Decizia nr. 5198/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5198/2012
Ședința { F. publică} de la 08 I. 2012
C.pletul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. G. împotriva sentinței civile nr. 6.388 din 22 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. M., privind și pe intimat SC M. & M S. PRIN LICHIDATOR J. C. T. I., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 6.388 din 22 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. M., s-a admis acțiunea formulată de . S. M. & M S. - în faliment, prin lichidator judiciar C. T. I. B. M., str. H., în contradictoriu cu pârâtul M. G. și, în consecință, a fost obligat pârâtul M. G., să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei S. M. & M S., în cuantum de 8.586 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art.138 alin.1 lit. d din L. nr.85/2006 modificată, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin următoarele fapte: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În speță, din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar, rezultă că pârâtul în calitate de administrator al debitoarei, nu a depus actele prevăzute de art.28 alin.1 din lege și nu a predat bunurile existente în patrimoniul societății. Lipsa oricăror documente contabile și nepredarea acestora lichidatorului atrage încălcarea dispozițiilor art.138 lit.d din lege, în condițiile în care, corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor prevăzută de L. 3., care în art.73 stabilește că aceștia sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. În aceste condiții, a conchis judecătorul sindic, pârâtul a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte care se încadrează în dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din lege și că pârâtul prin aceste fapte a cauzat starea de insolvență, astfel încât răspunde pentru pasivul societății în cuantum de 13.092 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor. Împotriva acestei sentințe, pârâtul M. G. a declarat recurs, solicitândinstanței admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate ca inadmisibilă și nefondată, cu cheltuieli de judecată. Mai întâi, în sprijinul cererii de considerare a recursului ca fiind formulat în termen, pârâtul a invocat dispozițiile art. 8 alin. 2 din L. nr. 85/2006, cu referire la art. 7 alin. 31din aceeași lege, coroborat cu art. 90 alin. 1 C.pr.civ., arătând că domiciliul său de drept se află în loc. C., nr. 180, jud. M. încă din data de (...), astfel cum rezultă și din cartea de identitate, motiv pentru care citarea sa și comunicarea actelor de procedură la adresa din B. M., str. P.R., nr. 25/33 s-a realizat nelegal. Mai mult, nici cu societatea debitoare nu s-a realizat procedura la sediul acesteia, aceasta fiind citată la sediul lichidatorului din B. M., str. Hortensie, nr. 4/12. În aceste condiții, cum nu a avut cunoștință de această hotărâre și, evident, aceasta nu a fost legal comunicată nici în prezent, pârâtul consideră că se află în termenul legal de declarare a recursului. Pe de ală parte, pârâtul a susținut că citația existentă cu mențiunea că i-ar fi fost înmânată personal la adresa din B. M., str. P.R., nr. 25/33, este irelevantă în ceea ce privește comunicarea sentinței. Pentru aceste considerente, a absentat de la dezbateri și a fost în imposibilitatea de a-și asigura apărare, motiv pentru care se impune casarea hotărârii, Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală în ceea ce-l privește, deoarece latura obiectivă a săvârșirii faptei reglementată de art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006 nu este suficientă pentru antrenarea răspunderii persoanelor aflate la conducerea societăților comerciale, iar, față de pârâtul recurent nu s-a făcut proba că fapta obiectivă reglementată de art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006, a fost săvârșită de acesta, iar descrierea generică a faptei prin reiterarea conținutului textului de lege care reglementează această răspundere, nu acoperă cerința procesuală, în condițiile în care nu societatea debitoare nu a mai desfășurat activitate încă din anul 2005 și s-a aflat în dizolvarea administrativă încă din același an. Ca o concluzie, recurentul arată că legătura de cauzalitate între pretinsele fapte și conducerea debitoarei în insolvență trebuie dovedite, deoarece răspunderea patrimonială reglementată de art. 138 din L. nr. 85/2006 nu este identică cu răspunderea administratorului față de societate, reglementată de dispozițiile L. nr. 3., aceasta nefiind atrasă decât dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de primul text de lege. Recurentul a mai solicitat repunerea în termenul de recurs susținând că domiciliul său este stabilit în loc. C., nr. 180, jud. M. încă din data de (...), astfel cum rezultă din cartea de identitate, iar citarea sa și comunicarea actelor de procedură s-a realizat nelegal la adresa din B. M., str. P.R., nr. 25/33. În privința citației aflate la fila 30 din dosar susține că se va înscrie în fals, întrucât semnătura nu îi aparține. Analizând cererea de repunere în termenul de recurs formulată de către recurentul M. G. , Curtea o va respinge ca nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 103 C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Astfel, pentru admisibilitatea unei cereri de repunere în termenul de declarare a recursului, recurentul are obligația să facă dovada că a fost împiedecat de o împrejurare mai presus de voința sa să îndeplinească acest act procedural în termen de 7 zile de la comunicarea sentinței civile nr. 6388 pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...)/a1 al T. M.. Împrejurarea invocată de recurent constă în imposibilitatea de a lua la cunoștință de existența dosarului nr. (...)/a1 al T. M., în care a figurat în calitate de pârât, din cauza citării sale la o altă adresă decât cea de domiciliu. Curtea constată că recurentul a fost citat pe parcursul soluționării acestui dosar la adresa din B. M., str. P. R., nr. 25/33, jud. M., menționată atât în cererea de chemare în judecată ( 1 ) cât și la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș ( f. 6 ). Din mențiunile înscrise de agentul procedural în dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din data de 22 noiembrie 2011 rezultă că citația a fost înmânată personal destinatarului, respectiv pârâtului M. G., procesul verbal cuprinzând atât semnătura de primire a pârâtului cât și datele de identificare ale cărții de identitate aparținând pârâtului. La aceeași adresă i s-a comunicat la data de (...), însă prin afișare, și sentința civilă nr. 6388 pronunțată la data de (...). Prin recursul formulat pârâtul a susținut că va formula o cerere de înscriere în fals împotriva procesului verbal încheiat de agentul procedural la data de 4 noiembrie 2011 în considerarea faptului că semnătura aplicată pe acesta nu i-ar aparține. La termenul fixat pentru judecata recursului recurentul nu s-a prezentat în fața completului de judecată și nici nu a formulat în scris o cerere de înscriere în fals. În plus acesta a depus o cerere prin care solicita ca judecata recursului să se realizeze și în lipsa sa de la dezbateri. Important de subliniat este faptul că atât recursul cât și cererea de judecată în lipsă au fost formulate prin intermediul unui avocat ales despre care se poate prezuma că are cunoștință de cerințele impuse de 180 și urm. C.proc.civ. pentru a se iniția procedura falsului. Cum factorul declanșator al acestei procedurii este cererea expresă și neechivocă a părții de înscriere în fals împotriva unui înscris determinat, absența părții de la dezbateri nu poate fi interpretată decât ca o desistare din demersul de a defăima ca fals înscrisul contestat, în contextul inexistenței unei cereri scrise în acest sens, semnată personal de pârât sau de un mandatar cu procură specială. Prin urmare, Curtea va conferi procesului-verbal din (...) valoarea probatorie recunoscută de art. 100 alin. 4 C.proc.civ. care stabilește că procesul verbal încheiat de agentul constatator face dovadă până la înscriere în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. Un argument în plus pentru susținerea veridicității semnăturii pârâtului și împrejurării că citația a fost înmânată personal pârâtului rezidă și din faptul că agentul procedural a consemnat seria și numărul cărții de identitate a pârâtului care corespund cu cele menționate în copia cărții de identitate de care se prevalează recurentul în susținerea cererii de repunere în termen ( f. 5 ) Acest fapt creează convingerea instanței că pârâtul a luat cunoștință de existența dosarului nr. (...)/a1 pe rolul T. M. și că procedura de citare și comunicare a actelor de procedură s-a efectuat în mod corect la o adresă pe care chiar pârâtul a adus-o la cunoștința autorităților publice prin declararea acesteia la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș. Simplul faptcă aceasta nu corespunde cu adresa de domiciliu a pârâtului, stabilit în sat C., nr. 180, jud. M. nu constituie un împrejurare mai presus de voința pârâtului care să justifice admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului cât timp circumstanțele concrete ale cauzei atestă că pârâtul a fost găsit faptic la această adresă, înmânându-i-se citația pentru singurul termen de judecată fixat de prima instanță, iar acesta nu a comunicat primei instanțe o altă adresă de corespondență pentru comunicarea actelor de procedură. C.unicarea sentinței recurate s-a efectuat în mod legal la aceeași adresă, prin afișare. Prin urmare, în temeiul art. 103 C. proc.civ, în condițiile în care legea procesual română permite comunicarea actelor de procedură și prin afișare în cazul în care la adresa indicată nu este găsită nicio persoană, Curtea va respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de recurs formulată de către recurentul M. G.. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din L. nr. 85/2006, împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic se va putea formula recurs în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii. Cum sentința civilă nr. 6.388 din 22 noiembrie 2011 a T. M. a fost comunicată recurentului la data de (...), iar cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul Maramureș la data de (...), se constată că aceasta a fost depusă cu depășirea termenului de 7 zile prevăzut imperativ prin articolul mai sus citat. Întrucât termenul peremptoriu de declarare a căii de atac a recursului este reglementat prin norme de ordine publică prin care se protejează autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești irevocabile, iar recurentul a nesocotit acest termen, tribunalul apreciază că în privința acesteia este incidentă sancțiunea decăderii de dreptul de a formula recurs. În consecință, văzând disp. art. 8 din L. nr. 85/2006, Curtea urmează să respingă ca tardiv recursul declarat de recurentul M. G. împotriva sentinței civile nr. 6.388 din 22 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. M., pe care o va menține în întregime. Dat fiind că se impune admiterea excepția tardivității formulării cererii de recurs, Curtea nu va mai proceda la analizarea pe fond a motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâtul M. G. împotriva sentinței civile nr. 6.388 din 22 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 08 iunie 2012. { F. | PREȘEDINTE, S. AL H. JUDECĂTOR, M.-I. I. JUDECĂTOR, G.-A. N. G., A. B. } Red.M.I.I./(...). dact.H.C./2 ex. jud.fond: N. B..
| ← Decizia nr. 3544/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9593/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
