Decizia civilă nr. 11884/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 11884/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător A. -I. A. Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul G. L. împotriva sentinței civile nr. 2259 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata SC T. I. S. PRIN LICHIDATOR J.
I. I. având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006_ /a1 antr.rasp.dep.de I. I. .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul personal asistat de av. Sârb Voicu Dumitru cu împuternicire avocațială aflată la fila 4 din dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul promovat este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat.
C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentantul recurentului care relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât recurentului i s-a încălcat dreptul la apărare. În susținere se arată că substituirea se poate asigura dacă în prealabil se obține acordul clientului în acest scop, în acest caz neexistând un acord. La solicitarea instanței arată că recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca părții să nu-i fie încălcat un grad de jurisdicție.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.259 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., s-a admis cererea lichidatorului judiciar, I. SPRL, desemnat să administreze procedura debitoarei SC T. I. S., iar pârâtul G. L. a fost obligat la plata sumei de 14,599 lei, pasiv al debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în conformitate cu disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de
conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art.
138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Judecătorul sindic a apreciat că lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. d a art. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991, a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic a considerat că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâtei este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006 ea a fost admisă astfel cum a fost formulată, iar pârâtul a fost obligat să suporte întregul pasiv al debitoarei în sumă de 14.599 lei.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul G. L.
a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea recursului, pârâtul arată că sentința recurată a fost dată cu încălcarea/ aplicarea greșită a legii și este lipsită de temei legal, fiind incidente în speță prevederile art. 304 pct. 9 din C.pr.civ.
În opinia pârâtului, instanța de fond a făcut a aplicare greșită a disp. art. 234 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat care prevăd că: "In cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional, își va asigura substituirea, inclusiv printr-un avocat care își desfășoară activitatea într-o altă formă de exercitare a profesiei, dacă în prealabil obține acordul clientului în acest scop." În speță, arată recurentul, nu a existat un astfel de acord prealabil ai clientului, drept pentru care substituirea nu putea fi asigurată, motiv pentru care a fost formulată cererea de amânare a judecării cauzei.
Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederii legale susmenționate, motivând respingerea cererii de amânare doar pe considerentul că "avocatul care nu se poate prezenta în instanță este obligat să-și asigure substituirea", fără să mai țină cont de partea textului amintit care condiționează posibilitatea substituirii de existența acordului prealabil al clientului. În speță nu s-a pus problema reprezentării mele de către un alt avocat, tocmai pentru că îl cunoșteam de mai mult timp pe dl. av. Sârb Voicu Dumitru, având încredere în acesta, contractul de asistență juridică încheiat în data de_ fiind un contract intuitu personae.
Prin respingerea cererii de amânare justificat formulată și motivată de către avocatul pârâtului, iar apoi prin pronunțarea hotărârii recurate, judecătorul sindic a încălcat și prevederile art. 129 alin. (5) din C.pr.civ. care consacră principiul aflării adevărului, acesta neverificând dacă astfel a fost vătămat în dreptul la apărare, componentă principală a dreptului la un proces echitabil, având în vedere că prejudiciul cauzat recurentului este evident, câtă vreme aprecierile reținute în sentința atacată (privind pretinsa lipsă a documentelor contabile, nepredarea acestora lichidatorului, neținerea contabilității în mod corect ș.a.) sunt nereale.
A mai menționat recurentul că nu s-a ținut cont de faptul că a intervenit schimbarea domiciliului său din Drobeta-Turnu Severin în satul H. (jud. Mureș) și de consecințele acestei mutări (procedura de citare nu a fost legal îndeplinită față de recurent care nu a primit absolut nicio înștiințare din partea lichidatorului judiciar și nu a fost vreodată solicitat /contactat pentru a preda anumite documente, neexistând astfel pretinsul refuz de predare al acestora ș.a.), nu s-a ținut seama nici de faptul că societatea a fost dizolvată la începutul anului 2009 și de urmările produse, dar nici de alte aspecte importante (cum ar fi cuantumul nerecunoscut al pretinsei pagube - în sumă de 14.599 lei - produsă creditorilor).
În esență, recurentul consideră că nu sunt întrunite cumulativ condițiile existenței răspunderii civile delictuale, nefiind astfel posibilă antrenarea răspunderii mele în baza art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 pentru acoperirea pretinsului prejudiciu, susținerile sale putând fi probate numai în condițiile respectării efective a dreptului la apărare.
În drept, a invocat prevederile art. 8 și urm. din Legea nr. 85/2006, art. 129 alin. (5), art. 304 pct. 9, art. 3041și urm. din (vechiul) C.pr. civ., art. 312 și art. 315 din (vechiul) C.pr.civ., Statutul profesiei de avocat din_ .
Intimatul I. I., în calitate de lichidator judiciar al S.C.T. I. S.R.L.C.
-NAPOCA a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nefondat. În susșinerea poziției sale, intimatul a arătat că și păstrarea ca temeinică și legală a sentinței atacate, argumentat de faptul că motivele invocate
de recurent nu au nicio bază reală, deoarece lichidatorul judiciar a analizat concret și temeinic toate cauzele care au dus la intrarea în insolvență și a constatat fără nici un dubiu că sunt întrunite elemente suficiente pentru aplicarea prev. art. 138 din Legea nr. 85/2006, întrucât administratorul statutar nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele societății și bunurile acesteia așa cum prevede art. 28 din Legea nr. 85/2006, iar faptele acestuia a condus societatea în stare de încetare de plăți și poate fi antrenată răspunderea administratorului pentru pasivul debitoare aflată în insolvență.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerent
e:
Soluționarea recursului impune o prezentare a modului în care pârâtul a fost citat și a avut posibilitatea reală de a formula o apărare în fața primei instanțe. Astfel, pentru primele două termene acordate la_ respectiv_ procedura de citare cu pârâtul nu a fost realizată deoarece acesta și-a schimbat adresa indicată prin cererea de chemare în judecată. Astfel, după demersurile efectuate la instituțiile competente, noua adresă a pârâtului recurent a fost identificată în Comuna Ceaușu de Câmpie din județul Mureș. În baza acestor noi informații, pentru prima dată procedura de citare cu pârâtul a fost realizată pentru termenul din data de_, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (f. 25).
La acest termen, apărătorul ales al pârâtului a depus o cerere de amânare a cauzei, justificată prin probele depuse în probațiune de o imposibilitate obiectivă de prezentare în instanță determinată de prezența obligatorie la un examen organizat de către barou (f. 27 dosar fond). Judecătorul sindic a respins această cerere cu o motivare neîntemeiată, reținând în esență faptul că avocatul pârâtului avea obligația de a-și asigura substituirea. Prima instanță nu a indicat vreun text legal pentru această obligație reținută în sarcina apărătorului ales, iar în realitate o astfel de obligație nu există într-o manieră necondiționată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 234 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat: "În cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional, își va asigura substituirea, inclusiv printr-un avocat care își desfășoară activitatea într-o altă formă de exercitare a profesiei, d a că în p rea lab il o b țin e a co rdu l clie n tu lui în a ce st
scop
." În speță, nu a existat dovada unui astfel de acord, mai mult, recurentul contestă în mod expres prin motivele de recurs că și-ar fi exprimat vreun acord în acest sens.
Mai mult, judecătorul sindic a nesocotit și dispozițiile imperative ale art. 156 alin. 2 C.p.c. potrivit cărora dacă se refuză acordarea chiar și a unui singur termen pentru pregătirea apărării, este obligatorie însă amânarea pronunțării pentru a se depune concluzii scrise. Judecătorul sindic a ignorat aceste dispoziții și a pronunțat sentința recurată în aceeași zi în care a rămas în pronunțare, negând astfel și dreptul apărătorului ales de a redacta și depuse la dosar aceste concluzii scrise.
În consecință, cererea de chemare în judecată a fost soluționată fără a se da posibilitatea apărătorului ales să formuleze apărări în cauză și fără argumente în susținerea poziției procesuale a acestuia, iar în aceste condiții instanța de fond a realizat doar o judecată bazată pe argumentele unei singure părți, cu încălcarea limitelor unui proces echitabil. A fost vătămat implicit dreptul la apărare, componentă esențială a reperelor unui proces echitabil.
În aceste circumstanțe prima instanță nu a realizat o reală soluționară a cauzei pe fond ci doar o analiză a argumentelor expuse unilateral de către reclamant. În baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 C.p.c. se impune din punct de vedere procedural casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, urmând ca rejudecarea să fie realizată cu respectarea dreptului la apărare al pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul G. L. împotriva sentinței civile nr. 2.259 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. A. A. I. DP
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: I.Păcurar.
| ← Sentința civilă nr. 4812/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 7211/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
