Decizia nr. 3/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 3/2012
Ședința 09 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de recurenta D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 4744 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimații S. M. P. S. Z., S. M. P. S. Z. PRIN ADMINISTRATOR J. S. P. I. 2. I., având ca obiect procedura insolvenței Contestație la tabelul preliminar al creanțelor .
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 2 martie
2012, mersul dezbaterilor fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4744 din 22 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. s-a respins ca nefondată contestația formulată de creditorul D. G. A F. P. S., împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit la debitorul S. M. P. S. Z.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 194/(...) s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC M. P. SRL, fiind desemnat administrator judiciar I. 2. I. Z.
În virtutea atribuțiilor stabilite, administratorul judiciar a procedat în temeiul art. 66 din L. insolvenței nr. 8., la verificarea creanțelor creditorilor, inclusiv cele solicitate de creditor, precum și rangul de prioritate, având în vedere cererea de creanță și actele doveditoare depuse. În urma acestor verificări, s-a stabilit că, creanța creditorului-contestator este bugetară, nu garantată, considerându-se că procesele verbale de sechestru nr. 2647/(...), 173/(...), nr.
487/(...) și nr. 3071/(...) nu dau naștere la un drept real de garanție.
Potrivit disp. art. 151, alin. 4, prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori, aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul dreptului comun.
Numai că în prezenta cauză valorificarea creanțelor nu are loc în condițiile dreptului comun, ci în procedura specială a insolvenței prevăzută de L. nr. 8.. Ordinea de plată a creanțelor este reglementată de disp. art. 123 din L. insolvenței, fiind stabilită având în vedere rangul de prioritate al acestora.
Creanța creditorului este bugetară și prevăzută pe poziția a patra ca ordine de prioritate.
Disp. art. 121 din lege, reglementează fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate în favoarea creditorului de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale imobiliare, ori drepturi de retenție de orice fel. Sunt enumerate creanțele creditorilor garantați, născute în timpul procedurii după confirmarea planului de reorganizare și creanțele creditorilor garantați născute înainte de deschiderea procedurii.
Or, a precizat instanța de fond, creditorul cu creanță bugetară nu se regăsește în categoriile de creanțe menționate.
Garanția reală mobiliară se constituie numai pe baza contractului de garanție, care se încheie cel mai târziu odată cu contractul ce prevede obligația de bază, fiind anexa acestuia.
În procedura insolvenței procesul-verbal de sechestru nu echivalează cu contractul de garanție reală mobiliară, așa cum prevăd disp. art. 14, alin. 2, din cap.VI din L. nr. 99/1999.
În consecință, contestația creditorului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe creditoarea D. G. A F. P. S. a formulat recurs prin care a solicitat instanței admiterea acestuia și modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii contestației sale la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei S. M. P. S. Z.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp.art. 3041C.pr.civ., creditoarea a susținut că instanța de fond a pronunțat hotărârea fără o analiză corectă si temeinicia contestației la tabelul preliminar a creanțelor debitoarei, dispunând în mod nelegal respingerea ca nefondată a contestației sale. În opinia recurentei, motivele ce au stat la baza pronunțării acestei hotărâri, respectiv dispozițiile art.123 din L. nr.8. care enunță ordinea de plată a creanțelor în funcție de rangul de prioritate al acestuia, recunoscând însa ca potrivit dispozițiilor art.151 alin.4 Cod procedură fiscală, creditorul fiscal dobândește în fapt un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alti creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul dreptului comun sunt potrivnice în sensul că, recunoscându-se creanta fiscală ca fiind o creanța garantată, aceasta dă dreptul creditorului să-si înscrie creanta ca fiind garantată, cu consecința distribuției acesteia în funcție de rangul de prioritate cuvenit acestuia, la acea garanție. In fapt, potrivit art. 1722 cod civil privilegiul este dreptul recunoscut unui creditor, care decurge din calitatea creanței sale, de a fi preferat celorlalți creditori, chiar dacă aceștia sunt ipotecari iar potrivit art. 1725: " ..... tezaurului public (privilegiile creanțelor statului) și ordinea în care se exercită ele sunt regulate prin legi speciale". De asemenea, art. 230 din OG nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală prevede: "Pentru creanțele fiscale administrate de către M. E. și F., acesta este autorizat ca operator care, prin unitățile sale teritoriale, ca agenți împuterniciți, să înscrie creanțe cuprinse în titluri executorii la A. E. de G. R. M.". Titlul VI din L. nr. 99/1999 reglementează regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare. D. cum se menționează la art. 8 " acest titlu nu se va aplica: a) cesiunii drepturilor succesorale și cesiunii drepturilor de proprietate intelectuală și industrială; b) privilegiilor, dreptului de retenție, cu excepția gradului lor de prioritate față de o garanție reală, potrivit dispozițiilor prevăzute la cap. III și IV". Or, a susținut recurenta, aprecierea instanței de fond că nu s-au respectat prevederile art. 57 și urm. din Titlul VI din L. nr. 99/1999 în emiterea Avizului de garanție reală este în totala contradicție cu textul de lege mai sus arătat. Astfel, regimul juridic al garanției reale mobiliare este stabilit prin dispozițiile T. VI al L. nr.99/1999 care conform art.3 este aplicabil si gajului, în ceea ce privește ordinea de prioritate si publicitatea. In consecință, constituirea gajului prin aplicarea de către creditoarea fiscala a sechestrului rămâne guvernată de dispozițiile C. de procedura fiscala, nefiind supusă cerinței impuse de art.14 alin.2 din Titlul VI al L. nr.99/1999. Relevant în cauză este si art. 98 al. 1 care stipulează: .Creditorii privilegiați, inclusiv statul și unitățile administrativ-teritoriale, pentru creanțele provenite dinimpozite, taxe, amenzi și din alte sume ce reprezintă venituri publice, pot avea prioritate față de un creditor cu garanție reală, nu dacă și-au înscris creanța la arhivă sau, după caz, în documentele de publicitate imobiliară, înainte înscrierii unei astfel de garanții de către creditorul garantat". Așadar, legea diferențiază înscrierea unei garanții de înscrierea privilegiului. Pentru înscrierea garanției, este necesară identificarea bunului, creditorul care înscrie ulterior o garanție reală asupra aceluiași bun având astfel posibilitatea de a-și cunoaște gradul de prioritate. Or, recurenta nu a înscris în A. electronică o garanție asupra unui anumit bun, ci privilegiul statului, pe care legea i-I conferă, oferindu-i posibilitatea încasări creanței înaintea oricărui alt creditor ce a înscris ulterior o garanție. Odată înscris acest privilegiu, creditorul care și-a înscris ulterior o garanție asupra unui anumit bun trebuie să știe că își poate satisface creanța numai după titularul privilegiu lui. Nu există posibilitatea descrierii bunului în cazul privilegiului, întrucât în această situatie, instituția juridică nu s-ar mai numi "privilegiu", ci Î. de garanție. Asadar, rezultă că recurenta, în calitate de creditoare, beneficiază de o garanție reală, respectiv de privilegiul instituit de art. 1725 Cod civil, creanța invocată cuprinzând creanțe bugetare formate din taxe și impozite. În acest context, potrivit art. 230 Cod procedură fiscală, creditoarea a procedat la înscrierea creanțelor în A. E. de G. R. M., fiindu-i eliberat avizul de garanție inițial nr. 5804/(...). Conform art. 8 din L. nr. 99/1999 privind regimul juridic al garanțiilor reale imobiliare cazul privilegiilor se aplică doar dispozițiile prevăzute la cap. III și IV privind gradul de prioritate față de o garanție reală, nu și celelalte dispoziții referitoare la modul de constituire a garanțiilor reale mobiliare, respectiv existența unui contract de garanție, descrierea bunului afectat garanției, clauzele și încetarea garanției. Prin urmare, a concluzionat recurenta, în mod greșit instanța de fond a reținut în cauză prevederile art. 59 din L. nr. 99/1999 privind obligativitatea cuprinderii în aviz a bunurilor afectate garanției. De altfel, potrivit formularului - model pentru înscrierea avizelor de garanție referitoare la creanțele bugetare prevăzut în anexa 9 din Regulamentul de organizare și funcționare a Arhivei Electronice de G. R. M., aprobat prin H. nr. 8., la capitolul 6 privind descrierea bunului în garanție se recomandă precizarea naturii creanței bugetare, a codului acesteia, a sumei datorate de debitor, a numărului titlului executoriu și a emitentului acestuia și nu obligativitatea descrierii bunului în garanție. Prevederile art. 36 din L. nr. 99/1999 instituie ordinea de preferință a garanțiilor reale, inclusiv prioritatea creditorului privilegiat față de creditorul garantat în cazul în care privilegiul îndeplinește condiția de publicitate prin înscrierea acestuia la arhivă sau prin posesia bunului. Potrivit art. 7 din H. nr. 8. privind Regulamentul de organizare și functionare a Arhivei Electronice de G. R. M., prin aviz de garanție se înțelege și avizul de constituire a garanției și de înscriere a celorlalte acte juridice, în ceea ce privește ordinea de prioritate, publicitatea și executarea, denumit aviz de garanție inițial. În consecință, în mod gresit instanța de fond a atribuit avizului de garanție inițial caracterul unui formular de intenție pentru înscrierea garanției, formular prevăzut de art. 34 din L. nr. 99/1999. Î.a intenției de constituire a garanției poate fi consolidată prin înscrierea unui aviz de garanție inițial înaintea expirării celor două luni de valabilitate potrivit art. 32 din Regulament. Conform art. 34 din Regulament, toate avizele de garanție, deci inclusiv avizul de garanție inițial, expiră după trecerea unui termen de 5 ani de la data înscrierii. Prin urmare,avizul de garanție inițial invocat de creditoare nu constituie un aviz de intenție, iar valabilitatea lui este de 5 ani și nu de 2 luni. Intimata I. 2. I.P.U.R.L. Z. a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărâriipronunțate de instanța de fond, argumentat de faptul că din conținutul textelor de lege care reglementează instituția garanțiilor reale, rezultă fără dubiu că recurenta-creditoare nu deține o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul creditoarei. Analizând hotărârea criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Prin contestația formulată împotriva tabelului preliminar de creanțe al debitoarei S. M. P. S. Z., creditoarea D. S. a solicitat judecătorului sindic înscrierea creanței sale în cuantum de 2.255.330 lei în categoria creanțelor garantate, reclamând faptul că administratorul judiciar a ignorat efectele sechestrului asigurător înființat asupra bunurilor debitoarei prin procesele- verbale de sechestru nr. 2647 din (...), nr. 173 din (...), nr. 487 din (...) și nr. 3071 din (...). Prin sentința recurată, judecătorul sindic a respins contestația formulată, reținând ca fiind incidente prevederile art. 121 și 123 din L. nr. 8. care stabilesc ordinea de plată a creanțelor și faptul că garanția reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract de garanție, procesul verbal de sechestru nefiind apt să dea naștere unor raporturi de garanție. Curtea apreciază că statuările judecătorului sindic cu privire la acest aspect sunt eronate și se impun a fi înlăturate. În primul rând judecătorul sindic a făcut referire în mod greșit la dispozițiile art. 121 și 123 din L. nr. 8. pentru a dezlega problema de drept cu care a fost investit, aceste prevederi având relevanță exclusiv asupra etapei de distribuire a fondurilor obținute din vânzarea bunurilor ce constituie obiectul unor garanții, fără a avea vreo înrâurire în etapa de stabilire a caracterului garantat al unei creanțe pretinse a fi înscrisă în tabelul preliminar de creanțe. Noțiunea de creanță garantată este definită de un alt text de lege și anume de art. 3 pct. 9 din L. nr. 8.. În sensul acestui act normativ sunt garantate creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale. În susținerea caracterului garantat al creanței de 2.255.330 lei, creditoarea s-a prevalat de 5 procese verbale de sechestru și anume: nr. 2647 din (...), nr. 173 din (...), nr. 487 din (...), nr. 3071 din (...) și nr. 18947 din 14 aprilie 2011( f. 25-35 ). Prin acestea s-a instituit sechestru asupra mai multor bunuri mobile din patrimoniul debitoarei, constând în autovehicule și echipamente tehnologice individualizate în anexele aferente fiecărui proces-verbal de sechestru, cu indicarea estimativă a valorii fiecărui bun. Problema care trebuie clarificată este aceea dacă instituirea sechestrului asigurător de către organul fiscal asupra bunurilor mobile ale debitoarei este de natură a da naștere unui drept de preferință și urmărire asupra bunurilor sechestrate, prerogative specifice dreptului de gaj. Răspunsul este oferit de C. de procedură fiscală în cuprinsul căruia, la art. 151 alin 8 din OG nr. 92/2003 se arată că sechestrul aplicat asupra bunurilor mobile de către executorul fiscal conferă creditorului fiscal în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj, în sensul prevederilor dreptului comun. Î. opțiunea legiuitorului de a recunoaște organelor fiscale un drept de gaj asupra bunurilor sechestrate în cursul executării silite este explicită și neechivocă, Curții nu îi rămâne decât să aplice aceste dispoziții legale și să dea eficiență celor 5 procese verbale de sechestru anexate declarației de creanță. Susținerea judecătorului sindic potrivit căreia dreptul de gaj nu se poate naște decât în temeiul unui raport contractual este eronată, existând posibilitatea ca un astfel de drept să aibă și o sorginte legală, așa cum se întâmplă în cazul de față. Așadar, Curtea nu poate concluziona decât în sensul că procesele verbale de sechestru nr. 2647 din (...), nr. 173 din (...), nr. 487 din (...), nr. 3071 din (...) și nr. 18947 din 14 aprilie 2011 de care se prevalează creditoarea D. S. conferă caracter garantat creanței acesteia Î. la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul că după deschiderea procedurii insolvenței s-ar fi realizat un raport de evaluare a bunurilor asupra cărora s-a aplicat sechestru asigurător și nici nu există dovezi referitoare la adjudecarea sau înstrăinarea acestora, judecătorul sindic va dispune înscrierea ca și creanță garantată provizoriu doar a sumei de 1.322.614 lei, iar nu a întregii creanțe pretinse de creditoarea D. S. Pentru a decide în acest sens Curtea s-a raportat la valoarea estimată totală a bunurilor enumerate în procesele verbale de sechestru menționate anterior, reținând caracterul garantat provizoriu al creanței pretinse doar până la concurența bunurilor sechestrate. Cum înscrisurile depuse până la acest moment procesual relevă faptul că valoarea cumulată a bunurilor sechestrate este de 1.322.614 lei (600.000 lei+45.800 lei+ 8.548 lei +68.266 lei+600.000 lei ), Curtea va admite contestația creditoarei D. S. doar în această măsură până la verificarea împrejurării dacă bunurile asupra cărora s-a aplicat sechestru se mai află în patrimoniul debitoarei și la aprobarea raportului de evaluare a acestora în adunarea creditorilor. D. efectuarea acestor demersuri se va proceda la stabilirea în mod definitiv a întinderii dreptului de preferință al creditoarei D. C. D. rămasă până la suma de 2.255.330 lei urmează a fi înscrisă în tabelul preliminar de creanțe, în categoria creanțelor bugetare. Față de aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 9 din L. nr. 8. și art. 151 alin 8 din OG nr. 92/2003 Curtea va admite recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 4744 din 22 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o modifică și în consecință dispune admiterea în parte a contestației la tabelul preliminar al creditorilor și înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor al debitoarei S. M. P. S. Z. a sumei de 1.322.614 lei ca și creanță garantată provizorie până la evaluarea bunurilor. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 4744 din 22 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o modifică și în consecință dispune admiterea în parte a contestației la tabelul preliminar al creditorilor și dispune înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor al debitoarei S. M. P. S. Z. a sumei de 1.322.614 lei ca și creanță garantată provizorie până la evaluarea bunurilor. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 09 martie 2012. Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: D. P.
| ← Decizia nr. 8181/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
