Decizia nr. 9747/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9747/2012
Ședința 23 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. A J. S. împotriva Sentinței civile nr. 3. pronunțată de T. S., privind și pe intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, intimat S. S. - I RO S., intimat S. S. - I RO S. PRIN LICHIDATOR J. S. R. L. S., intimat P. E., intimat T. S., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 9 noiembrie 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.3936 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al
T.ui S. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de D. S., pentru obligarea pârâților P. E., și T. S. la plata pasivului debitoarei, în valoare de
49.880 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.
4563/(...) pronunțată în prezentul dosar, s-a admis cererea formulată de creditoarea D. S. și s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei SC S. I. SRL Z., fiind numit administrator judiciar S. R. L. S. C.-N.
In procedură a depus declarație de creanță un singur creditor : D. S. pentru suma de 49.880 lei, care a fost înscris în tabelul creanțelor debitoarei ca și creanță bugetară (f.164 dosar (...)).
La data de (...) administratorul judiciar a depus la dosarul de insolvență raportul preliminar cu propunere de deschidere a procedurii falimentului în forma simplificată, cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitoarei (f.72).
Referitor la incidența art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în raport se arată că în urma analizei documentelor predate debitoare administratorul judiciar a apreciat că de starea de insolvență a debitoarei se fac vinovați asociații italieni T. S. și P. E. care au fost și administratori statutari ai debitoarei.
Prin sent. civ. 6277/(...) s-a admis cererea administratorului judiciar
și s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei în temeiul art. 107 lit. d din
Legea nr. 85/2006, fiind numit lichidator S. R. L. S. C.
La data de (...) lichidatorul formulează cerere de închidere a procedurii falimentului debitoarei în conformitate cu disp. art. 131 din Legeainsolvenței, în care menționează că nu a identificat elemente incidente prev. de art. 138 alin. 1 în sarcina administratorilor statutari ai debitoarei.
Prin obiecțiunile formulate înregistrate la dosarul de insolvență la (...)
(f.166) creditoarea D. S., solicită completarea raportului final având în vedere contradicția dintre raportul preliminar și raportul final referitoare la incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În opinia creditoarei lichidatorul trebuie să menționeze persoanele din vina cărora societatea debitoare a ajuns în insolvență, concluziile lichidatorului fiind în contradicție cu situația prezentată în raportul preliminar fără nicio motivare.
Prin sentința civilă nr. 2458 pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2012, judecătorul sindic a respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditoarea D. S. împotriva „raportului final"; întocmit de lichidatorul desemnat.
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților instanța a reținut că potrivit art. 138 alin. (3) din L 85/2006 ";
Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța a reținut că în prezenta cauză creditoarea D. S. are calitate procesuală activă conferită de dipozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au facut acte de comert în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, în mod vadit, persoana juridica la încetarea de plati; d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetarii de plati; g) în luna precedenta încetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, în dauna celorlalti creditori.
Răspunderea întemeiată pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o raspundere delictuala speciala a cărei antrenare presupune dovedirea îndeplinirii conditiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de dispozitiile textului legal susmenționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditori a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.
Față de documentele depuse în scop probator de lichidatorul judiciar și mandatarul debitoarei instanța a reținut prin H. G. a A. din 27 ianuarie
2011 (f.35) profitul net realizat de debitoare în cursul anului 2009, în sumă de 210.975,14 lei se repartizează de asociați în dividente. Conform balanței analitice din (...) rezultă plata sumei de 210.975,14 lei cu titlu de dividente, iar valoarea clienților neîncasați este de 23.457,97 lei (f. 41).
Instanța a reținut că simplul fapt al nerecuperării creanțelor debitoarei, în condițiile în care debitorii sunt societăți comerciale cu sediul în străinătate fapt necontestat în cauză, nu poate echivala cu folosirea bunurilor societății în folosul propriu al pârâților sau în cel al unei alte persoane, de natură să cauzeze starea de insolvență. Lipsa acțiunilor de recuperare a creanțelor nu se constituie automat în fapte prev. de art.138 lit.
„a";, iar probe în acest sens nu au fost efectuate.
În ceea ce privește faptele prev. de lit „d"; ale aceluiași text, instanța a reținut că în cauză nu au fost aduse probe din care rezultă că pârâții au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea D. G. a
F. P. S. solicitând admiterea acestuia si in consecinta, admitereacererii de angajare a raspundeii administratorilor P. E., T. S. si obligarea persoanele menționate mai sus la plata creanței în sumă de 49880 lei .
În motivarea cererii de recurs ,recurenta a relevat că hotărârea atacata este arbitrară, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină .
Recurenta susține că neconcordantele din balanțele analitice constituie indicii obiective care pot fundamenta prezumția că acuzațiile de fraudă sunt justificate.
Deliberând curtea reține următoarele:
Din evidențele registrului comerțului rezultă că pârâții sunt administratorii statutari ai debitoarei .
Judecătorul sindic a reținut că prin H. G. a A. din 27 ianuarie 2011
(f.35) profitul net realizat de debitoare în cursul anului 2009, în sumă de
210.975,14 lei s-a repartizat între asociați cu titlu de dividende.
În ceea ce privește fapta prevăzută de lit „d"; ale aceluiași text, instanța a statuat că în cauză nu au fost aduse probe din care rezultă că pârâții au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În consecință, acuzațiile de fraudă aduse pârâților de către creditoarea D. S. au fost invalidate.
H. judecătorului sindic este nelegală având în vedere următoarele considerente:
Din balanța analitică întocmită la (...) rezultă plata sumei de
210.975,14 lei cu titlu de dividende valoarea clienților neîncasați fiind de
23.457,97 lei (f. 41).
Conform balanței analitice tipărită la data de (...) - perioada de raportare (...)- în contul 5121 figurează înscrisă suma de 1.,49 L.
Potrivit balanței analitice tipărită la data de (...) - perioada de raportare fiind (...)-(...)- în contul 5121 figurează înregistrată suma de 1.,49 lei.
În balanța analitică încheiată la data de (...), soldul clienți se diminuează la suma de 10569 lei , diminuare care nu a fost însă justificată din punct de vedere contabil.
Din balanța analitică tipărită la data de (...) - perioada de raportare
(...), rezulta un disponibil în bănci în valoare de 5463 lei.
Conform balanței analitice întocmită la data de (...) - perioada de raportare (...)-(...), disponibilul în bănci se ridică la suma de 8415,52 lei
.Aceasta sumă nu a fost predată lichidatorului judiciar .
La (...), valoarea creanțelor neîncasate (cont 411) se ridică la cifra de
23457,97 lei. Ulterior, la data de (...), soldul contului 411 scade la suma de 10569 lei , fapt ce atestă că în această perioadă au existat încasări de numerar.
Diferența dintre soldul la (...) si cel din (...) nu a fost însă justificată .
Și în cazul contul 461 a fost constatată existența unor diferențe. La data de (...) figura înscrisă în acest cont suma de 50387,13 lei iar la (...) doar valoarea de 230,24 lei. În mod similar cu situația contului 411, diferența dintre sumele înscrise în contul 461 nu a justificată.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că există indicii obiective care pot fundamenta prezumția că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a conduce contabilitatea debitoarei în condițiile impuse de lege.
Ținerea unei evidențe fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă activități producătoare de prejudiciu, însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe, în măsura în care întârzierea este generatoare de dobânzi sau penalități. Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt semne în raport de care se poate deduce că evidența contabilă are caracter fictiv. Falsurile, sustragerile sau distrugerile evidențelor societății pot avea drept consecință diminuarea aparentă sau reală a activelor societății prin disimularea unor bunuri, valori ori alte elemente ale activului patrimonial, neavând relevanță dacă este vorba de un singur act sau mai multe, ori dacă acestea au fost afectate în tot sau numai parțial.
Existența unei contabilități fictive( neconforme cu legea) estesemnul unei administrări frauduloase a averii debitoarei și constituieo premisă pentru aplicarea prevederilor legii insolvenței în sensulobligării administratorului la suportarea unei părți din pasiv.
Încălcarea obligației de a ține evidența contabilă conform legiiconstituie un indiciu obiectiv care poate fundamenta prezumția simplă de vinovăție în sarcina administratorului și prezumția simplăcă între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate, deoarece alcătuirea incorectă aevidenței contabile conduce inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor din acest patrimoniu precum și a operațiunilor efectuate în legătură cu activele.
Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un semn în raport de care se poate concluziona că această greșeală de gestiune se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență.
Fapta administratorului care nu a ținut evidențele contabile în conformitate cu prevederile legale incidente în materie, se află în raport de cauzalitate cu prejudiciul suferit de societate și de creditori deoarece prin această conduită, organele de conducere au fost lipsite de informații esențiale referitoare la starea patrimonială a societății și, în consecință, nu au putut cere ele însele deschiderea procedurii insolvenței și evitarea majorării pasivului social.
Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar face imposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților. Soluția se întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans , nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept. A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâților și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se „reproșeză"; conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria saculpă. Creditorii ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii.
Datoriile societății debitoare s-au născut pe baza declarațiilor de impunere, titluri care atestă că debitoarea înregistra, la data deschiderii procedurii insolvenței, restanțe semnificative la plata obligațiilor fiscale.
Disponibilitățile existe în conturile debitoarei au fost însă repartizate cu titlu de dividende din profitul net realizat de debitoare în cursul anului
2009.
Neconcordanțele constatate cu privire la conducerea evidențelor contabile, repartizarea de dividende cu puțin timp înainte de deschiderea procedurii, în contextul în care debitoarea înregistra la data deschiderii procedurii insolvenței restanțe semnificative la plata obligațiilor fiscale, sunt semne ale unei administrări frauduloase și constituie indicii obiective care pot fundamenta prezumția că au existat manopere frauduloase privind activul debitoarei.
Externalizarea disponibilului existent în conturile bancare prin metodarepartizării de dividende, în contextul în care existau obligații fiscale scadente,constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că pârâții au săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia.
Din postura de creanțieri interni ai societății pârâții , cunoscând faptul că entitatea nu onorase la scadență obligațiile sale fiscale , nu puteau să-și valorifice dreptul de a încasa dividende . Acționând în această manieră au subordonat interesul social față de interesul personal, încălcând cu știință regulile unei bune administrări.
Pârâții se fac astfel vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal. Titularul cererii a făcutdovada faptului că administratorul societății, prin politica de gestiune promovată, nu a urmărit protejarea interesului social și că acesta a săvârșit acte de dispoziție materială asupra bunurilor care alcătuiesc patrimoniul societar.
Indiciul ce rezultă din încheierea unor acte susceptibile de cenzură pe calea acțiunii în anulare nu poate fi ignorat, valorizarea forței sale probante fiind nu numai posibilă dar și necesară. Organul executiv al debitorului nu este îndreptățit să-i favorizeze nici pe acționari, nici pe creditori. E. administratorului de a identifica și elimina acel gen de riscuri pe care creditorii nu vor ca debitorii lor să și le asume trebuie să fie real. Nesocotirea acestor riscuri cu bună știință creează premisele răspunderii administratorului care a autorizat o operațiune de genul celei evocate în art. 138. Opțiunea administratorului de rea-credință pentru acțiuni neprotective față de capitalul destinat plății tuturor datoriilor este un semn revelator alfraudei incriminate de articolul mai sus citat. Dacă societatea a sfârșit prin a intra în insolvență imediat după această tranzacție, este justificată concluzia că anterior ea se afla în „pericol";. În cele din urmă, faptul poate constitui indiciul unei prezumții simple de vinovăție, ori indiciul prezumției privitoare la raportul de cauzalitate dintre plata preferențială și apariția stării de insolvență. Utilizarea de către administratorii statutari a sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit un factor determinant stării de insolvență și de agravare a pasivului , prin neonorarea obligațiilor fiscale fiind acumulate majorări și dobânzi penalizatoare substanțiale.
Așa fiind, în baza art. 312 C.proc.civ instanța va admite recursul declarat de recurenta D. G. a F. P. S., împotriva sentinței civile nr.
3936/(...), pronunțată în dosarul (...) al T.ui S., pe care o va modifica în sensul că va admite cererea formulată de creditoarea D. G. a F. P. S., în contradictoriu cu pârâții P. E., T. S. și în consecință: va obliga pârâții în solidar la plata pasivului în sumă de 49.880 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta D. G. a F. P. S., împotriva sentinței civile nr. 3936/(...), pronunțată în dosarul (...) al T.ui S., pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de creditoarea D. G. a F. P. S., în contradictoriu cu pârâții P. E., T. S. și în consecință: obligă pârâții în solidar la plata pasivului în sumă de 49.880 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
M. B. S. AL H. | G. A. N. | A. B. |
2 ex. - (...)jud.fond.L. M.
| ← Decizia nr. 74/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 10250/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
