Decizia nr. 9866/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9866/2012
Ședința de la 27 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I.
Judecător D. P.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții V. V. și F. C. G. împotriva sentinței civile nr. 3167 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC E. S., SC E. S. PRIN ADMINISTRATOR J. J. I. S., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L.
85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate nu sunt legal timbrate lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și nu au aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
C.ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține că deși legal citați recurenți cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării cererii formulate nu și-au îndeplinit această obligație. Motiv pentru care, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din L. nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții. C U R T E A Prin sentința civilă nr. nr. 3167 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea de instituire a răspunderii materialeformulată de către lichidatorul judiciar J. I. S. desemnat să administreze procedura falimentului în forma simplificată a debitoarei SC E. S. și în consecință: Au fost obligați, în solidar, pârâții V. V. și F. C. G. să plătească suma de 449.982,46 lei, reprezentând pasivul debitoarei SC E. S., aflată în faliment în dosar nr.(...). Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, conform dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art.138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din L. nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. În cazul în speță, la data deschiderii procedurii pârâții aveau calitatea de administratori statutari ai debitoarei SC E. S. care în această calitate aveau obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestora. Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâților poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din L. nr.85/2006, respectiv că aceștia au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu. La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri și sume de bani în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar. Așadar, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât au existat bunuri și sume de bani în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii aceste active nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit. a din L. nr.85/2006. De asemenea, judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâților poate fi încadrată în prev. art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv ținerea uneicontabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar. Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia nu i-au predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din L. nr.85/2006. Judecătorul sindic a apreciat că pârâților le revenea în calitate de administratori statutari obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din L. nr.31/1990 republicată. Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din L. nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din L. nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară. Faptul că administratorii statutari nu au depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, a creeat prezumția că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii. Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei. Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâții a fost apreciată drept întemeiată, și a fost admisă. În baza prev. art.138 lit. d din L. nr.85/2006, pârâții au fost obligați la plata, în solidar, a sumei de 449.982,46 lei reprezentând întregul pasiv al debitoarei SC E. S. Împotriva acestei hotărârii au declarat recurs pârâții V. V. și F. C. G. fărăprecizarea motivelor de recurs. Examinând recursul, C.ea constată că acesta este netimbrat, urmând a fianulat din următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997, s-a stabilit în sarcina recurenților obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei RON, iar în conformitate cu art. 1 din OG nr. 32/1995, timbru judiciar in sumă de 0,15 lei RON. În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din L. nr. 146/1997, recurenții a fost înștiințată ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite în contul Consiliului local în a cărei rază domiciliază, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 și art.3 08 alin. 4 C.pr.civ. Prin art. 1 din L. nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat. Constatând că recursurile nu a fost timbrate cu suma stabilită, că recurenții nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 308 alin. 4 C.pr.civ, raportat la art. 20 alin. 1 și 3 din L. nr. 146/1997, respectiv art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, și să dispună anularea recursurilor ca netimbrate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Anulează recursul declarat de V. V. și F. C. G. împotriva sentinței civile nr. 3167 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A.-I. A. C. I. D. P. GREFIER M. N. ȚÂR Red.CI/dact.V.R. 2 ex./(...) J.fond D. M. D.
| ← Decizia nr. 03/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8537/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
