Decizia nr. 843/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 843/2012
Ședința din data de 06 februarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
JUDECĂTOR : A. M. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta N. C. E. împotriva sentinței civile nr. 72 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., în contradictoriu cu intimata SC T. ME S. PRIN C. M. M. M. în calitate de lichidator judicar, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea
85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat N. S. P. pentru recurentă, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 01 februarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei SC T. ME S. - C. M. M. M.
În data de 02 februarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare din partea din partea recurentei.
În data de 03 februarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentei la care a anexat dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
C.ea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr.85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond. Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii iar în subsidiar casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței, fără cheltuieli de judecată. În susținere se arată că deși recurenta a depus actele contabile lichidatorul judiciar nu a reținut acest aspect, că singurele bunuri ale debitoarei constau într- un mobilier cu o valoare infimă și că prin urmare apreciază că nu mai subzistă motivele prevăzute de art. 138 lit.d din Legea nr.85/2006 atâta timp cât documentele contabile au fost depuse. Totodată, se arată că din întâmpinare depusă rezultă că nici nu au fost analizate documentele depuse întrucât face referire la o situație din 2008. În concluzie se arată că se impune fie admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de antrenare a răspunderii, fie admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analizarea cel puțin a documentelor depuse. C U R T E A Prin sentința civilă nr.72 din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC T. ME S., CUI 18933134, C. M. M. M., și, în consecință a fost obligată pârâta N. C. E. să plătească întreg pasivul debitoarei SC T. ME S., în sumă de 110.147,49 lei. S-a dispus conexarea prezentului dosar nr. (...) la dosarul nr. (...). Pentru a pronunța această soluție instanța analizând incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 în prezenta cauză, a reținut că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul- sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;… d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În ceea ce privește calitatea pârâtei, judecătorul sindic a reținut că aceasta este administratorul statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului - lista de control a debitoarei. Din dovezile de expediere și returnare ale scrisorilor recomandate conținând notificarea deschiderii procedurii insolvenței din dosar rezultă că pârâta administrator statutar nu a ridicat corespondența adresată debitoarei, deși a fost avizată în acest sens. Coroborând acest fapt cu refuzul pârâtei de a răspunde la interogatoriu și cu nepredarea de către pârâtă către lichidatorul judiciar a actelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, precum și cu nedepunerea situațiilor financiare ale debitoarei pentru anii 2008 2009 la organele fiscale, judecătorul sindic concluzionează în sensul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a conduce contabilitatea debitoarei în condițiile impuse de lege, cel puțin pentru anul 2009, deși societatea debitoare a funcționat în această perioadă. Astfel cum rezultă din indicatorii financiari ai debitoarei, la finalul exercițiului financiar 2008 debitoarea a înregistrat active imobilizate în valoare de 38927 lei, respectiv active circulante - stocuri în valoare de 12199 lei și disponibilități bănești în valoare de 1881 lei, însă pârâta nu a predat lichidatorului sumele de bani deținute de debitoare în casă și în conturile bancare și nici stocurile. În calitatea sa de administrator statutar, pârâta era singura persoană care putea dispune în mod legal de aceste bunuri, dar nu a făcut nici dovada faptului că sumele de bani respective s-ar mai afla în patrimoniul debitoarei și nici faptul că ar fi fost folosite în interesul debitoarei. În consecință, judecătorul sindic prezumă, în condițiile art. 1203 C.civ., că pârâta și-a însușit bunurile și sumele de bani respective sau le-au transmis altor persoane, în detrimentul intereselor debitoarei, aspect care întrunește condițiile de incidență ale art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006. În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin această faptă, judecătorul sindic reține că existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitival creanțelor împotriva averii debitoarei SC T. ME S., creanțele înregistrate împotriva averii debitoarei având valoarea globală de 1.,49 lei. Cât privește culpa pârâtei și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, judecătorul sindic are în vedere dispozițiile art. 73 lit. c și e din Legea nr. 31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru ținerea registrelor prevăzute de lege (dispoziție care se aplică și actelor contabile) și pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii (inclusiv obligațiile care le revin în temeiul Legii nr. 82/1991 a contabilității). Fiind vorba despre obligații legale și despre fapta omisivă a pârâtei de a nu întocmi actele contabile prevăzute de lege, pârâta este prezumată de lege a fi în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem. În fine, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultă din modul cumulativ de constituire a debitului, aspect care dovedește faptul că pârâta nu cunoștea sau a ignorat întinderea reală a debitului, tocmai datorită neîntocmirii actelor contabile, cu consecința incidenței dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. În mod similar, folosirea în interes propriu sau a unei alte persoane a bunurilor și disponibilului bănesc al debitoarei reprezintă fapte ilicite, contrare obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial, stabilită prin art. 72 din Legea nr. 31/1990. În consecință, judecătorul sindic apreciază pe deplin dovedită faptele ilicite ale pârâtei, vinovăția sa sub forma culpei și raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu, conform art. 998 C.civ. În ceea ce privește întinderea răspunderii pârâtei, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că debitul înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor își are originea în faptele ilicite ale pârâtei, mai sus descrise, motiv pentru care răspunderea personală a pârâtei va fi antrenată pentru întregul pasiv. Pentru considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC T. ME S., CUI 18933134, C. M. M. M., și, în consecință, a obligat-o pe pârâta N. C. E. să plătească întreg pasivul debitoarei SC T. ME S., în sumă de 110.147,49 lei. În temeiul art. 164 C.proc.civ. s-a dispus conexarea prezentului dosar nr. (...) la dosarul nr. (...). Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta N. C. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii. Recurenta a învederat că nu a avut cunoștință despre falimentul societății și despre obligația de a reda documentele contabile întrucât la sediul debitoarei nu mai exista activitate de mai bine de 2 ani iar ea și-a schimbat domiciliul. Recunoaște că nu a comunicat schimbarea adresei dar imediat ce a aflat de obligația de predare a documentelor a procedat ca atare încheindu-se procesul verbal de predare primire la (...) astfel că apreciază că nu mai subzistă motivul pentru care a fost formulată acțiunea împotriva sa. Lichidatorul judiciar desemnat în procedura privind pe debitoarea SC T. ME S., C. M. M. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului arătând că în fapt recurenta a avut cunoștință de existența procedurii și obligația de predare a documentelor fiind îndeplinite toate obligațiile privind notificarea și comunicarea iar pe parcursul procedurii mama recurentei a îndeplinit în numele acesteia diferite activități între care și plata unei creanțe. Dizolvarea debitoarei pentru nedepunerea bilanțului pe anul 2007 și nedepunerea bilanțului contabil pe anul 2009 dovedesc că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a ține contabilitatea documentele pentru anii 2009 - 2010 fiind întocmite în anul 2011, anterior predării. Analizând recursul declarat C.ea reține următoarele: Lichidatorul judiciar ale debitoarei SC T. ME S., C. M. M. M. prin cererea înregistrată la 13 decembrie 2010 a chemat-o în judecată pe pârâta N. C. E., solicitând obligarea acesteia la plata întregului pasiv al debitoarei SC T. ME S., în cuantum de 1.,49 lei. În motivarea cererii, a arătat că prin sentința comercială nr. 2608/(...) a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței împotriva debitoarei SC T. Me S., C. M. M. M. fiind desemnat lichidator judiciar. Contrar susținerilor recurentei din actele aflate la dosar se evidențiază că lichidatorul judiciar a expediat notificarea nr. 1594/(...) la sediul social identic cu domiciliul administratorului statutar, iar scrisoarea a fost returnata cu mențiunea „expirat termen de păstrare";. În cadrul notificării deschiderii procedurii simplificate a insolvenței nr. 1624/(...), publicată în BPI nr. 5579/(...), a fost înscrisă la pct. 7.1 obligația debitoarei de a depune documentele prev. de art. 28 din Legea 85/2006. Pentru îndeplinirea aceluiași demers lichidatorul judiciar în cuprinsul notificării nr. 1594/(...) a înscris obligația predării bunurilor din patrimoniul debitoarei către lichidatorul judiciar. De asemenea lichidatorul judiciar a emis și scrisoarea nr. 2452/(...) expediata administratorului statutar, pârâta, însă și aceasta a fost returnata cu mențiunea „expirat termen de păstrare";. Pârâta nu a predat însă niciun bun, deși potrivit ultimului bilanț publicat pe site-ul MFP, cel din anul 2008, în patrimoniul debitoarei existau active în valoare totala de 53007 lei, din care active imobilizate în valoare de 38927 lei și active circulante în sumă de 14080 lei. În aceste condiții, omisiunea de a se prezenta la oficiul poștal în vederea ridicării corespondenței expediate de lichidatorul judiciar este imputabilă exclusiv pârâtei și nu poate conduce la exonerarea acesteia de orice răspundere cu atât mai mult cu așa cum recunoaște nu a încunoștința despre o ipotetică modificare a domiciliului ori din documentele comunicate lichidatorului judiciar de către D. J. de E. P. se reține că adresa la care s-a procedat la comunicarea tuturor documentele evidențiate anterior este cea la care s-a îndeplinit procedura de comunicare. Conduita procesuală a pârâtei adoptată după data deschiderii procedurii insolvenței, precum și starea de pasivitate în cursul soluționării cererii de antrenare în care nu a formulat nici o apărare și nu a invocat nici o probă în apărare, confirmă că aceasta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale, întrucât acest fapt relevat de evidențele ORC și ale MFP , nu a fost înlăturat . Lichidatorul judiciar a evidențiat că ultimul bilanț contabil este cel aferent anului 2009 astfel că această împrejurare nu mai poate fi apreciată ca o simplă prezumție a omisiunii de a conduce contabilitate conform normelor legale . Reținând că în raport de împrejurarea că au fost evidențiate cauzele ajungerii debitoarei în insolvență fiind indicate de către lichidatorul judiciar cu titlu de ipoteză , managementul deficitar al resurselor financiare și neglijarea responsabilităților ce îi reveneau în calitate de administrator statutar, judecătorul sindic în mod corect a reținut și existența raportului de cauzalitate între fapta imputată și starea de insolvență . Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară, adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs . Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței. Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită, fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor . Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul. Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții, cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale, adică faptele care au mediat acțiunea cauzală . Judecătorul sindic a reținut corect că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat. Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea. În prezenta cauză, C.ea apreciază că în sarcina pârâtei în mod corect a fost reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceasta nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute în art. 28 alin.1 din Legea nr.85/2006 decât în timpul soluționării cauzei fără însa ca această împrejurarea să modifice starea de fapt întrucât conducerea contabilității s-a evidențiat a fi neconformă cu prevederile legale întrucât între altele nici nu a înregistrat situațiile financiare anuale la registrul comerțului în mai mulți ani consecutivi fiind astfel aplicate prev. art.237 din Legea nr.31/1990. Pârâtei recurente, în calitate de administratori îi revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990. Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză . În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. C.ea apreciază că în sarcina pârâtei în mod corect a fost reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei. Considerentele evidențiate au relevat că recursul formulat apare ca nefondat nefiind prezent nici unul din motivele de recurs invocate astfel că în baza art.312 C.pr.civ., C.ea va respinge recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta N. C. E. împotriva sentinței civile nr.72 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. S. C. P. A. M. C. L. F. GREFIER Red.A.M.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. F. I.Moțu
| ← Decizia nr. 8679/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9723/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
