Decizia nr. 9731/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9731/2012
Ședința publică de la 23 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta T. M. G. împotriva sentinței civile nr. 1577 din (...) pronunțată în dosar nr. (...)/a1, privind și pe intimat B. R. I. ÎN C. DE LICHIDATOR J. AL SC T. & T. S., debitor SC T. & T. S., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 (...)/a1 antr.rasp.dep.de CII B. R..
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 19 noiembrie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, iar la 23 noiembrie 2012 s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente recursului promovat.
C.ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C.ea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar. { F. | } INSTANȚA Prin sentința civilă nr.1577 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea lichidatorului judiciar, C. I. DE I. B. R., desemnat să administreze procedura debitoarei SC T. & T. S. A fost obligată pârâta T. M. G., la plata sumei de 26.506,95 lei, pasiv al debitoarei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că nepredarea valorilor înscrise în bilanț constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că pârâtul a săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia fiind întrunite condițiile complinirii pasivului în condițiile reglemente de prevederile art. 138 din Legea insolvenței. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta T. M. G. solicitând admiterea solicitând reformarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii. În motivarea cererii de recurs recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor care reglementează acțiunea în angajarea răspunderii, deoarece condițiile de fond, privitoare la existența faptei ilicite , a raportului de cauzalitate și insuficiența activului nu erau întrunite în speță . Deliberând C.ea reține următoarele: Recurenta, în calitate de administrator statutar al societății falite, nu predat lichidatorului activele evidențiate în ultimul bilanț contabil. Se poate astfel prezuma( în condițiile art. 1203 C.civ.) că acesta și-a însușit bunurile respective sau le-a transmis altor persoane, în detrimentul intereselor debitoarei , acuzația de fraudă întemeiată pe dispozițiile . 138 alin. 1 lit. a,e din Legea nr. 85/2006 fiind întemeiată. Legea insolvenței a integrat acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență prin folosirea bunurilor sau creditului persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Norma sancționează abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia. Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese. Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru „cauza"; interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare. În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni . Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății . Activul societății se reflectă în inventarul anual și în bilanțul contabil. Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ, valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul societății la data la care se efectuează această operațiune. Bilanțul contabil este cel care reflectă elementele activului patrimonial, grupele principale de elemente ce trebuie să se regăsească în acest document fiind: activele imobilizate (imobilizări corporale, necorporale, financiare), activele circulante (stocuri creanțe, titluri de plasament sau alte valori), conturile de regularizare și asimilate de activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie-activ), primele de rambursare a obligațiunilor. Reprezintă metode de deturnare a activului nerestituirea bunurilor aparținând societății de către administrator , transferul fără contrapartidă a unor mărfuri ce constituie proprietatea debitoarei . Jurisprudența a statuat că numai existența unei contrapartide reale și suficiente, care să fie expresia echilibrului dintre angajamentele asumate de părțile contractante îl poate apăra pe administrator de răspundere. S. pare naturală cât timp compatibilitatea liberalităților cu principiul specialității capacității de folosință trebuie pusă sub semnul îndoielii. Fapta constând în deturnarea activelor societății constituie în egală măsură un abuz de bunuri sociale. În bilanțul contabil apar elemente de activ : mărfuri în valoare de 66689,05, mijloace de transport în valoare de 43882,18, mobilier, birotică, echipament de protecție în valoare de 1982,11 lei, ambalaje în valoare de 2167,59 lei, care nu se regăsesc efectiv în patrimoniul debitoarei . Înscrisurile depuse în probațiune de recurentă( f.6-8 ) nu dovedesc modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț . Nepredarea valorilor înscrise în bilanț constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că pârâta a săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia. Diminuarea activului net cu aceste valori fără o compensare reală seaflă în mod cert în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justificăobligarea pârâtei la complinirea activului societar. Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar faceimposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților. S. se întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans , nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept. A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâtei și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se „reproșeză"; conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria sa culpă. Creditorii ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii. Pentru aceste motive , în temeiul art. 312 C.proc.civ instanța va respinge recursul declarat de T. M. G. împotriva sentinței civile nr. 1577 din (...) pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E CI D E Respinge recursul declarat de T. M. G. împotriva sentinței civile nr. 1577 din (...) pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER S. AL H. M. B. G. A. N. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.Păcurar I.
| ← Decizia nr. 9836/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 3841/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
