reprezenta obiectul Contractului a fost predat si valorificat de catre intimata, realitatea e ca V. I. R. I. S. nu a suferit un prejudiciu, sau, oricum, nici pe de parte prejudiciul pretins si urmarit.
Diferenta intre cuantumul ratelor neachitate in suma de 76.111,12 lei si suma de 186.302,81 lei pretinsa de catre V. I. R. I. S. reprezinta o creanta care nu este certa, lichida si exigibila.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 138 alin. 1 lit. c, d și e din L. nr. 85/2006, respectiv, c) a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea
și e) a deturnat sau a ascuns o parte din activele persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Pârâtul R. R. a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei.
Conform dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudiciereacreditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din L. nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Din actele de la dosar nu se face dovada îndeplinirii celor patru elemente ale răspunderii civile delictuale.
Fapta retinuta in sarcina recurentului, aceea de a nu fi predat documentele solicitate de catre lichidatorul judiciar nu exista. Astfel că Procesul-verbal nr.
2868/(...) intocmit de catre C. I. de P. in I. C. S. se atesta predarea de catre pârât a declaratiilor solicitate, a Contractului de leasing, a unor chitante fiscale, a unor licente de transport, a autorizatiilor speciale de transport, a unor certificate de inregistrare si a altor inscrisuri. La data de (...) s-a mai incheiat Procesul-verbal nr. 304/(...) care atesta predarea unei stampile de catre recurent lichidatorului judiciar.
A., in ceea ce priveste al doilea element retinut de catre judecatorul sindic o imprimanta stricata care aparea in evidentele societatii nu poate induce ideea ca ar fi deturnat bunurile societatii sau ca ar fi folosit aceste bunuri in interes personal.
Desi judecatorul sindic apreciaza că au fost săvârșite faptele, nu exista nicio prezumtie relativa de culpa a administratorilor societatilor comerciale care s-ar activa la data la care acestea ar intra in insolventa. Este imperios necesar sa se faca dovada faptelor care au condus in concreto la intrarea in insolventa. Nici raportul de cauzalitate nu poate fi prezumat, în cauză nefiind făcută proba efectiva intre fapta comisa si rezultatul vizat de norma juridica.
In fine, in ceea ce priveste prejudiciul pe care V. I. R. I. S. pretinde ca i-a fost cauzat, autobasculanta marca Volvo FM care a facut obiectul Contractului de leasing a fost predata si valorificata prin vanzare de catre intimata.
Pentru aspectele sus arătate, în baza art. 312 (3), art. 304 (9) Cod proc.civ.
și art. 138 din L. nr. 85/2006, curtea va admite recursul declarat de pârâtul R. R. împotriva sentinței civile nr. 1987 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Specializat C. pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta V. I. R. I. SA.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ., intimații vor fi obligați să achite recurentului suma de 60,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul R. R. împotriva sentinței civile nr. 1987 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Specializat C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta V. I. R. I. SA.
Obligă intimații să achite recurentului suma de 60,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
C. I. D. P. A. I. A. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
3 ex/(...)
Jud.primă instanță: D.M.D.
| ← Decizia nr. 2655/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 3345/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
