Decizia nr. 9842/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios A. ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA CIVILĂ NR.9842/2012
Ședința din data de 26 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta A. DE P. ȘI I. PENTRU A.-C. J. C., împotriva sentinței civile nr. 1751 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a2 al T.ui Specializat C., cauza privind și pe intimata SC M. 2. S., SC M. 2. S. PRIN LICHIDATOR J. S. I., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă, consilier juridic C. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
C. în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs. Reprezentanta recurentei arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune. C., în urma deliberării, constată că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele detaliate pe larg în scris. Având în vedere că debitoarea a depus o cerere pentru acordarea de plăți în cadrul schemelor de sprijin pentru agricultură și că societatea a intrat în faliment se pune problema de ce lichidatorul nu a notificat recurenta. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față,constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1751 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a2 al T.ui Specializat C., a fost respinsă cererea de repunere în termenul limită de declarare a creanțelor, cerere formulată de A. DE P. ȘI I. PENTRU A. în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC M. 2. S. S-a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art.76 creanței în cuantum de 262.948,92 lei declarate de petiționară. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Conform prev. art.103 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, în afara cazului în care legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să exercite respectiva cale de atac sau să îndeplinească actul de procedură în termen. În acest din urmă caz, alineatul 2 al art.103 stabilește faptul că partea este obligată să îndeplinească actul de procedură neefectuat în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen fiind arătate și motivele împiedicării. În cazul în speță, petenta a susținut că creanța în sumă de 262.948,92 lei a cărei înscriere se solicită a fi efectuată în tabelul definitiv consolidat s-a născut în urma unor controale efectuate pe teren la data de (...), controale efectuate de inspectorii instituției ce vizau suprafețe declarate de societate în cererea depusă la A. la data de 17 mai 2010, cerere având ca obiect plata unor sume de bani în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață nr.C.-34312. În cuprinsul cererii de repunere în termen petenta a susținut că a fost în imposibilitate să finalizeze aprobarea în plată a dosarului până în luna octombrie 2011 și că în urma controlului efectuat pe teren a identificat o serie de nereguli cu privire la suprafețele declarate, consecința fiind încheierea unor procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor la data de (...). Cererea de repunere în termen formulată de petiționară nu este în nici un fel motivată, deși pentru admisibilitatea unei astfel de cereri legiuitorul a stabilit în sarcina petentului obligația de a face dovada faptului că partea a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să îndeplinească actul de procedură în termenul de decădere și, totodată, să respecte termenul de 15 zile de la încetarea împiedicării în cadrul căruia se impune a fi îndeplinit actul de procedură respectiv. În același termen de 15 zile instanța a arătat și motivele împiedicării. Deși petenta nu a arătat în mod concret în ce constă motivul care a împiedicat-o să formuleze declarația de creanță în termenul limită stabilit, din cuprinsul cererii rezultând doar împrejurarea că ar fi fost modificate o parte din blocurile fizice în care societatea și-a declarat parcelele, judecătorul sindic a considerat că nedepunerea în termen a cererii de admitere a creanței nu s-a realizat dintr-o cauză mai presus de voința petentei, ci din culpa acesteia. Astfel, termenul limită stabilit pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor suplimentare împotriva averii debitoarei SC M. 2. S. a fost data de 1 aprilie 2011, termen statuat de judecătorul sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii falimentului în forma generală, hotărâre pronunțată la data de (...). De la data deschiderii procedurii falimentului, respectiv (...), debitoarea nu a mai activat și nu a mai desfășurat activitate, astfel încât nu au putut fi reținute susținerile petiționarei în sensul că, după această dată, în cadrul controalelor și zborurilor efectuate, s-ar fi constatat o serie de nereguli și modificarea parcelelor pentru care s-a solicitat sprijin financiar. De altfel, petiționara nici nu a dovedit faptul că în luna octombrie 2011 ar fi identificat acele nereguli pretinse, dovadă pe care era obligată să o facă, culpa revenindu-i în exclusivitate acesteia pentru nedepunerea în termen a declarației de creanță. Raportat la aceste considerente, cererea de repunere în termen a fost respinsă, nefiind identificate împrejurări mai presus de voința petiționarei care să o fi împiedicat să formuleze declarație de creanță în termenul limită stabilit, judecătorul sindic apreciind că în speță creanței nedeclarate în termen îi suntaplicabile disp. art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care creanța nu va fi înscrisă la masa credală. Drept urmare, ținând cont de disp. art.103 C.pr.civ., cererea de repunere în termen a fost respinsă ca nefondată, constatându-se că îi sunt aplicabile declarației de creanță pentru suma în cuantum de 262.941,92 lei prevederile art.76 din Legea nr.85/2006. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. de P. și I. pentru A. - C.l Județean C., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul repunerii în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței A. - C.l Județean C. față de debitoare și de înscriere la masa credală cu creanța în cuantum de 115.837,30 lei. În motivarea recursului, se arată că la data de (...) a depus o cerere la dosarul cauzei prin care a solicitat repunerea în termenul de declarare a creanței și înscrierea la masa credală a societății debitoare cu suma de 262.948,92 lei. Lichidatorul judiciar a apreciat că această cerere se impune a fi respinsă neîndeplinind cerințele prevăzute de art. 103 C. P. Civ și pentru că pentru a fi înscrisă cererea de creanță în tabelul definitiv consolidat, ar fi trebuit să formuleze o cerere pentru creanță suplimentară în termenul limită prevăzut de lege și eventual în situația în care erau constatate ulterior nereguli, să formuleze o cerere de repunere în termen în cadrul căreia să arate în concret în ce a constat imposibilitatea de a formula în termen cererea, fapt reținut și de J. S. în cuprinsul Sentinței Civile nr. 1.. Creanța pentru care a solicitat repunerea în termenul de declarare și înscrierea la masa credală s-a născut la termen ulterior termenului limită pentru formularea unei astfel de cereri ((...)), procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare fiind emise la data de (...). Astfel, instituția a fost în imposibilitatea formulării unei declarații de creanță În termenul limită stabilit. Instrumentarea cererii de plată în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață, nr. CJ-34312, pentru o suprafață de 2465,28 ha, depusă de SC M. 2. S. prin lichidatorul judiciar a fost efectuată în conformitate cu prevederile legale comunitare si naționale în vigoare, aprobarea la plată a cererii societății nefiind condiționată de un termen limită, conform prev. art. 15 și 16 din Reg. CE nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune. D. nerespectării condițiilor de eligibilitate pentru acordarea sprijinului financiar, în urma tuturor controalelor efectuate, s-au stabilit în sarcina debitoarei, prin P.-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a . bugetare nr. 334/(...) și procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 391/(...), debite în cuantum total de 262.948,92 lei. J.-sindic reține faptul că legiuitorul a stabilit în sarcina petentului obligația de a face dovada faptului că partea care a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să îndeplinească actul de procedură în termenul de decădere. C. că în cazul procedurii de insolvență această noțiune ar trebui tratată într-un sens ceva mai larg decât sensul ce ar fi dat de conexiunea cu forța majoră. Și aceasta deoarece scopul acestei proceduri acoperirea pasivului debitoarei prin îndestularea creditorilor. Or, prin faptul că unui creditor i se refuză să participe la o procedură ce este prin esență colectivă și egalitară, pe motiv că nu a îndeplinit o cerință imperativă a legii fără a i se imputa o culpă propriu-zisă, se neagă practic esența instituției decăderii, ca sancțiune ce presupune o culpă. În doctrină se consideră că în sarcina judecătorului cade obligația de a ajuta partea care a invocat repunerea în termen să elucideze motivele împiedicării dacă actul de procedură a fosttotuși îndeplinit de către aceasta înăuntrul termenului de 15 zile de la încetarea împiedicării. Decăderea constituie o imposibilitate juridică de a exercita un drept procesual. Procedura de lichidare presupune radierea societății din registrul comerțului și implicit imposibilitatea recuperării creanței pe o altă cale legală. Prin întâmpinarea formulată, intimata S. S. a solicitat respingerearecursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1. ca neîntemeiat. Arată că prin recursul formulat, petenta solicită repunerea în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței față de societatea debitoare și de înscriere la masa credală cu creanța în cuantum de 115.837,30 lei. În cuprinsul recursului, petenta arată că această solicitare este motivată de faptul că creanța pentru care a solicitat repunerea în termenul de declarare și inscriere la masa credală s-a născut la un termen ulterior termenului limită pentru formularea unei astfel de cereri ((...)), procesele - verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare fiind emise la data de (...), astfel instituția fiind în imposibilitatea formulării unei declarații de creanță În termenul limită stabilit. Totodată, petenta susține că, creanța în sumă de 115.837,30 lei a cărei înscriere se solicită a fi efectuată în tabelul definitiv consolidat s-a născut în urma unor controale efectuate pe teren la data de (...), controale efectuate de inspectorii instituției ce vizau suprafețe declarate de societate în cererea depusă la A. la data de 17 mai 2010, cerere având ca obiect plata unor sume de bani În cadrul schemelor de sprijin pe suprafață nr.C.-34312. În același timp, în cuprinsul cererii de repunere în termen petenta susține că a fost în imposibilitate să finalizeze aprobarea în plată a dosarului până în luna octombrie 2011 și că în urma controlului efectuat pe teren a identificat o serie de nereguli cu privire la suprafețele declarate, consecința fiind încheierea unor procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor la data de (...). Cererea de repunere în termen formulată de petiționară nu este în nici un fel motivată, deși pentru admisibilitatea unei astfel de cereri legiuitorul a stabilit în sarcina petentului obligația de a face dovada faptului că partea a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să îndeplinească actul de procedură în termenul de decădere și, totodată, să respecte termenul de 15 zile de la încetarea împiedicării în cadrul căruia se impune a fi îndeplinit actul de procedură respectiv. În același termen de 15 zile se impune a fi arătate și motivele împiedicării. Deși petenta nu arată în mod concret în ce constă motivul care a împiedicat-o să formuleze declarația de creanță în termenul limită stabilit, respectiv 1 aprilie 2011, din cuprinsul cererii rezultând doar împrejurarea că ar fi fost modificate o parte din blocurile fizice în care societatea și-a declarat parcelele, consideră că nedepunerea în termen a cererii de admitere a creantei nu s-a realizat dintr-o cauză mai presus de voința recurentei, ci din culpa acesteia. Referitor la cererea de admitere a creanței, aceasta vizează nereguli constatate în cadrul controlului pe teren de la data de (...) si a zborurilor ulterioare, astfel cum se arată de către recurentă prin cererea formulată, dat fiind că de la data deschiderii procedurii de faliment, respectiv de la (...) societatea debitoare nu a mai activat, orice control sau zbor efectuat ulterior acestei date nu avea ce nereguli să constate prin simplul fapt că societatea debitoare nu mai desfășura activitate. Prin urmare, pentru recuperarea sumelor în cauză ar fi fost necesară formularea unei cereri suplimentare deadmitere a creanței, în vederea înscrierii creanței constatate eventual cu privire la nereguli descoperite Între data controlului pe teren - (...) și data deschiderii procedurii falimentului - (...). Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale relevante, curtea reține următoarele: Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse chiar de către recurentă, creanțele solicitate a fi înscrise pe tabelul de creanțe al debitoarei SC M. 2. S. sunt cuprinse în Procesele - verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emise de A. C. în data de (...), și sunt aferente unor cereri de plată depuse de debitoare pentru anii 2008 și 2009. În fapt, în urma unor verificări ulterioare pe teren inițiate la data de (...), s-a constatat că au fost efectuate plăți necuvenite către debitoare în cuantum total de 262.948,92 lei, care trebuiau recuperate. C. mai reține că procedura falimentului în forma generală a fost deschisă la data de (...), termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor fiind stabilit pentru data de (...), și că repunerea în acest termen se poate face numai în condițiile stabilite de art.103 C. Raportat la situația de fapt reținută, curtea apreciază că judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală, reținând că petenta nu a indicat motive temeinice, independente de voința sa, care să justifice repunerea sa în termen. Recurenta nu poate invoca în favoarea sa o serie de disfuncționalități în propria sa organizare și funcționare care au dus la emiterea cu întârziere a titlurilor de creanță de care se prevalează. Mai mult, chiar în ipoteza în care s- ar admite că împiedicarea ar fi încetat la data emiterii acestor două procese - verbale prin care s-au stabilit obligații de plată în sarcina debitoarei ((...)), de la această dată ar fi curs termenul de 15 zile prevăzut de art.103 alin.2 C.proc.civ, or, în speță, nici acest termen nu a fost respectat de către recurentă. Raportat la încălcarea acestor termene legale imperative, curtea apreciază că nu prezintă relevanță motivele de oportunitate invocate de recurentă în sensul că ar fi vorba de prejudicierea atât a bugetului național, cât și a bugetului Uniunii Europene. C. admite, în acord cu recurenta, că procedura insolvenței este esențialmente colectivă și egalitară, însă tocmai aceste caracteristici impun ca toate persoanele care invocă un drept de creanță împotriva debitoarei să respecte termenul limită fixat în acest sens și adus la cunoștința tuturor persoanelor interesate prin publicare în B. P. de I., iar numai în cazul în care s-a produs o împiedicare mai presus de voința sa o persoană ar putea beneficia de repunerea în acest termen imperativ, desigur și cu respectarea celorlalte condiții de la art.103 C., astfel cum s-a argumentat mai sus. Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că judecătorul sindic a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 C., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de recurenta A. DE P. ȘI I. PENTRU A.-C. J. C., împotriva sentinței civile nr. 1751 din (...) pronunțate în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. M. C. M. S. C. P. V. D. GREFIER Red.C.P./Dact.GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: C. C.
| ← Decizia nr. 2185/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 03/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
