Decizia civilă nr. 11026/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1*
DECIZIA CIVILĂ NR. 11026/2013
Ședința publică din data de 18 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: A. M. ION
JUDECĂTOR: A. | M. | C. |
GREFIER: M. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta D. G. A F.
P. S., împotriva Sentinței civile nr. 3398 pronunțate in data de_, în dosarul nr._ /a1*, al T. ui S., în contradictoriu cu intimații SC B. I.
S. PRIN LICHIDATOR J., T. F., având ca obiect angajarea răspunderii conform 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul T. F., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recurenta solicitând judecarea cauzei și in lipsă.
La data de_, intimatul T. F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
S-a procedat la identificarea intimatului T. F. cu CI, seria SX, nr. 0., CNP 1., care arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs și, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul recurentului în susținerea recursului declarat.
Intimatul T. F. solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării. Menționează că societatea a fost radiată din anul 2005.
Instanța reține cauza in pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 3398 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a1*, al T. ui S. s-a respins ca nefondată cererea formulată de creditorul
D.G.F.P. S., împotriva debitorului T. F. pentru antrenarea răspunderii
administratorului pentru suportarea pasivului social al debitoarei SC B. I. S. Z. în sumă de 5.547 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2012, creditorul D. G. a F. P. a județului
, a solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar Tunyogyi F. al debitoarei SC B. I. S. Z. în baza art. 138 lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii creditorul D.G.F.P. S. a arătat că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. d din lege, constând în nedepunerea la organele financiare a raportărilor contabile, a declarațiilor fiscale, societatea fiind sancționată cu amendă. Mai arată că societatea nu a depus nici un bilanț contabil la A.F.P. Z., deși avea această obligație și nici declarații fiscale.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 " În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
În cazul în speță suma de 5.547 lei pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii administratorului debitoarei SC B. I. S. Z. reprezintă amenzi pentru nedepunerea situațiilor financiare trimestriale și anuale și a declarațiilor fiscale.
Aceste amenzi sunt aplicate petentului debitor Tunyogyi F. pentru perioada anilor 2010 - 2011, iar procesele verbale de contravenție și constatarea sancțiunilor au fost comunicate și aplicate la adresa din Z., strada Pictor I. Sima, nr. 15, Bl. P42, sc. A, et. 3, ap. 12, jud. S. (fila 21 - 29).
Or, conform cărții de identitate privind petentul debitor Tunyogyi F. din data de 4 august 2003 are domiciliul în Z., str. M. E., nr. 58, Județul S., adresă la care creditorul nu i-a comunicat nici un proces verbal de contravenție sau de afișare (fila 33).
Cu alte cuvinte creditorul DGFP S. nu a făcut dovada comunicării procesului verbal de contravenție sau procesul verbal de afișare la domiciliul debitorului Tunyogyi F. pentru atragerea răspunderii acestuia.
Este de reținut și faptul că prin Sentința civilă nr. 403/25 martie 2005 a T. ui S., pronunțată în dosarul nr. 586/2005 s-a admis acțiunea petentului debitor Tunyogyi F. și dispune dizolvarea SC B. I. S. Z. cu sediul social în municipiul Z., strada Pictor I. Sima, nr. 15, Bl. P42, sc. A, et. 3, ap. 12, jud. S. iar de la această dată, cea a dizolvării, societatea nu a avut nici o activitate, așa cum recunoaște chiar creditorul în cererea de angajare a răspunderii administratorului (fila 1 - dosar fond).
De altfel și lichidatorul judiciar al debitoarei SC B. I. S. Z. la concluziile în fond privind sentința civilă nr. 5222/189 octombrie 2012 a T. ui S. în dosar nr._ având ca obiect închiderea procedurii, arată că ";Din activitățile
întreprinse până la data întocmirii prezentului raport nu au rezultat elemente care să conducă la angajarea răspunderii administratorului în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Întrucât debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu, a fost întocmit raportul final cu propunere de închidere a procedurii care a fost afișat la ușa instanței la data de_ . În raport de elementele prezentate și starea de fapt în care se află debitoarea, solicită aprobarea raportului final, a se constata realizată lichidarea societății, închiderea procedurii
insolvenței, radierea debitoarei din registrul comerțului și aprobarea onorariului lichidatorului." (fila 69 dosar nr._ acvirat).
Se poate deci, observa că în prezent societatea debitoare SC B. I. S. Z. este radiată iar lichidatorul judiciar a arătat că nu deține bunuri în patrimoniu și nu are debite de încasat și nu sunt elemente care să conducă la angajarea răspunderii administratorului în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Or, în dosarul privind închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC B. I.
S. Z. nici lichidatorul judiciar nu a solicitat angajarea răspunderii administratorului Tunyogyi F. .
A rezultat din cele arătate că nu sunt îndeplinite cerințele cerute de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se va respinge ca nefondată cererea formulată de creditorul D.G.F.P. S., împotriva debitorului T. F., pentru antrenarea răspunderii administratorului pentru suportarea pasivului social al debitoarei SC B. I. S. Z. în sumă de 5.547 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat si rejudecând cauza in fond, modificarea sentinței atacate cu privire la respingerea cererii de antrenare a răspunderii materiale a paratului T. F. pentru suma de 5.547 lei reprezentând creanța fiscala
.
În motivele de recurs se arată că hotărârea recurată este criticabilă, întrucât instanța de fond a încălcat dispozițiile art.138 alin.i lit d) din Legea nr.85/2006 republicata.
In acest sens arată ca, potrivit Raportului Final depus de către lichidatorul judiciar in dosarul de faliment a debitoarei SC B. I. S. rezulta faptul ca nu au fost identificate elemente de antrenare răspunderii administratorului, aceasta neidentificând nici o persoana vinovata pentru a intra sub incidența art.138 din Legea nr.85/2006.
Insa, din analiza raportului menționat mai sus rezulta faptul că administratorul statutar T. F. nu a condus evidenta contabila a societății, motivat de faptul ca acesta nu a desfășurat activitate si nu a avut posibilități financiare pentru a achita servicii contabile.
Menționează faptul că de la înființare și pana in prezent societatea debitoare nu a depus nici un bilanț contabil la AFP Z., deși aceasta obligație este imperativă, chiar dacă societatea nu a avut activitate.
Arată, de asemenea, că societatea avea obligația de a depune declarații fiscale.
Chiar daca societatea nu a desfășurat activitatea, aceasta avea obligația sa conducă o evidenta contabila conform dispozițiilor Legii nr.82/1991 republicat.
Astfel, in cauza nu au fost respectate dispozițiile art.1 din Legea nr.82/1991 și art.11 din Legea nr.82/1991.
Fapta ilicita nu trebuie neapărat sa constea intr-o acțiune dar poate consta si in omisiunea, inacțiunea ilicita, in neindeplinirea unei activități ori neluarea unei masuri, atunci când aceasta activitate sau aceasta măsura trebuia, potrivit legii, sa fie intreprinsa de către o anumita persoana.In speța, inacțiunea consta in nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația tinerii contabilității, in special in nerespectarea prevederilor Legii nr.82/1991 si Legii 31/1990.
Menționează că o societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorul sau manifesta dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.
Intrucât aceasta atribuție nu a fost respectată de către administrator, consideră ca au fost încălcate dispozițiile art.138 alin.i lit.d) întrucât acesta nu a ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
Învederează instanței ca, in temeiul art.138 alin.i lit.d) din Legea nr.85/2006 republicata, neconducerea evidentei contabile este motiv de atragere a răspunderii administratorului statutar al societății.
Arată ca, în pofida acestui aspect desi nu a putut fi efectuata o retrospectiva certa a activității comerciale si implicit a cauzelor si împrejurărilor care au determinat starea de insolvență, lichidatorul judiciar opinează ca pârâții au ținut contabilitatea în conformitate culegea.
Netinerea contabilității în conformitate cu legea se analizează în raport de art.
138 alin. 1 teza a Il-a din Legea 85/2006, respectiv a contribuției la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
De asemenea,vinovăția pârâtului sub forma intenției directe sau indirecte, rezulta din însasi încălcarea dispozițiilor legale, în sensul ca, desi avea anumite obligații stabilite de Legea nr.31/1990 si Legea contabilității nr.82/1991, acesta a exercitat atribuțiile de administrator social fara respectarea acestor obligații, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu fiind prezumat cât timp exista starea de insolvență.
Fata de aceste aspecte considera ca se impune angajarea răspunderii administratorului si solicita admiterea acțiunii de angajare a răspunderii materiale întemeiata pe art. 138 alin. 1 lit. d) si sa dispuneți ca pasivul debitoarei ajunsa in stare de insolvență sa fie suportat de către persoana menționata mai sus.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul T. F. solicită respingerea recursului, arătând că fapta de a nu depune bilanț contabil, chiar dacă
nu au avut activitate, imputată de către recurentă, nu se încadrează însă la dispoz.art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 republicată, așa cum susține recurenta, nefiind nici fapta de ținere a contabilității fictive, nici la dispariție de documente contabile și nici de neținere a contabilității.
Pe de altă parte, nici condiția prevăzută de art.138 alin.1 privind întocmirea raportului din care să rezulte că au fost identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență, nu este întrunită în cauza, întrucât lichidatorul desemnat la concluziile pe fond din sentința civilă nr.5222/2012 a T. ui S., dosar nr._ având ca obiect închiderea procedurii a arătat că "din activitățile intreprinse până la data întocmirii prezentului raport, nu au rezultat elemente care să conducă la angajarea răspunderii administratorului în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Analizând recursul declarat de către recurenta DGFP S. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată și precizată, lichidatorul judiciar al debitoarei SC B. I. S. a solicitat obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitoarei în sumă de 5.547 lei, temeiul juridic al cererii fiind dispozițiile art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC S., pârâtul este administratorul debitoarei.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe fostul administrator să predea registrele și actele societății.
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că pârâtul a omis înregistrarea in contabilitatea debitoarei a unor înscrisuri fapt ce a condus la sancționarea contravențională precum și la acumularea de către debitoare a unor debite fiscale neachitate si neînscrise in contabilitate, recuperarea creanțelor debitoarei fiind astfel imposibilă. Aceasta conduita a pârâtului reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 73 alin.1 tit. c din Legea nr. 31/1990 existând astfel o fapta ilicita.
Pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, nu este suficientă o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Deși evidențiază că între cauzele ajungerii debitoarei în insolvență au fost indicate de către lichidatorul judiciar cu titlu de ipoteză, managementul deficitar al resurselor financiare și neglijarea responsabilităților ce îi reveneau în calitate de administrator statutar, judecătorul sindic apreciază în mod eronat că nu s-a stabilit raportul de cauzalitate între fapta imputată și starea de insolvență .
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare care a constituit condiția necesară, adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs.
Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită, fie nu au împiedicat această desfășurare, deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditoarei recurente.
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
Curtea apreciază că judecătorul sindic a reținut în mod greșit starea de fapt, întrucât nu a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a
dus la concluzia greșită a nedovedirii raportului de cauzalitate între fapta imputată, prevăzută de art. 138 lit. d in Legea nr. 85/2006 și prejudiciul invocat.
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții, cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară dar și condițiile cauzale, adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
În prezenta cauză, Curtea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu a înregistrat o serie de documente contabile, ipoteza normei legale din art.10 și 11 din Legea nr.82/1991 fiind întrunită.
Pârâtului, în calitate de administrator, îi revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză .
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Curtea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Pentru aceste considerente, reținând incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, Curtea va admite recursul declarat, va modifica hotărârea recurată în sensul că va admite cererea de antrenare a răspunderii și va obliga pârâtul la acoperirea pasivului debitoarei până la concurența sumei de 5.547 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII D E C ID E
Admite recursul declarat de D. G. a F. P. S. impotriva Sentintei civile nr. 3398 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1* al T. ui S. pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de D. G. a
F. P. S. și obligă pârâtul T. F. să suporte cu averea proprie pasivul debitoarei SC BI S. Z. în sumă de 5547 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
M. | SA M. | ION A. | M. C. | M. | N. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.D. G.
| ← Sentința civilă nr. 1018/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1851/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
