Sentința civilă nr. 132/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC_ /a2
Cod operator de date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 132/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - C. C. GREFIER - T. G.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii materiale formulată de reclamanta U. Ț. B. S.A. împotriva pârâtului T. F. S., în conformitate cu prevederile Legii 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei, d-na avocat A. BOB cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu pârâtul atât potrivit Codului de Procedură Civilă, cât și prin Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei depune interogatoriul formulat pentru pârât, iar față de lipsa acestuia la interogatoriul solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod Procedură Civilă.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale astfel cum a fost formulată și precizată în sensul de a se dispune prin hotărârea ce urmează a se pronunța obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei în valoare de 852.175,24 lei. Arată că administratorul statutar al debitoarei a fost notificat de către lichidatorul judiciar la sediul social al debitoarei, la data de_, solicitându-i-se documentele și informațiile prevăzute de dispozițiile legii privind procedura insolvenței, însă așa cum rezultă din raportul publicat în Buletinul procedurilor de insolvență, aceste documente nu i-au fost comunicate lichidatorului judiciar. Apreciază că lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului judiciar poate fi încadrată la prevederile art.
138 litera a și d din legea nr. 85/2006, nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale, atestă încălcarea dispozițiilor textului de lege arătat, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligația stabilită în sarcina administratorului societății de Legea nr. 31/1990, care la art. 71 prevede că administratorii, sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr. 82/1991 prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
De asemenea, cub privire la incidența în cauză a prevederilor art. 138 litera a din Legea nr. 85/2006, apreciază că și această faptă este evidentă având în vedre faptul că din informațiile publicare pe siteu-ul M. ului Finanțelor, ultimul bilanț depus pe anul 2009, reiese societate ar fi trebuit să dețină active imobilizante în valoare de 600.601 lei, active care nu au fost predate lichidatorului judiciar. În cadrul procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar a reușit să identifice ca urmare a răspunsului primit de la AFP C. -N., un singur imobil al SC ESSENCE SRL, valorificat la suma de 156.155,37 lei. Potrivit bilanțului aferent anului 2009 societatea debitoare deține active circulante în valoare de 497.617 lei din care 48.282 stocuri, 422.257 lei creanțe și 26.762 lei lichidități, aceste active nu au fost găsite faptic de către lichidatorul judiciar. Creanțele cu care debitoarea figurează în bilanțul pe anul 2009, în sumă de 422.573 lei nu au fost recuperate de către pârât pentru a se achita datoriilor societății debitoare deși în calitate de administrator statutar al acesteia avea această obligație. Mai mult, prin nepredarea documentelor contabile către lichidatorul judiciar a făcut imposibilă posibilitatea identificării debitorilor societății și a recuperării acestor creanțe, în cursul procedurii insolvenței. Față de cele arătate și detaliate în cererea de angajare a răspunderii și precizarea și completarea la cererea privind angajarea răspunderii solicită admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata pasivului societății debitoare în conformitate cu dispozițiilor art. 138 litera a și d din Legea nr. 85/2006. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare asupra cererii de angajare a răspunderii formulată de către reclamanta U. Ț. B. SA.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2012 în dosarul cu nr. de mai sus, creditoarea SC U. T. B. SA l-a chemat în judecată pe pârâtul T. F. S., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei SC ESSENCE SRL în valoare de 949.375,24 lei.
În motivarea cererii reclamanta susține că împotriva debitoarei s-a deschis procedura insolvenței prin sentința comercială nr.2785/24 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial C. și că la propunerea administratorului judiciar a fost aprobată și trecerea debitoarei în faliment simplificat la 30 septembrie 2010.
S-a mai arătat că administratorul judiciar și ulterior lichidatorul judiciar desemnat, SOLVENDI SPRL, i-a solicitat pârâtului, în calitate de administrator statutar al debitoarei, furnizarea tuturor documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 și a informațiilor necesare derulării procedurii.
Întrucât nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile, acesta nu a reușit să identifice și să inventarieze activele din patrimoniul debitoarei, nefiind întocmit nici raportul cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență.
În lipsa documentelor contabile reclamanta consideră că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta reglementată de disp. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorului statutar de dispozițiile Legii nr.31/1990, precum și de dispozițiile Legii nr.82/1991.
În condițiile neconducerii contabilității în conformitate cu legea se apreciază că poate fi prezumată existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, prejudiciu ce constă în întreg pasivul înscris în tabelul definitiv al creanțelor.
În drept au fost invocate disp. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
La data de 8 noiembrie 2012 reclamanta a depus la dosar o precizare și completare la cererea introductivă, solicitând angajarea răspunderii pârâtului pentru pasivul în cuantum de 852.175,24 lei, motivat pe faptul că în cadrul procedurii falimentului i s-a distribuit suma de
97.200 lei ca urmare a valorificării unui apartament aflat în proprietatea debitoarei.
Prin aceeași cerere reclamanta a înțeles să-și modifice pretențiile și temeiul de drept al cererii, invocând și dispozițiile literei a ale art.138 din Legea nr.85/2006, arătând că din informațiile publicate pe site-ul M. ului Finanțelor, respectiv informațiile ultimului bilanț depus pe anul 2009, a reieșit că debitoarea deținea în patrimoniu active imobilizate în valoare de 600.601 lei care nu au fost predate lichidatorului judiciar.
În urma demersurilor lichidatorului judiciar s-a reușit identificarea unui singur imobil al debitoarei SC ESSENCE SRL, valorificat la suma de 156.155,37 lei, având TVA inclus.
Din bilanțul aferent aceluiași an rezultă faptul că persoana juridică deținea active circulante în valoare de 497.617 lei din care 48.282 lei stocuri, 422.573 lei creanțe și 26.762 lei lichidități, activele nefiind identificate de lichidatorul judiciar.
Valorificarea activelor și predarea lichidităților ar fi permis, conform susținerilor creditoarei, acoperirea, chiar și parțială a pasivului, în timp ce recuperarea creanțelor ar fi făcut posibilă acoperirea debitelor.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la
dosar.
Analizând cererea formulată de creditoare astfel cum a fost precizată, cu luarea în
considerare a disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către reclamantă săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea sumelor de bani și a bunurilor existente în patrimoniul debitoarei în interesul personal al pârâtului, precum și neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În ceea ce privește incidența în cauză a disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată că susținerile reclamantei sunt pertinente și fondate și că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a folosi bunurile proprietatea debitoarei înscrise în contabilitate, întrucât, așa după cum rezultă din bilanțul contabil aferent anului 2008 în patrimoniul debitoarei existau active imobilizate în sumă de 600.601 lei și active circulante în sumă de 1.762.019 lei din care stocuri în sumă de 598.162 lei, creanțe în cuantum de
1.147.467 lei și disponibilități în contul casa și conturi la bănci în sumă de 16.390 lei. totodată, se reține că ultimul bilanț publicat pe site-ul M. ului Finanțelor Publice care furnizează informații despre situația economico-financiară a debitoarei relevă existența unor active imobilizate în același cuantum ca și cele înscrise în anul anterior, iar activele circulante au cunoscut o diminuare a cuantumului, fiind în sumă de 497.617 lei, din care stocuri -
48.282 lei, creanțe - 422.573 lei iar disponibilitățile în casă și conturi la bănci au crescut la suma de 26.762 lei.
Deși pârâtul în calitate de administrator statutar a fost notificat de practicianul în insolvență la data deschiderii procedurii și respectiv ulterior după ce s-a dispus trecerea debitoarei în faliment forma simplificată, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar la filele 19-27, acesta nu a pus la dispoziția practicianului în insolvență bunurile înregistrate în contabilitatea persoanei juridice, nefiind predate stocurile și nici identificate activele imobilizate ori circulante.
În plus, nici lichiditățile ce figurau în contul casa și la bănci nu au fost puse la dispoziția practicianului în insolvență.
În lipsa bunurilor practicianul în insolvență a fost în imposibilitate de a proceda la valorificarea lor, astfel încât să fie posibilă recuperarea, chiar și parțială a pasivului, reușindu- se identificarea doar a unui singur imobil de către practicianul în insolvență, care a fost valorificat în cadrul procedurii, imobil care a fost valorificat la suma de 156.155,37 lei inclusiv TVA.
Totodată, judecătorul sindic reține că disponibilitățile bănești, în măsura în care ar fi fost puse la dispoziția practicianului în insolvență, i-ar fi permis acestuia acoperirea, chiar și parțială a pasivului.
În ultimul bilanț contabil al debitoarei, astfel cum figurează pe site-ul M. ului Economiei și Finanțelor, aferent anului 2009, erau menționate și creanțe într-un cuantum substanțial, creanțe a căror recuperare, în măsura în care ar fi fost puse la dispoziția lichidatorului documentele care să ateste existența raporturilor juridice și, implicit, izvorul acestora, ar fi permis, de asemenea, recuperarea creanțelor.
Lipsa bunurilor și a lichidităților în patrimoniul debitoarei, deși în contabilitatea acesteia figurau în mod scriptic înregistrate active imobilizate și circulante, creează prezumția că au fost utilizate în interesul administratorului statutar căruia, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.31/1990, îi sunt delegate atribuțiile de dispoziție, de administrare și conservare a bunurilor persoanei juridice, administratorul fiind singurul îndreptățit să dispună de bunurile debitoarei, însă în conformitate cu scopul pentru care persoana juridică a fost constituită. Bunurile aparținând persoanei juridice sunt proprietatea acesteia, patrimoniul asociaților sau cel al administratorilor statutari neputându-se confunda cu cel al societății comerciale constituite prin voința asociaților.
Lipsa bunurilor în materialitatea lor și nerăsturnarea prezumției de către pârât impune angajarea răspunderii acestuia, cu atât mai mult cu cât fapta acestuia, săvârșită cu vinovăție ori din culpă, are drept consecință producerea stării de insolvență, existând un raport de cauzalitate între utilizarea bunurilor debitoarei în alt scop decât cel pentru care a fost constituită și neplata creanțelor consecința prejudicierii creditorilor înscriși în tabelul definitiv al creanțelor.
Drept urmare, în sarcina pârâtului, care deține calitatea de administrator statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din informațiile furnizate de pe site-ul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, poate fi reținută fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către reclamantă și săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii statutari.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat administratorului judiciar/lichidatorului documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 lit.a-k din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar l-a notificat pe pârât care deține și calitatea de administrator statutar al debitoarei, solicitându-i predarea tuturor documentelor contabile necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce-i reveneau conform dispozițiilor legale.
Judecătorul sindic reține faptul că obligația de predare a documentelor contabile ale debitoarei nu a fost respectată de către pârât, nefiindu-i predate practicianului în insolvență documentele solicitate pentru a se întocmi un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus debitoarea la starea de insolvență.
De altfel, prin raportul de activitate nr.2 întocmit în condițiile prev. de art.21 alin.1 din legea insolvenței, depus la dosarul de insolvență la data de 9 decembrie 2012, practicianul în insolvență a solicitat amendarea administratorului statutar pentru nerespectarea obligației prevăzute de art.44 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic dispunând amendarea acestuia în conformitate cu prev. art.1081alin.1 pct.2 lit.d și e C.pr.civ.
Pe de altă parte, judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar al debitoarei, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și e ale Legii nr.31/1990 republicată și actualizată.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea acelor obligații stabilite în sarcina lor prin actul constitutiv acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării persoanei juridice.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
În lipsa registrelor contabile sau a altor documente contabile și administrative nu este posibilă verificarea modului în care au fost utilizate sumele existente în contul debitoarei și nici
determinarea în concret și identificarea activelor circulante ce figurează în patrimoniul persoanei juridice.
Aceasta în condițiile în care persoana juridică are obligația de a întocmi și de a ține o serie de registre contabile, de a întocmi balanțe de verificare și bilanțuri contabile pentru a reflecta activitatea și a exista posibilitatea verificării legalității operațiunilor efectuate și, implicit, împrejurarea dacă sumele de bani și bunurile existente în patrimoniul debitoarei sunt utilizate conform scopului pentru care persoana juridică a fost constituită.
Bilanțurile contabile și balanțele de verificare reprezintă documente contabile a căror întocmire este obligatorie, disp. art. 73 din Legea nr.31/1990 statuând în sarcina administratorului statutar obligația de a asigura o ținere corectă a registrelor contabile, Legea nr.82/1991 statuând în sarcina aceleiași persoane obligația de a asigura conducerea evidenței contabile, întocmirea bilanțurilor și depunerea acestora la organele teritoriale ale M. ului Economiei și Finanțelor.
Bilanțul este o imagine statistică a situației patrimoniului și a datoriilor persoanei juridice la data întocmirii acestuia, deoarece valorile prezente ale elementelor de activ și de pasiv se pot modifica, valorile istorice cuprinse în situațiile financiare ale debitoarei nu reflectă valoarea economică a acestora.
Balanța de verificare este documentelor contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare ce reflectă poziția financiară a societății.
Nedepunerea documentelor contabile creează prezumția inexistenței acestor documente iar, neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități conduse în conformitate cu dispozițiile legale, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Fapta administratorilor statutari de a nu ține contabilitatea conform dispozițiilor legale reprezintă o faptă omisivă.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârâte.
Fapta săvârșită de administratorul statutar este o faptă negativă, omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și are un caracter ilicit, fiind sancționată atât de Legea nr.31/1990, cât și de legea contabilității.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării creanțelor înscrise la masa pasivă din averea debitoarei.
Prejudiciul creditorilor reprezintă masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, tabel definitiv care nu a fost contestat și care nu a fost acoperit din averea debitoarei, acest prejudiciu având un caracter cert, real și efectiv.
Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor este evidentă, deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Pe de altă parte, este evident că neținerea contabilității în conformitate cu legea a cauzat starea de insolvență, deoarece nu poți știi cât să te îndatorezi câtă vreme nu știi ce venituri deții și în ce modalitate poți să plătești datoriile. Doar ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri.
Vinovăția administratorului există deoarece acestuia îi incumbă obligația legală a ținerii contabilității, administratorii statutari fiind răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art.73 din Legea nr.31/1990, iar neținerea contabilității le este direct imputabilă.
Judecătorul sindic va face și aplicarea disp. art.225 C.pr.civ., întrucât pârâtul a fost citat la interogatoriu pentru termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2013 și acesta nu s- a prezentat în mod nejustificat, astfel încât, față de celelalte probe existente la dosarul cauzei, considerând ca mărturisire deplină împrejurările pe care creditoarea urma să le lămurească prin intermediul întrebărilor din interogator.
Deoarece creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că se impune obligarea pârâtului la plata pasivului
rămas nerecuperat în cuantum de 852.175,24 lei, în baza disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea precizată formulată de reclamanta U. T. B. SA în calitate de creditor al debitoarei SC ESSENCE SRL, în contradictoriu cu pârâtul T. F. S., dom. în
C. -N., str.A. V. nr.2, bloc BIII, ap.91, jud.C. și în consecință:
Obligă pârâtul să suporte pasivul debitoarei nerecuperat în cuantum de 852.175,24 lei. Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. G.
Red.CC/MM 4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 1570/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 4502/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
