Decizia nr. 9873/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9873/2012
Ședința 27 N. 2012
C.letul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător A.-I. A.
Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul B. R. împotriva sentinței civile nr. 2153 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. în contradictoriu cu intimații SC N. I. S.-P. DE L. Z., SC N. I. S. PRIN LICHIDATOR J. S. P. I. 2. I., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2153 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. în baza art.138 alin.1 lit. a și d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, s-a admis cererea precizată formulată de lichidatorul judiciar soc. prof. I. 2. I. și a fost obligat pârâtul B. R. să suporte pasivul social al debitoarei SC N. I. S. Z. în sumă totală de 194.769 lei, ce se va plăti creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executoruluijudecătoresc
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 privind societății comerciale are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv.
SC N. I. S. a prestat în favoarea creditorului C. I. G. lucrări de construcție în conformitate cu contractul nr.49/(...). Contravaloarea acestor lucrări a fost de1.194.800 lei.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză s-a constatat că s-au înregistrat în contabilitate suma de 486.348, 49 lei pe bază de facturi, chitanțe, ordine de plată și suma de 638.725 lei pentru care s-au emis bonuri fiscale.
Diferența de 73.969 lei nu a fost înregistrată în contabilitate, fapt ce prezumă că a fost folosită în interes propriu sau în cel al altor persoane ( f.189 -
190).
În dosarul civil nr.(...) al T. S., SC N. I. S. Z., în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe pârâții H. S. și C. D. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 201.839 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de termoizolație efectuate de reclamantă.
Din probatoriul administrat în cauză s-a constat că numiții H. S. și C. D. au plătit integral contravaloarea lucrărilor pe bază de chitanțe, facturi și adnotările de pe contract conform dispozițiilor art. 1186 Cod civil.
Din suma totală nu s-a înregistrat în contabilitate suma de 120.700 lei , aceasta fiind folosită de administratorul statutar B. R. în interesul personal sau în cel al altor persoane.
Suma totală pentru angajarea răspunderii este în cuantum de 194.769 lei.
Folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății constituie fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.a care a cauzat ajungerea societății în insolvență și au determinat angajarea răspunderii administratorului statutar.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe.
Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate - deci, ținerea contabilității - , reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Apoi, deși a fost somat în mod repetat administratorul nu a dat explicații privind evidența contabilă a societății, ceea ce prezumă că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, a folosit bunurile societății în folosul său sau al altei persoane, sau că a ascuns bunurile societății, faptă ilicită ce se încadrează în disp. art. 138 lit. d din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Administratorul statutar nu a depus situațiile financiare anuale și declarațiile fiscale trimestriale, nu a contabilizat obligațiile fiscale și celelalte creanțe.
Legea privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991 ˝ documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1 , art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit. e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art.2009 -2012 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii , și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență , astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. O parte din pasivul societății va fi suportat de administratorii statuari pentru că datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în stare de insolvență.
Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită , culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art. 138 alin.1 lit. a, d din legea insolvenței urmează să fie admisă.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs pârâtul B. R. solicitând casarea sentinței recurate ca netemeinică și nelegală iar pe fondul cauzei respingerea cererii de antrenare a răspunderii administratorului, ca netemeinică.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, în fapt instanța nu s-a pronunțat asupra unei excepții invocate. Astfel, a invocat excepția prematurității introducerii cererii de antrenare a răspunderii administratorului, înainte de definitivarea tabelului de creanțe și înainte deci, de a se cunoaște pasivul debitoarei falite. N. acum creanțele sunt definitive, existând pe rolul instanței încă o contestație la creanță, in dosarul nr. (...) motiv de casare a oricărei sentințe.
Așa cum a mai arătat, cererea este prematură, dat fiind faptul că volumul total al creanțelor nu este încă stabilit în procedura insolventei, dos. nr. (...).
Sentința instanței de fond este criticabilă întrucât nu s-a pronunțat nici cu privire la novația invocată de către recurent, intre semnatarul contractului nr.
49/ 2., C. I. și firma acestuia, SC AFI I. S., al cărui unic asociat este, conform certificatului constatator ONRC aflat la dosarul cauzei. Mai mult, acest lucru rezultă și din factura nr. 0235212/ (...), emisă pentru SC AFI I. S. pe baza contractului nr. 49, acceptată prin semnătura de C. I., în numele SC AFI I. S. de această dată, și achitată prin O. de plată nr. 16587/(...), și 16200/(...), aspect relevat și de punctul 1 al expertizei.
În continuarea acestui aspect arătăm, ca din facturile emise pe AFI I. S. se scad cele de amenajare biroului, în speță fiind vorba despre o altă lucrare, și anume amenajarea biroului notarial C., și cea emisă de SC R. S., in valoare de
27.000 ron. De asemenea, se va scădea suma de 44604 Ron, sumă aferenta contractului încheiat cu SC AFI I. S., corectat cu situația de lucrări finală. Rămâne o diferență facturată excedentară contractului fără număr cu SC AFI I. S. și încasată pe SC AFI I. S., aferentă novației de 112.056,49 lei.
Dacă urmărim scriptele olografe depuse de creditorul C. la dosarul de obligație de a face nr. (...), disjuns din dosarul de insolvență nr. (...), pe situația de lucrări finală cu costurile în sumă de 1.168.065,427 Ron, sunt incluse cele 6 case obiect al contractului nr. 49, încheiat cu persoana fizică C., precum si o casă in localitatea B. lucrări la biroul notarial, lucrări la o casă din localitatea B. , observă că nu toată suma solicitată si indicată a fi aferentă contractului nr. 49,este în realitate aferentă acestuia. Drept urmare, înseși părțile, prin situațiile de lucrări au înțeles să ne acorde indicii cu privire la novație.
Toate aceste elemente conduc la certitudinea că suma de 73969 lei nu a fost însușită de administratorul B. R. ci a fost facturată și încasată nu de la persoana fizică C., ci de la societatea acestuia SC AFI S., regăsindu-se în contabilitatea societății.
In ceea ce privește contractul încheiat cu beneficiarii C. D. și H. S., arată că aceștia nu sunt creditorii societății SC N. I. SRI și nu sunt înscriși în tabelul definitiv al creanțelor, așa cum a fost publicat în Buletinul Procedurilor de I. nr.2277/(...).
Ori, antrenarea răspunderii administratorului se face pentru o parte sau totalitatea creanțelor societății. Sumele indicate de către instanță sunt total greșite.
Conform fișei beneficiarilor, acestora li s-au facturat lucrări în valoare de
159.899,77 lei și s-au achitat 90,900 lei. Drept urmare, acești beneficiari sunt debitori ai societății insolvente cu suma de 68.999,77 lei, așa cum rezultă din expertiza contabilă. Numai că avocatul angajat de lichidator cu rea credința a solicitat în dosarul nr. (...) suma de 201.839 lei care nu se înțelege de unde provine, totodată nu s-a opus susținerilor pârâților și a afirmat, nereal, că aceste plăți nu sunt înregistrate în contabilitate. Spune că a acționat cu rea credință, întrucât avea posibilitatea de a ne chema in garanție pentru a putea noi înșine formula apărările. Nu știe de unde de unde au rezultat aceste sume si de unde ar reieșit că și-a însușit vreo sumă de bani. O. S. neînsoțite de vreo probă, râmân simple susțineri.
Conform ansamblului probator, nu exista elemente care să dovedească ținerea unei contabilități duble, in neregulă sau fictive. De asemenea, situațiile contabil financiare ale societății au fost depuse la zi, după cum reiese din actele de la dosarul cauzei de insolvență, contrar celor afirmate de fond.
În ceea ce privește lipsa explicațiilor acordate de administratorul societății, contrar celor afirmate de instanță fondului,la dosarul de insolvență există dovezile contrarii. Astfel actele contabile au fost predate in integralitate lichidatorului, in termenul definit de instanța, conform raportului de activitate al acestuia, administratorul a rost citat la interogatoriu din oficiu, interogatoriul la care s-a prezentat și a dat toate explicațiile necesare.
Același lucru s-a întâmplat și cu expertul contabil numit in cauză, după cum reiese si din conținutul raportului de expertiză contabilă.
Drept urmare, prezumția că nu a ținut contabilitatea conformă cu legea pentru că nu ar fi oferit explicații instanței este contrazisă flagrant de probele de la dosarul cauzei. De astfel, în preajma declanșării procedurii, societatea debitoare a avut un control de fond A., control detailat, pe 5 ani de activitate, care nu a relevat neregularități in contabilitate. Drept urmare, susținerile instanței că nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei din cauza lipsei contabilității este contrazisă de toate probele de la dosarul cauzei și din dosarul de insolvență.
Drept urmare, nu poate fi vorba despre efectuarea de acte de comerț in interes personal sub acoperirea persoanei juridice. Î.-adevăr societatea avea datorii la bugetul de stat, avea de plătit două credite și două redevențe pentru leasing. In momentul în care societatea a intrat în încetare de plăți, unul din credite a fost stins prin transferarea acestuia pe SC R. M. S. U. din leasing-uri a fost stins în (...), prin predarea autoturismului, s-a plătit una din redevențe de o altă societate pentru noi, la celălalt SC R. M. S. a plătit o redevență în sumă de
13355,28 lei, s-a plătit o taxă de transfer de 1233,17 ron de aceeași persoană juridică, dar transferul nu a fost acceptat și autoturismul returnat.
De asemenea, B. R. , în nume personal a plătit societății de leasing 3445,79 lei și B. Florentina, soția administratorului a mai plătit 7979,51 lei. Deci s-au făcut toate eforturile pentru a diminua pasivele firmei. N. aceste aspecte nu au fost reținute de instanța de fond.
Situația de încetare de plăți nu este imputabilă administratorului, acesta nesăvârșind nici una din acțiunile prev. de art.138 din Legea nr. 85/2006 actualizată, motivarea instanței și reținerile acesteia fiind contrazise de starea de fapt și de probațiunea administrată în dosarul de insolvență și în dosarele disjunse din acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prematurității cererii, instanța constată că, acesta este neîntemeiată întrucât prin sentința civilă nr. 2152/(...) pronunțată de judecătorul sindic, sentință definitivă, a fost soluționată contestația formulată de administratorul special al debitorului SC N. I. S. împotriva tabelului definitiv de creanțe.
Așa fiind, susținerea potrivit căreia, nu se cunoștea pasivul debitoarei falite înainte de definitivarea tabelului de creanțe este neîntemeiată.
Urmare a efectuării examinării activității economice a debitoarei SC N. I. S.
și a cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență s-au identificat de către administratorul judiciar elemente incidente ale art.138 alin.1 lit. a, b și c, din Legea nr. 85/2006, respectiv neînregistrarea in evidenta contabilă a tuturor sumelor încasate de către societate pentru prestările de servicii efectuate în perioada 2.-2008, folosirea acestor sume de către administratorul statutar B. R., așa încât aceste fapte întrunesc condițiile de antrenare a răspunderii patrimoniale a acestuia.
Dimpotrivă, administratorul statutar a contestat toate măsurile si constatările administratorului judiciar prin rapoartele întocmite, efectuându-se in acest sens, în fata primei instanțe, un raport de expertiză contabilă judiciară de către expertul contabil Lucaciu M. care avea de analizat situația lucrărilor efectuate în baza contractului 49/(...), încheiat cu beneficiarul C. I. G., facturile emise de constructor în temeiul acestor acte și verificarea efectuării plăților efectuate corespunzător facturilor emise. Expertul contabil avea de stabilit în cadrul expertizei contabile prin obiectivele stabilite și dacă SC N. I. S. și SC AFI I. S., la care administrator statutar este numitul C. I. G. au încheiat contract de construcții separat de cel menționat, situația de lucrări emisă în temeiul acestui contract, facturile și plățile efectuate corespunzător acestor acte de către SC AFI I. S. si stabilirea împrejurării dacă SC N. I. S. a efectuat plata facturilor emise, în temeiul contractului nr. 49/2.- beneficiar C. I. G. în favoarea SC AFI I. S.
Prin concluziile raportului de expertiză rezultă că debitoarea SC N. I. S. a prestat, în favoarea creditorului C. I. G. lucrări de construcție în conformitate cu contractul nr. 49/(...), contravaloarea acestora fiind de 1.194.800 lei, din această sumă s-a constat a fi înregistrate în contabilitate suma de 486.348,49 lei pe baza de facturi, chitanțe și ordine de plată și suma de 638.725 pentru care s-au emis bonuri fiscale. Diferența de 73.969 lei nu a fost înregistrată în contabilitate așa încât în mod corect, judecătorul sindic a concluzionat că acest fapt prezumă că a fost folosită în interesul propriu al administratorului statutar, în persoana pârâtului recurent. Mai apoi, pe rolul T. S., în dosar nr. (...) debitoarea SC N. I. S. în calitate de reclamantă a solicitat în contradictoriu cu pârâții H. S. și C. D., obligarea acestora la plata sumei de 201.839 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de termoizolație efectuate de aceasta. Din probatoriul administrat a rezultat faptul că cei doi pârâți au plătit integral contravaloarea lucrărilor pe baza de chitanțe, facturi și adnotările de pe contract, însă din suma totală nu s-aînregistrat în contabilitate suma de 120.700 lei care la rândul ei se prezumă că a fost folosită de administrator statutar B. R. în interes personal. Prin urmare judecătorul sindic, a apreciat că prejudiciul cauzat creditorilor este în sumă de
194.769 lei, diferența de bani pe care debitoarea i-a încasat, însă nu au fost înregistrați în contabilitate de către administratorul statutar fiind, astfel folosiți în interes personal.
Prin aceste fapte săvârșite de administratorul statutar sunt întrunite condițiile impuse de art. 138 alin.1 lit. a și d din Legea 85/2006 privind antrenarea răspunderii patrimoniale a acestuia. Aceasta deoarece este știut faptul că administratorul statutar îi revine răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea. Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului, care prin omisiune nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu a depus la organul fiscal bilanțul contabil. În lipsa evidentei contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei și astfel a fost produsă insolvența acesteia
Criticile referitoare la existenta novației invocate de pârâtul B. R. și intervenite între C. I. și SC AFI I. S. sunt neîntemeiate, ele nefiind dovedite.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.1 C. pr. civ raportat la art. 8 din Legea nr. 85/2006, recursul declarat de pârâtul B. R. este neîntemeiat urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de B. R. împotriva sentinței civile nr. 2153 din
(...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
D. P. A.-I. A. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.I.C./dact.V.R.
2 ex./(...)
Jud.fond. D. P.
| ← Decizia nr. 8916/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 6796/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
