Decizia nr. 96/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. C. Nr. 96/2012
Ședința publică de la 07 D. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare cererea de retractare formulată de petenta D. G. A F. P. S. împotriva deciziei civile nr. 6799 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Curții de A. C., privind și pe S. C. S. C., intimat S. C. S. C. PRIN ADMINISTRATOR J. S. I. 2007 I., având ca obiect contestație la tabelul preliminar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 4 decembrie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare prin care se solicită respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin 1 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 6799 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Curții de A. C. s-a respins recursul declarat de D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 1418 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. pe care a menținut-o în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1418 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de D. S. împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit la debitorul SC C. SRL C.
În considerente se reține că D. S. a formulat contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit la debitorul S. C. SRL Z., solicitând înscrierea creanței în sumă de 199.736 lei ca garantată, arătând în motivare următoarele :
Prin sentința civilă nr. 194/(...) s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei S. C. S. Z., fiind desemnat administrator judiciar I. 2007 I.
În virtutea atribuțiilor stabilite, administratorul judiciar a procedat în temeiul art. 66 din L. insolvenței nr. 8. la verificarea creanțelor creditorilor, inclusiv cele solicitate de creditor precum și rangul de prioritate, având în vedere cererea de creanță și actele doveditoare depuse. În urma acestor verificări s-astabilit că creanța creditorului contestată este bugetară, nu garantată, considerându-se că procesul verbal de sechestru nr. 6555/(...), nu dă naștere la un drept real de garanție.
În opinia contestatoarei, devin incidente disp. art. 154, alin. 6 și 7 din C. de procedură fiscală, potrivit cărora sechestrul aplicat constituie ipotecă legală. Prin această măsură bunurile au fost indisponibilizate, acesta fiind efectul constituirii garanției. Or, înlăturarea indisponibilizării bunurilor ar duce la suspendarea măsurii sechestrului, fapt care nu s-a cerut.
Potrivit disp. art. 151, alin. 4 prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj, care conferă acestuia în raport cu alți creditori, aceleași drepturi ca și dreptul de gaj, în sensul dreptului comun.
Numai că, în prezenta cauză valorificarea creanțelor nu are loc în condițiile dreptului comun, ci în procedura specială a insolvenței prevăzută de L. nr. 8.. Ordinea de plată a creanțelor este reglementată de disp. art. 123 din L. insolvenței, fiind stabilită având în vedere rangul de prioritate al acesteia.
Creanța creditorului este bugetară și prevăzută pe poziția a patra ca ordine de prioritate.
Disp. art. 121 din lege reglementează fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel. Sunt enumerate creanțele creditorilor garantați, născute în timpul procedurii după confirmarea planului de reorganizare și creanțele creditorilor garantați, născute înainte de deschiderea procedurii.
Or, creditorul cu creanță bugetară nu se regăsește în categoriile de creanțe menționate.
Garanția reală mobiliară se constituie numai pe baza contractului de garanție, care se încheie cel mai târziu odată cu contractul ce prevede obligația de bază fiind anexa acestuia.
În procedura insolvenței procesul verbal de sechestru nu echivalează cu contractul de garanție reală mobiliară, așa cum prevăd disp. art. 14, alin. 2 din cap. VI din L. nr. 99/1999.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. a judetului S. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii in sensul admiterii contestatiei la tabel formulata de D. S. si inscrierea in tabelul preliminar cu creanta garantata conform declaratiei de creanta, inregistrata la grefa T. S.
În motivarea recursului se arată că avand in vedere fapul ca D. S. are infiintat un sechestru asupra bunurilor imobile ale debitaorei, devin aplicabile prevederile art. 154 alin 6 si 7 din C. de procedura F., potrivit carora sechestrul infiintat asupra bunurilor imobile constituie ipoteca legala, iar aceasta confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, in sensul prevederilor dreptului comun, astfel ca nu exista nici un temei pentru a nu se face aplicarea acestui text de lege. I.-adevar, L. insolventei stabileste, in art. 36 , ca de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare si extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu exceptia cailor de atac declansate de debitor. I., in speta, este supusa analizei evaluarea unei creante ca fiind garantata sau nu, iar indeplinirea cerintelor cu privire la valabilitatea unei garantii nu este reglementată de acest act normativ asa cum eronat a interpretat judecatorul sindic, ci potrivit dreptului comun. Ca atare, normele C. de P. fiscala nu sunt de inalturat asa cum eronat a procedat instanta fondului, in aceasta situatie si astfel nu se incalca nici D. nr. XII/2006 a ICCJ care acorda prioritate intr-o procedura de insolventa dispozitiilor din legeaspeciala, intrucât, in cazul de fata, aceste dispozitii nu exista si analiza creantei garantate se face asa cum a aratat mai sus.
Examinând recursul, curtea a reținut următoarele:
Prin contestația formulată la tabelul preliminar al creanțelor creditoarea D. S. a solicitat modificarea rangului creanței sale în sumă de 199.736 lei din creanță bugetară în creanță garantată.
În motivarea contestației creditoarea a arătat că procesul verbal de sechestru nr. 6555/(...) prin care s-a aplicat sechestru asupra anumitor bunuri imobile ale debitoarei ar avea valoarea unei garanții reale asupra bunurilor debitoarei.
Potrivit art. 3 pct. 9 din L. nr. 8., „creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale";, iar potrivit art. 1 din L. nr. 99/1999, „garanția reală imobiliară se constituie numai pe baza unui contract de garanție";.
Raportat la prevederile sus arătate sechestrul asigurator nu reprezintă o garanție reală în înțelesul articolelor sus citate.
Garanția reală pretinsă de creditoare se referă la bunurile imobile ale creditoarei, astfel că era obligatorie încheierea unui contract de ipotecă în formă autentică prin care debitorul să-și dea acordul la ipotecarea acelor imobile, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Procesul verbal de sechestru reprezintă o măsură asiguratorie luată de creditor prin intermediul organelor de executare, care are ca finalitate imposibilitatea înstrăinării acelor bunuri de către debitor până la achitarea creanței datorate, însă sechestrul nu reprezintă o garanție reală în înțelesul Legii nr. 8..
În condițiile în care legea insolvenței consacră un anume rang de prioritate creanțelor bugetare, acest rang nu poate fi schimbat în temeiul altei legi speciale, în speță C. de procedură fiscală, acesta din urmă neputând prevala față de legea insolvenței atunci când avem în vedere urmărirea creanțelor unui debitor falit.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, a respins ca nefondat recursul.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire D. G. A F. P. A J. S.solicitând ca prin hotarirea ce se va pronunta sa se admită cererea de revizuire, sa se modifice hotarirea atacata in sensul admiterii contestatiei la tabel formulata de D. S. si inscrierii in tabelul preliminar cu creanta garantata conform declaratiei de creanta.
Consideră criticabila hotarirea instantei de recurs pentru urmatoarele considerente:
-instanta de recurs in mod nelegal a respins recursul formulat de D. S. și, in opinia revizuientei, acesta a omis sa cerceteze motivele de recurs, astfel:
Notiunea de creanta garantata este definita de un alt text de lege si anume de art 3 pct 9 din L. nr. 8. . In sensul acestui act normativ sunt garantate creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiilor reale.
In sustinerea caracterului garantat al creantei D. S. s-a prevalat de procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 6555/(...) si de faptul ca D. S. a inscris creanta si in A. Electronica de G. R. M., in aceste sens fiind depus la dosarul cauzei Avizul de G.
Asadar problemea care trebuia si trebuie clarificata este aceea daca instituirea sechestrului de catre organul fscal asupra bunurilor imobile aledebitoarei este de natura a da nastere unui drept de preferinta si urmarire asupra bunurilor sechestrate, prerogative specifice dreptului de ipoteca.
Răspunsul este oferit de C. de procedura fiscala, in cuprinsul caruia , la art
154 alin 6 si 7 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, se arata ca sechestrul infiintat asupra bunurilor imobile constituie ipoteca legala, iar aceasta confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, in sensul prevederilor dreptului comun, astfel ca nu exista nici un temei pentru a nu se face aplicarea acestui text de lege, asa cum nelegal a procedat atit instanta de fond cit si instanta de recurs.
I.ucit optiunea legiuitorului de a recunoaste organelor fiscale un drept de ipoteca asupra bunurilor sechestrate in cursul executarii silite este explicita si neechivoca , instantelor de judecata nu le revine decit sa aplice aceste dispozitii legale si sa dea eficienta procesului verbal de sechestru anexat declaratiei de creanta. M. faptul ca intr-o speta similara C.A. C. in dosar nr. (...) prin D. C. nr.
5675/(...) a admis recursul D. S. si a dispus inscrierea creditoarei cu creanta garantata pentru suma pentru care D. S. a avut intocmite procese verbale de sechestru.
-numai in urma unei interpretari si aplicari gresite a legii, judecatorul sindic si instanta de recurs a respins contestatia formulata de D. S. retinind in esenta faptul ca, "C. de P. F. este o lege speciala in raport cu alte acte normative cu caracter general, cum ar fi C. C., insa acest caracter nu mai subzista raportat la o lege care reglementeaza o procedura speciala , cum este L. nr. 8. privind procedura insolventei.... Pe de alta parte, D. nr. XII /2006 a ICCJ (invocata in contestatia formulata) se refera la aplicarea dispozitiilor insolventei si in cazul creantelor preluate de A. pentru Valorificarea Activelor statului, iar Regulamentul CE 1346(de asemenea invocat in contestatie) se refera la procedurile transfrontaliere de insolventa , deci nu sunt aplicabile in cauza" si fara sa tina seama de faptul ca D. S. are infiintat un sechestru asupra bunurilor imobile ale debitoarei in conditiile unei executari silite reglementate de C. de P. F.
Art. 149 din L. nr. 8., modificata, se refera la completarea normelor de insolventa, in masura compatibilității, cu cele ale C. de procedura C., C. C., C. C. si ale Regulamentului 1346/2000, referitor la procedurile de insolventa , publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 160/(...) , insa el nu exclude evaluarea si aprecierea unor notiuni si institutii in baza unor coduri si legi, care constitiuie dreptul comun pentru acestea si care sunt singurele care pot lamuri respectivele institutii, mai ales ca legea cadru se limiteaza sa precizeze , in art. 3 punct 9 , ca sunt creante garantate acele creante ale persoanelor, care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei .
Daca avem de-a face sau nu cu o garantie reala in beneficiul unui creditor nu se poate desprinde din continutul legii speciale asa cum eronat a procedat instanta fondului, ci se impune aprecierea in raport de alte norme, cum este, în cazul de față, C. de P. F., fiind vorba de o creanta bugetara, cu atit mai mult cu cit D. S. a inscris creanta si la A. de G. R. M., existind in acest sens avizul.
Fata de aceste considerente, solicită sa se constate ca, creanta D. S. este una garantata, astfel ca se impunea inscrierea cu suma declarata in conformitate cu art. 121 alin. 1 punct 2 din legea nr. 8. , modificata.
În cauză a depus întâmpinare I. 2007 I., in calitate de administrator judiciaral debitoarei SC C. SRL solicitând instantei sa se respingă cererea de revizuire ca inadmisibila, avand in vedere faptul ca motivele invocate nu se incadreaza la motivele de revizuire prevazute de art. 322 Cod P. C. în subsidiar, solicită respingerea cererii de revizurie ca nefondată.
Analizând cererea de retractare prin prisma motivelor invocate și aapărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Cu titlu preliminar, instanța ia act de faptul că deși cererea formulată a fost intitulată ca fiind una prin care se cere schimbarea deciziei atacate, pe calea revizuirii, se mentioneaza ca motiv al revizuirii necercetarea, în integralitate, a motivelor de recurs, această chestiune fiind sesizată, de altfel, și de către intimat.
Ca atare, în condițiile în care petenta nu și-a desemnat reprezentant care să susțină demersul în fața instanței la termenul de astăzi, punând astfel Curtea în imposibilitate de a lămuri care a fost intenția reală a acesteia, la momentul formulării cererii, pentru a nu prejudicia drepturile niciunei părți, analiza ei se va realiza dintr-o dublă perspectivă, atât cea a prev. art. 322 C.pr.civ., care se impune în cauză prin prisma modului în care a fost intitulată acțiunea, cât și cea a disp. art. 318 teza a II-a C.pr.civ., la care par a face trimitere, în realitate, motivele invocate.
În ceea ce privește primul aspect, sunt reale susținerile intimatului în sensul în care petenta nu a indicat in drept motivul de revizuire pe care intelege sa isi intemeieze cererea, iar în motivarea cererii se reiau în detaliu aceleasi motive invocate in contestatia formulata la instanta de fond si in recursul promovat.
Ca atare, Curtea va achiesa concluziei conform căreia, avand in vedere neindicarea unor motive si fapte care se circumscriu motivelor de revizuire prevazute de art. 322 alin.l C.pr.civ., practic petenta nu face altceva decât să promoveze un recurs la recurs, în care reia pe larg motivele pe care isi intemeiaza solicitarile sale.
Chiar daca nu s-a indicat in drept motivul de revizuire care sta la baza cererii sale, el ar trebui să poată fi dedus din ansamblul motivelor invocate, ceea ce nu este însă cazul în speță, din moment ce chestiunile relevate nu pot fi asimilate niciuneia dintre situațiile reglementate de textul art. 322 C.pr.civ., pe calea revizuirii putându-se solicita schimbarea deciziei atacate numai în situația în care ea este rezultatul greșitei stabiliri a stării de fapt, pentru motivele expres și limitativ indicate.
Or, petenta pare să invoce o greșeală de judecată, în sensul incorectei stabiliri a ierarhiei actelor normative aplicabile în cauză, prin prisma stării de fapt reținute și care nu a fost contestată.
Ca atare, în măsura în care intenția reală a petentei a fost aceea de a promova o cerere de revizuire, aceasta se impune a fi respinsă ca inadmisibilă, neputându-se aduce atingere, pentru motivele invocate, puterii de lucru judecat a deciziei atacate.
În ceea ce privește incidența prev. art. 318 C.pr.civ., din modul de redare al argumentelor petentei, Curtea reține că cererea vizează nepronunțarea instanței de recurs asupra tuturor motivelor invocate în cursul soluționării căii de atac.
În legătură cu această situație, s-a relevat în doctrină că una dintre condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare speciale întemeiate pe acest motiv este aceea că instanța trebuie să fi omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare, iar dacă l-a examinat, dar nu și l-a însușit, contestația nu poate fi primită.
De asemenea, s-a subliniat faptul că nepronunțarea nu echivalează cu neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetare lor în bloc, o astfel de ipoteză neputând fi invocată în calea extraordinară de atac.
Or, așa cum s-a arătat în cele ce preced, petenta nu face altceva decât să reia toate argumentele care au fost deja invocate în recurs, ele fiind analizate ca atare și nefiind însușite de către Curte, o astfel de atitudine procesuală fiind de natură să aducă atingere prev. art. 129 alin. 1 și art. 723 alin. 1 C.pr.civ. și neîncadrându-se în prev. art. 318 teza a II-a C.pr.civ., care se referă în modexpres și imperativ doar la nepronunțarea asupra unui motiv de modificare sau de casare, iar nu la situația în care acesta nu este validat.
În concluzie, Curtea achiesează susținerilor din întâmpinare, conform cărora contestatoarea încearcă repunerea în discuție a tuturor aspectelor litigioase ale cauzei, tranșate deja de către instanța de recurs, astfel încât, urmare a admiterii excepției inadmisibilității, vor fi respinse motivele de contestație în anulare întemeiate pe prev. art. 318 C.pr.civ., considerându-se că acestea sunt de natură a aduce atingere puterii de lucru judecat a deciziei pronunțate, în condițiile în care contestația în anulare este o cale de atac de retractare, iar nu de reformare a acesteia.
Pentru a statua astfel, instanța a luat act și de faptul că nu se poate susține cu temei nici incidența prev. art. 318 teza I C.pr.civ., în sensul săvârșirii unei greșeli materiale, din moment ce chiar o eventuală incorectă statuare asupra raportului dintre prevederile Legii nr. 8. și cele ale OG nr. 92/2003 nu poate fi încadrată în acest text legal.
Aceasta întrucât în doctrină s-a arătat că, contestația în anulare specială întemeiată pe existența unei greșeli materiale poate fi promovată cu succes doar în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie invocate greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat rezultă că cerere a fost depusă la poștă înăuntrul termenului defipt de lege, respectiv este esențial ca pentru verificarea acestor greșeli să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
De asemenea, greșeala trebuie să fie săvârșită de instanța de recurs, ea trebuind să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, să fie rezultatul omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, în acest sens fiind subliniată împrejurarea că cererea nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât acestea echivalează cu o greșeală de judecată.
S-a mai subliniat faptul că greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, or petenta impută instanței de recurs tocmai o astfel de situație, în care, în opinia sa, a fost greșit stabilit caracterul negarantat al creanței invocate, ca urmare a aplicării prioritare a legii speciale, L. nr. 8., cu ignorarea și în detrimentul celor stipulate în C. de P. F..
În concluzie, aspectele relevate nu pot fi calificate nici ca fiind greșeli materiale, în sensul art. 318 teza I C.pr.civ., întrucât nu este vorba despre erori materiale cu caracter procedural, care să nu presupună reexaminarea fondului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge cererea formulată, validând excepția invocată de către intimat, luându-se act și de faptul că acesta nu a solicitat acordarea unor cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de retractare formulată de D. G. A F. P. S. împotriva deciziei civile nr. 6799 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Curții de
A. C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
Președinte, G.-A. N. | Judecător, S. Al H. | Judecător, M. B. |
Grefier, A. B. |
}
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.recurs: A.I.A., C.I., D.P.
Jud.fond: Dărăban Patrițiu
| ← Decizia nr. 2884/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 5477/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
