Decizia nr. 9614/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1.1
Nr. 9614/2012
Ședința 0 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător A.-I. A.
Judecător C. I. G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de S. R. DE R. R. R. împotriva sentinței civile nr. 878 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1.1 al T.ui Maramureș în contradictoriu cu intimații SC M. I. S. PRIN LICHIDATOR J. CII S. Z. având ca obiect procedura insolvenței CONT.AȚIE CREANȚĂ.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 4 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență- întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C. pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 878 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1.1 al T.ui Maramureș s-a admis excepția tardivității cererii contestatoarei de înscriere în tabelul creditorilor, invocată de C. S. Z. în calitate de lichidator al debitoarei SC M. I. S. S-a respins ca tardivă cererea contestatoarei S. R. DE R. în contradictoriu cu intimatul CII S. Z. în calitate de lichidator al debitoarei SC M. I. S. Prin încheiere nr. 5173 din (...) pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. (...) s-a deschis procedura generală de insolvență la cererea debitoarei SC M. I. S., a fost numit administrator judiciar C. S. Z. și s-a stabilit termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță la data de (...). Notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei a fost publicată în B. nr. 569 din data de (...). Conform art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atragedecăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Potrivit art. 7 alin. 1 din L. 85/2006, citarea părților precum și comunicarea oricărui alt act de procedură se efectuează prin B. procedurilor de insolvență, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol „Prin excepție de la prevederile alin. 1 se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin.1 lit. c, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin B. procedurilor de insolvență. Din textele legale mai sus citate, a rezultat fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, s-a realizat prin B. procedurilor de insolvență , iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din L. nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați în actele contabile, predate de către administratorii statutari ai debitoarei, ipoteză în care, potrivit alin. 3 art. 7 din L. nr. 85/2006, procedura notificării va fi considerată îndeplinită dacă a fost publicată în B. procedurilor de insolvență. În acest sens, administratorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei, a publicat notificarea în B. procedurilor de insolvență astfel încât, se constatată că dispozițiile legale mai sus citate au fost respectate. În condițiile în care, în cazul concret dedus judecății, reprezentantul legal al debitoarei nu a predat actele contabile și nici lista creditorilor, administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor prin B. procedurilor de insolvență în vederea depunerii declarațiilor de creanță, în conformitate cu textul legal anterior enunțat. În această situație, repunerea în termenul de declarare a creanțelor pentru înlăturarea sancțiunii decăderii a putut fi dispusă doar în condițiile art. 103 Cod procedură civilă, prin dovedirea incidenței unei situații care mai presus de voința creditoarei a împiedicat-o să respecte termenul comunicat prin notificare. N. o probă nu a fost însă administrată în acest sens, mai mult, creditoarea nici nu a invocat vreo astfel de situație și nici nu a solicitat repunerea în termen. Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, a rezultat cu evidență din dispozițiile art. 76 din L. nr. 85/2006, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanței peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-și mai realiza creanța în cadrul procedurii insolvenței. A rezultat astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă au fost pe deplin aplicabile. Într-o astfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor două texte de lege (art. 70 din L. nr. 85/2006 și art. 103 Cod procedură civilă), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și aceasta, împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii. În raport de aceste considerente judecătorul sindic a admis excepția tardivității cererii pe care a respins-o ca atare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoare S. R. DE R. SRRsolicitând schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea contestației formulate. În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că societatea recurentă nu a fost notificată în ceea ce privește deschiderea procedurii insolvenței. Prin cererea nr.6008/(...), SRR a solicitat înscrierea în tabloul creditorilor cu suma totală de 1872,31 lei, reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune în valoare de 1260 lei, penalități de întârziere în valoare de 492,31 lei, taxă judiciară de timbru în valoare de 120 lei (pretențiile au fost diminuate de SRR la valoarea de 1835,83 potrivit adresei nr. C/13301/(...) depusă la dosarul cauzei). Cererea de înscriere în tabloul creditorilor s-a formulat după expirarea termenului de înscriere prevăzut de judecătorul sindic, având în vedere faptul că societatea recurentă nu a fost notificată în ceea ce privește deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC M. I. S. Menționează că termenul la care societatea recurentă a luat la cunoștință de procedura insolvenței a fost (...), dată la care s-a răspuns notificării SRR nr.66825B/2011 de către C. I. de I. S. Z. prin adresa nr.426/(...) înregistrată la SRR- R. cu P. sub nr.225/(...). Instanța de fond nu a luat în considerare prevederile L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și ale Codului de procedură civilă în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură și formularea declarației de creanță A solicitat să se aibă în vedere faptul că după deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei, administratorul judiciar nu a procedat la notificarea societății recurente în conformitate cu dispozițiile 61 alin.3 din L. nr. 85/2006 privind procedura insolventei, pentru înregistrarea declarației de creanță. De asemenea, învederează instanței de judecată faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 7 alin. 3. teza 1, din L. 85/2006, respectiva faptului că notificarea nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, considerent pentru care se apreciază că față de creditorul SRR nu s-a realizat procedura de notificare. Potrivit acestei teze, notificarea deschiderii procedurii insolvenței se realizează conform Codului de P. C., și nu prin B. procedurilor de insolvență. In atare condiții, societatea recurentă a fost împiedicată să formuleze cerere de admitere a creanței. De asemenea, dacă ar fi să luăm în considerație teza a II-a a art.7 alin 3 din L. nr.85/2006, o eventuală lipsă a evidenței contabile, fidele, din partea debitoarei, datorită căreia să nu fi fost posibilă notificarea din partea administratorului judiciar, nu poate să priveze creditorul de dreptul acestuia la recuperarea creanței. Prin urmare, neîndeplinirea defectuoasă a procedurii atrage sancțiunea nulității, iar ca efect al acesteia, administratorul judiciar va trebui să repete notificările în raport cu normele legale incidente. Potrivit dispozițiilor art. 76 din L. 85/2006, sancțiunea decăderii din dreptul de a depune cerere de admitere a creanței nu operează în situația în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din lege, care impune în același timp notificarea creditorilor cu privire la deschiderea procedurii potrivit Codului de procedura civila cât și prin B. procedurilor de insolvență (aplicând regulile interpretării logice a textelor de lege, cele două modalități nu se exclud una pe cealaltă). Prin urmare, notificarea realizată prin B. procedurilor de insolvență, nu absolvă pe administratorul judiciar de obligația notificării potrivit Codului de P. C., având în vedere de asemenea, dispozițiile art.7 alin 3 teza I din L. nr.85/2006. Învederează instanței de judecată faptul că solicitarea SRR de înscriere în tabloul creditorilor a avut și are ca obiect obligația legală a debitorului privindplata taxei pentru furnizarea serviciului public de radio, obligație ce decurge din L. nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea S. R. de R. și S. R. de T., si nu din prevederile unui contract de prestări servicii, cum eronat consideră lichidatorul judiciar din prezenta cauză că ar fi trebui să se întâmple. De asemenea, dreptul la informare al cetățenilor se corelează cu obligația statului de a-i informa corect, ceea ce implică o cheltuială publică, inclusiv prin organizarea și funcționarea serviciului public de radio menționat la art.31 alin 5 din Constituție. Din această perspectivă, este de remarcat faptul că art.56 alin 1 din Constituție instituie obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice prin taxe și impozite. Prin urmare, administratorul judiciar s-a aflat în eroare exceptând din tabloul creditorilor S. R. de R., având în vedere obligația acestuia de cunoaștere a legii, obligația de plată a debitorului ce decurge din lege, obligația debitorului de a-și înregistra corect în evidențele contabile proprii datoriile către o instituție publică, cum este S. În situația în care debitorul nu a înregistrat în evidențele contabile datoria către SRR, administratorul judiciar ar fi trebuit să aibă în vedere prevederile L. nr.41/1994, respectiv ale Constituției R. și nu în ultimul rând ale L. nr.85/2006. De asemenea, coroborând textele de lege enunțate cu dispozițiile art.7 din L. 85/2006, se apreciază că sancțiunea decăderii nu poate fi invocată față de creditorul care înregistrează declarație de creanță după expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin. 1 lit. b din lege, în cazul necunoașterii textelor de lege de către administratorul judiciar, precum și în cazul neidentificării actelor contabile ale debitoarei și a imposibilității emiterii notificărilor pentru fiecare creditor. Aceasta în considerarea faptului că potrivit dispozițiilor art. 61 alin.3 din L. 85/2006 notificarea deschiderii procedurii se va realiza potrivit dispozițiilor Codului de P. civilă. În condițiile neemiterii unei notificări potrivit dispozițiilor Codului de P. civilă, notificarea creditorilor s-a realizat evident cu încălcarea dispozițiilor art.7 alin 3 din lege. Se impune în acest sens, a se lua în considerare și faptul că legea trebuie sa acorde același tratament tuturor creditorilor sub aspectul drepturilor lor procedurale, ori, nu se poate sancționa creditorul care nu a fost notificat din cauza interpretării eronate a textelor de lege de către administrator, respectiv a lipsei evidențelor contabile ale debitoarei, cu decăderea din drepturile prevăzute de art. 76 din lege, în raport cu creditorul care este înscris în aceste evidențe și căruia i se asigură posibilitatea depunerii declarației de creanță și prin înștiințarea acestuia potrivit Codului de procedură civilă. O astfel de interpretare ar echivala cu lăsarea la discreția debitoarei stabilirea creditorilor care vor fi îndreptățiți să participe la procedură, prin simpla omisiune a acestora din evidențele contabile, cu bună sau rea credință. Nu se poate reține în cazul de față că ar putea opera prezumția de cunoaștere a deschiderii procedurii insolvenței, prin notificarea deschiderii procedurii prin buletin, întrucât caracterul public al acestui buletin nu este de natură a aduce atingere dreptului creditorilor la recuperarea creanței, a cărei realizare trebuie asigurată în mod egal tuturor creditorilor și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. În acest sens, așa cum a menționat mai sus, trebuie reținut că, însuși legiuitorul a prevăzut obligativitatea îndeplinirii procedurii de citare și comunicare a actelor de procedură, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă până la deschiderea procedurii inclusiv a notificării de deschidere a procedurii, numai pentru actele ulterioare prevăzându-se procedura de citare și comunicare prin B. procedurilor de insolvență, prezumându-sefaptul că societățile creditoare care au cunoștință de deschiderea procedurii urmăresc publicațiile din buletin. În ceea ce privește taxa judiciară de timbru ocazionată cu prezentul recurs, solicită să se aibă în vedere faptul că S. R. de R. în calitate de instituție publică, este scutită de plata taxelor de timbru, potrivit dispozițiilor art. 17 din L. nr. 14611997 coroborat cu prevederile art. 26 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1.. Astfel, art. 17 din L. nr. 1. prevede faptul că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de C., C. L., Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de M. F., indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice. Or, taxa pentru serviciul public de radiodifuziune reprezintă fără tăgadă un venit public, fiind sursa de finanțare a SRR, ca instituție publică, acest lucru reieșind din prevederile art. 1, 4, 40 din L. nr. 41/1994. Potrivit textelor menționate S. R. de R. ca serviciu public autonom de interes național, independent editorial, care își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, având obiective generale de informare, educare și divertisment, este în drept să perceapă taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, iar persoanele juridice având obligația de a achita această taxă. Astfel, art. 40 lit. b din L. nr.41/1994 stipulează în mod clar faptul că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune constituie venit propriu al SRR, rezultând prin urmare că această taxă reprezintă un venit public, fiind o sursă financiară stabilită de legiuitor, necesară desfășurării activității SRR ca instituție publică. Pentru cele menționate mai sus, solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea contestației formulate, repunerea în termenul de depunere a declarației de creanță și înscrierea SRR în tabloul creditorilor SC M. I. S. cu suma de 1.835,83 lei. În drept, Cod pr. civilă, L. nr.85/2006, L. nr.41/1994. Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele : Argumentele invocate de către recurenta creditoare S. R. DE R. SRR in susținerea caii de atac deduse judecații sunt neîntemeiate, fiind contrare normelor de drept incidente si principiilor generale care guvernează legea insolventei. Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 din L. 85/2006, citarea părților precum si comunicarea oricărui alt act de procedura se efectuează prin B. P. de I., iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol ,,Prin excepție de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați in lista prevăzuta la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerata îndeplinita daca a fost efectuata prin B. procedurilor de insolventa";. In condițiile in care reprezentantul legal al debitoarei nu a predat o lista a creditorilor, in conformitate cu textul enunțat creditorii care nu pot fi regăsiți într-o astfel de listă sunt legal notificați prin B. P. de I. in vederea depunerii declarațiilor de creanța. Prin aceeași modalitate procedurala a fost comunicat si termenul de declarare a creanțelor, respectiv de întocmire si definitivare a tabelului de creanțe al debitoarei. În consecință, în lipsa unei liste a creditorilor si a vreunei posibilități concrete de a afla identitatea celor care nu se regăsesc in aceasta listă, notificarea făcută prin B. este pe deplin temeinică si procedurală. În cazul concret dedus judecății, notificarea a fost publicata in B. numărul 569/(...)(f.76) iar termenul limita de declarare a creanțelor a fost stabilit pentru data de (...). In consecința, creditorii care nu s-au regăsit in lista creditorilor debitoarei, (inclusiv intimata) au avut la îndemâna un interval de timp suficient (7 zile) pentru declararea creanțelor. Creditoarea recurenta a depus declarația de creanța doar la data de (...), în condițiile in care susține că a luat cunoștință de procedura insolvenței debitoarei la data de (...) cu depășirea culpabilă a acestui termen, mai ales în condițiile în care intimata contestatoare nu a invocat si cu atât mai mult nu a făcut dovada faptului ca a aflat despre deschiderea procedurii de insolenta a debitoarei pe alta cale decât din B. În mod legal și temeinic judecătorul sindic și practicianul în insolvență susțin că termenul de declarare a creanțelor stabilit prin sentința de deschidere a procedurii de insolvență nu a fost respectat de către creditoarea recurentă. Astfel, potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Din textele legale mai sus citate, rezulta fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin B. procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din L. nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați in actele contabile predate de către administratorii statutari ai debitoarei, ipoteză în care, potrivit alin. 3 al art. 7 din L. nr. 85/2006 procedura notificării va fi considerată îndeplinită dacă a fost publicată în B. procedurilor de insolvență. În acest sens, a arătat judecătorul sindic, lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei, a publicat notificarea în B. procedurilor de insolvență dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare, astfel încât, s-a constatat că dispozițiile legale mai sus citate au fost respectate. Mai mult, instanța de recurs nu apreciază faptul că reaua credință a administratorului statutar al debitoarei ar înlătura aplicabilitatea textului enunțat deoarece chiar ipoteza textului are în vedere mai ales reaua credință a acestuia. Astfel, în quasitotalitatea situațiilor în care nu se predă lista creditorilor sau lista predată este incompletă, acest fapt este pe deplin imputabil administratorului statutar al debitoarei (sau administratorilor statutari). Protejarea creditorilor în această situație se realizează prin notificarea acestora prin BPI, publicație pe care au obligația conferită de calitatea de comerciant de a o studia. Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, rezultă cu evidență din dispozițiile art. 76 din L. 85/2006, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanței peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-și mai realiza creanța în cadrul procedurii insolvenței. Rezultă astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care dispozițiile art. 103 C.pr.civ. sunt pe deplin aplicabile. Într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor două texte de lege (art. 76 din L. nr. 85/2006 și art. 103 C.pr.civ.), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și acesta, împotriva tuturor regulilor și termenelorreglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii. Calitatea de comerciant a creditoarei recurente o obligă să urmărească încasarea creanțelor pe care le deține, iar in ipoteza in care un creditor întârzie plata mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligației de plata cu mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligației de plata, are sarcina de a începe demersurile pentru recuperarea creanței, demers care implica in primul rând verificarea solvabilității debitoarei si a măsurii in care aceasta înțelege sa-si onoreze obligațiile de plata fata de toți partenerii comerciali. Acest rezultat se atinge cu ușurința prin accesarea B. P. de I. care are ca rol principal tinerea unei evidente complete a tuturor comercianților care au ajuns in incapacitate de plata si împotriva cărora s-a deschis procedura insolventei. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul declarat de către recurenta S. R. DE R. SRR va fi respinsă ca neîntemeiat și sentința recurata va fi menținuta ca fiind pe deplin legala si temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Respinge recursul declarat S. R. DE R. S. împotriva sentinței 878 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1.1 al T.ui Maramureș, pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. A. A. I. C. I. G., M. N. ȚAR Red.I.C./(...) Dact.V.R./2ex. Jud.fond : A. S.
| ← Decizia nr. 8396/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9594/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
