Decizia nr. 9613/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9613/2012
Ședința de la 20 N. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Judecător A.-I. A. Judecător C. I.
G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de S.C C. S. PRIN LICHIDATOR J. P. I. I. împotriva sentinței civile nr. 1850 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Maramureș în contradictoriu cu intimatul Ș. I., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L. 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului- întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1850 din 27 martie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Maramureș, s-a respins excepțiile prescripției acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a SC C. S. - prin lichidatorul judiciar P. I. I. B. M. S-a respins acțiunea formulată de SC C. S. - prin lichidatorul judiciar P. I. I. B. M., în contradictoriu cu pârâtul Ș. I., iar debitoarea a fost obligată să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 2.160 lei, reprezentând onorariu de avocat. E. acțiunea, în raport de dispozițiile art. 138 alin 1 lit. d din legea insolvenței și de susținerile părților, judecătorul-sindic a reținut următoarele: Excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, în condițiile în care pasivul societății a fost cunoscut doar la data de (...), cu ocazia soluționării contestației împotriva tabelului definitiv al creanțelor. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a debitoarei de a formula acțiunea în răspundere, judecătorul-sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 1038 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) nr.vechi 4027/2005 s-a dispus intrarea debitoarei în procedura de faliment, a fost dispusă dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare al acesteia. Astfel debitoare nu poate fi reprezentată decât de lichidatorul judiciar, iar interesul de a recupera pasivul neacoperit este al societății, considerent pentru care excepția a fost respinsă. Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a apreciat că acțiunea este neîntemeiată având în vedere că potrivit art.138 alin.1 lit.d din L. insolvenței la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor desupraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin următoarele fapte: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Ținerea unei evidențe fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, nu reprezintă în principiu, activități producătoare de prejudicii însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părțile din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe, ceea ce a generat dobânzi sau penalități. În speță, a opinat judecătorul sindic, predarea documentelor contabile nu poate conduce la prezumția că pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei, în condițiile în care societatea prin creditele contractate de la C. de C. Iza C. S. M., care au fost acordat succesiv pentru acoperirea aceleiași datorii inițiale au determinat pierderi mari prin aplicarea unor dobânzi penalizatoare considerate speculative de instanțele judecătorești (Dec.civ. nr.6/ (...) a Curții de A. C. pronunțată în doar nr.(...)). În acest context, judecătorul sindic a apreciat că nu se poate susține că prin fapta de a nu preda lichidatorului documentele contabile, pârâtul a cauzat starea de insolvență debitoarei, considerent pentru care, acțiunea a fost respinsă, iar în temeiul art. 274 Cod pr.civilă, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, către pârât. Împotriva acestei sentințe, lichidatorul judiciar al debitoarei S. C. S.., P. I. I. B. M., a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a cererii pe care a formulat-o pentru antrenarea răspunderii personale a pârâtului Ș. I. și obligarea acestuia la suportarea din averea personală a pasivului neacoperit al debitoarei în cuantum de 64.028,75 lei. În motivarea recursului, recurentul a susținut că a realizat demersurile necesare în vederea preluării de la administratorul statutar al debitoarei a actelor și documentelor contabile aferente activității comerciale a societății falite și în acest sens a procedat la notificarea acestora, conform prevederilor Legii nr. 85/2006, astfel că în data de (...) au fost predate bunuri aparținând averii debitoarei, costând în utilaje din industria confecțiilor textile. Recurentul a menționat și faptul că administratorul statutar, dl. Ș. I., nu a dat curs solicitării de predare a documentelor contabile, solicitarea realizată și prin intermediul R. asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, depus la dosarul cauzei. Raportat la starea de fapt și la susținerile instanței de fond, recurentul apreciază că acțiunea sa este întemeiată, având în susținere dovezile de comunicare a notificărilor către administratorul statutar, rapoartele de activitate, acesta având cunoștință despre obligațiile ce-i revin, astfel încât atât susținerile acestuia cât și ale instanței de fond că nepredare documentelor contabile nu poate duce la prezumția că pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei sunt neîntemeiate. În opinia recurentului, lipsa documentelor contabile, nepredarea acestora și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale, fac dovada săvârșirii de către administratorul statuar a faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006, prejudiciu fiind evident, respectiv suma de 642.028,75 lei, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății. Intimatul pârât Ș. I. a depus întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului ca nefondat, argumentat de faptul că nu i se poate fi reproșa în mod distinct săvârșirea nici uneia dintre faptele prev. de lit. d ale alin. 1 din art. 138 din L. nr. 85/2006, iar neținerea evidenței contabile a falitei ori neregularități în modul de ținere a evidențelor contabile, nu pot conduce la antrenarea răspunderii sale. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, a stării de fapt reținute și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Potrivit art. 138 din L. nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate în mod exhaustiv de acest text de lege. R. întemeiată pe această normă este o răspundere civilă delictuală specială deoarece are ca scop obligarea persoanelor prevăzute în mod expres de text de lege să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o. De aceea, antrenarea acestei răspunderi presupune ca starea de insolvență a societății debitoare să fie asociată cu săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de articolul de lege amintit mai sus. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa celui față de care se antrenează răspunderea. Contrar celor susținute de către judecătorul sindic instanța de recurs apreciază că în speță sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel, în mod pe deplin întemeiat judecătorul sindic a reținut că pârâtul Ș. I. avea calitatea de administrator statutar al debitoarei S. C. T. S. față de care s-a deschis procedura falimentului. Recurentul lichidator judiciar susține în mod întemeiat că din faptul nepredării documentelor contabile de către pârâtul intimat se poate prezuma că aceștia nu au condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale, fapt ce a determinat starea de insolvență a debitoarei și prejudicierea creditorilor. D. actele contabile ar fi fost întocmite în conformitate cu legea, nu exista nici un motiv pentru care acestea să nu fie predate lichidatorului judiciar, mai ales în condițiile în care nepredarea actelor contabile întrunește și elementele constitutive ale unei infracțiuni și angajează în consecință răspunderea penală a fostului administrator statutar. Din faptul nepredării actelor contabile instanța are singura variantă de a prezuma într-o manieră logică faptul că aceste acte nu sunt predate pentru că nu există, iar în final nu există pentru că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută în enumarea limitativă de la art. 138 din L. 85/2006. Instanța de recurs apreciază că atât cererea de chemare în judecată cât și recursul sunt întemeiate, având în susținere dovezile de comunicare a notificărilor către administratorul statutar, rapoartele de activitate, acesta având cunoștință despre obligațiile ce-i revin, astfel încât atât susținerile acestuia cât și ale instanței de fond că nepredare documentelor contabile nu poate duce la prezumția că pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei sunt neîntemeiate. În opinia instanței de recurs, lipsa documentelor contabile, nepredarea acestora și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale, fac dovada săvârșirii de către administratorul statuar a faptei reglementate de art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006, prejudiciu fiind constituit din suma de 64.028,75 lei, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății. Corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3., care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr. 82/1991 a contabilității prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului statutar. R. patrimonială a administratorului statutar al debitoarei poate fi antrenată în condițiile art. 138 din L. nr. 85/2006 dacă acesta a comis una din faptele enumerate în mod limitativ de legiuitor în cuprinsul acestui text de lege, faptă care să fi condus debitoarea în stare de insolvență și să prejudicieze creditorii acesteia. Verificând îndeplinirea acestor condiții în cauza dedusă judecății, instanța de recurs apreciază că aceste cerințe sunt îndeplinite în mod cumulativ în privința pârâtului recurent Ș. I.. Astfel, cerința prejudicierii creditorilor este îndeplinită și decurge din imposibilitatea încare se află aceștia de a-și încasa creanțele scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind că aceasta are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora. În cauza de față prejudiciul adus creditorilor este de 64. 028, 75 lei, fiind reflectat în tabelul definitiv al creanțelor. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În aceste condiții există un raport de cauzalitate direct între neținerea contabilității și starea de insolvență, deoarece o activitate economică care nu se reflectă în nici un act contabil are un scop străin legii, nu poate fi evidențiată, analizată sau ameliorată și se îndreaptă inevitabil spre insolvabilitate. În baza acestor argumente, având în vedere dispozițiile art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c., instanța va admite recursul declarat de debitoarea S. C. S. prin lichidator judiciar P. I. I. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1850 din 27 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Maramureș, pe care o va modifica în sensul că va admite cererea de chemare în judecată și în consecință va obliga pârâtul Ș. I. la suportarea din averea personală a sumei de 64.028,75 lei reprezentând pasivul debitoarei S. C. T. S. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de debitoarea S. C. S. prin lichidator judiciar P. I. I. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1850 din 27 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Maramureș, pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată și în consecință obligă pârâtul Ș. I. la suportarea din averea personală a sumei de 64.028,75 lei reprezentând pasivul debitoarei S. C. T. S. Decizia este irevocabilă. P.nunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. A. A. I. C. I. G., M. N. ȚAR Red.A.A.I./ (...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: N. B..
| ← Decizia nr. 9848/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 6805/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
