Decizia nr. 848/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 848/2012
Ședința de la 07 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE :A.-I. A.
JUDECĂTOR : C. I.
JUDECĂTOR : D. P.
GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea recursului declarat de SC P. S. PRIN C. B. R. împotriva sentinței comerciale nr. 3518 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. în contradictoriu cu intimata C.-T. E., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
C.ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A : Prin sentința comercială nr. 3518 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. s-a respins cererea formulată de către lichidatorul judiciar C. I. DE I. B. R. având ca obiect angajarea răspunderii personale a pârâtei C.-T. E., în calitate de administrator statutar al debitoarei SC P. S. Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvența, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvența a debitorului, prin una dintre următoarele faptele expres enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, printre care și aceea constând în aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a) și a ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea (lit.d). Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior citate. Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi. Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor. In cauza se imputa pârâtei doar faptul ca exista un sold in balanța de verificare pe luna iunie 2008 stoc de marfa reprezentând legume si fructe in suma de 316.366 lei , ca pârâta nu a depus acte justificative , sens in care se susține ca operațiunea contabila de deducere a acestui stoc nu are la baza documente justificative. Lichidatorul judiciar nu ține însă cont de faptul ca stocul de marfa este o cantitate de legume și fructe care au un grad de perisabilitate legal acceptat, iar în fapt în contabilitatea debitoarei au fost operate scăzămintele corespunzătoare justificării acestui stoc de marfa. In speța incidenta prev. art. 138 lit. d) nu poate fi prezumata în modul în care o face lichidatorul judiciar care nu precizează care anume documente contabile trebuiau sa stea la baza operațiunii contabile de deducere a acestui stoc perisabil, nefiind solicitata nici administrarea probei cu expertiza contabila, care ar fi putut sa stabilească in concret daca actele contabile de care se prevalează pârâta au sau nu relevanta invocata cu privire la acest stoc de marfa. In același context devine inaplicabila si prezumția ca pârâta ar fi folosit acest stoc de marfa in interes propriu, lichidatorul judiciar nefăcând dovada faptei culpabile a pârâtei, a faptului ca marfa ar fi fost folosita în interesul personal al pârâtei și nici a raportului cauzal în care s-ar fi aflat aceasta cu ajungerea în stare de insolvența a debitoarei. Pârâta, prin invocarea înscrisurilor anexate la întâmpinare și la concluziile sale scrise, a blocat posibilitatea aplicării de drept a acestor prezumții de care se prevalează lichidatorul judiciar, iar acțiunea precizata este total nedovedita, nefiind înlăturate în nici un fel aceste apărări. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul judiciar B. R.solicitând admiterea recursului. În motivare a arătat că potrivit prev. art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006, se poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajuns în insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvența prin una din următoarele fapte: au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Or, în cauza este de netăgăduit ca fostul administratorul statutar C. - T. E., se afla cel puțin în situația prevăzuta la teza a-3- a de la lit.d art. 138 din Legea nr.85/2006 și anume nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapta omisiva prevăzuta și sancționata de legiuitor. Din cele mai sus evocate rezulta ca evidentele contabile ale societății debitoare au fost ținute cu încălcarea disp. art.6 alin 1 "orice operațiune economico - financiara efectuata se consemnează în momentul efectuării ei intr-un document care sta la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ și alin. 2 "documentele justificativecare stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz", art 20 si 22 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicata, și al prevederilor fostului O.M.F.P. nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar contabile, iar pentru aceste deficiente răspunderea revine administratorilor societății astfel cum rezulta din disp. art. 73 (l) lit. c și (2) si art. 201 din Legea privind societățile comerciale nr. 3111990 republicata. Din aspectele reținute s-a constatat ca, sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale referitoare la prejudiciu, fapta, persoana vinovata si culpa. Prejudiciul în sumă de 154.423,66 lei rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, reprezentând creanțe neachitate către creditori. Administratorul statutar este răspunzător pentru prejudiciul creat întrucât aveau obligația legală de a gestiona resursele financiare ale SCPROSPERIT AS S. în mod corespunzător și de a conduce evidența contabilă în conformitate cu legea. Prin aceste fapte fostul administrator statutar a cauzat starea de insolvență a societății. Răspunzător pentru faptele de mai sus se face C. - T. E. fost administrator și asociat unic a se PROSPERIT AS S. care nu și-au îndeplinit obligațiile legale privind conducerea evidenței contabile și utilizarea legală a bunurilor societății. Mai este de menționat faptul ca din modul în care este redactata prevederea de la art. 138 alin. 1 lit.d teza ultima din L.85/2006, rezulta ca legiuitorul a considerat suficienta aflarea administratorului în aceasta situație pentru a fi atrasa răspunderea patrimoniala, aceasta împrejurare reprezentând o condiție favorabila pentru ajungerea societății în insolventa. Referitor la sumele evidențiate administratorul nu a prezentat documente în vederea justificării ulterioare a utilizării lor. Analizând recursul declarat de către lichidatorul judiciar al debitoarei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., C.eal-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente: Demersul judiciar al lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC P. S. a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorul statutar. Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță. După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC C., pârâta C. T. E. este administratorul debitoarei. Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe fostul administrator să predea registrele, actele și bunurile societății; notificarea administratorului debitoarei, a debitoarei cât și a instituțiilor bugetare s-a realizat prin scrisoare recomandată precum și potrivit art.61 din Legea nr.85/2006. Prin urmare, pârâta a predat toate documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, probele administrate în cauză evidențiind această împrejurare. Lichidatorul judiciar invocă teza finală a prevederilor art.138 lit.d din Lege anr.85/2006 susținând că administratorul judiciar al debitoarei nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă omisivă prevăzută și sancționată de legiuitor. Din cele mai sus evocate și în raport de probele administrate rezultă că evidențele contabile ale debitoarei au fost ținute cu încălcarea prevederilor art.6 alin.1 respectiv art.20 și 22 din Legea contabilității nr.82/1991, iar pentru aceste deficiențe răspunderea revine administratorului societății așa cum rezultă din prev.art.73 alin.1 lit.c a Legii nr.31/1990 republicată. Aceasta deoarece în balanța de verificare pe luna iunie se află înscris un stoc de marfă reprezentând leguma și fructe în sumă de 316.366 lei iar pârâta nu a depus acte justificative prin care să probeze operațiunile contabile de vânzare a bunurilor reprezentând stocul de marfă. Nu se poate susține apărarea formulată de către pârâtă în sensul că stocul de marfă este o cantitate de legume și fructe ce au un grad de perisabilitate legal acceptat câtă vreme în contabilitatea debitoarei nu au fost operate înstrăinările ce au avut loc cu privire la acest stoc de marfă. Așa fiind rezultă fără dubiu că pârâta nu a respectat disp.art.6 alin.1, art.20 și 22 din Legea contabilității în sensul că orice operațiune economico- financiară efectuată se consemnează într-un documente care stă la baza înregistrărilor în contabilitate și care dobândește astfel calitatea de document justificativ. Chiar dacă stocul de marfă înscris în contabilitate și nepredat lichidatorului judiciar este în sumă de 316.366 lei pentru care pârâta nu a fost în măsură să depună documente justificative, angajarea răspunderii acesteia nu se poate realiza decât în limita prejudiciului produs creditorilor debitoarei care este în sumă de 154.423,66 lei, ce reprezintă pasivul debitoarei înscris în tabelul definitiv de creanță. În concluzie pârâta intimată se face vinovată de neținerea contabilității în conformitate cu legea, faptă ilicită care are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității și care se apreciază în funcție de dispozițiile art.20 și 22 din Lege anr.82/1991, așa încât cererea formulată de lichidatorul judiciar se impune a fi admisă cu consecința angajării răspunderii administratorului statutar al debitoarei și suportarea de către aceasta a pasivului debitoarei în sumă de 154.423,66 lei. Pentru toate aceste considerente se impune admiterea recursului declarat de lichidatorul judiciar în conformitate cu art.312 alin.1 C.procciv. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006, hotărârea judecătorului sindic fiind modificată, ea fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art.304 pct.9 C.proc.civ. și în consecință în temeiul art. 138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 acțiunea lichidatorului judiciar admisă cu consecința obligării pârâtei C. T. E. în solidar la plata pasivului debitorului SC P. S. T. în cuantum de 154.423,66 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Admite recursul declarat de lichidatorul judiciar B. R. împotriva sentinței comerciale nr.3518 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de lichidatorul judiciar și obligă pârâta C. T. E. la suportarea pasivului debitorului SC P. S. T. în sumă de 154.423,66 lei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. A. I. I. C. P. D. GREFIER ȚÂR M. N. Red.CI Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia nr. 8059/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 12/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
