Decizia civilă nr. 1570/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1570/2013
Ședința publică din data de 11 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S.
G.: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta B. (F. T. ) M.
, împotriva sentinței civile nr. 5584 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui M., în contradictoriu cu intimații SC F. C. S. PRIN LICHIDATOR J. P. G. I. și B. V., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta B. (F. T. )
M., asistată de avocat C. Fărcaș și intimatul B. V., identificat cu C.I. seria MM nr. 5. eliberată la data de_ de către SPCLEP B. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosar o cerere de eliberarea unui certificat de grefă, din partea recurentei, soluționată la data de_ .
În data de_, s-au înregistrat la dosar înscrisuri din partea S.P.C.L.E.P B. prin care comunică instanței date din evidențele instituției privitoare la domiciliul recurentei ( f. 38).
De asemenea, în data de_ s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentanta recurentei depune la dosarul cauzei dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate ( f. 60) copie după actul de identitate al recurentei, sentința penală nr. 93/_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. și mandatul comercial încheiat între recurentă și intimatul B. V., prin care acesta din urmă este mandata cu puteri depline să reprezinte societatea comercială SC F. C. S. atât în relațiile cu terți cât și în fața autorităților statului. Solicită acordarea cuvântului pe fond arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Intimatul B. V. arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii față de recurentă, fără cheltuieli de judecată. Arată că, se impune casarea hotărârii întrucât soluționarea cauzei la fond s-a făcut pe lipsa procedurii de citare cu recurenta, aspect ce reiese din înscrisurile depuse azi la dosar în probațiune, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 105 C.pr.civ., sancțiunea fiind nulitatea. Al doilea motiv de casare fiind omisiunea instanței de fond de a se pronunța pe art. 138 al. 1 lit. c motiv de casare prevăzut la art. 312 C.pr.civ. hotărârea de fond nu conține soluția cu privire la toate capetele de cerere. Vinovăția și culpa trebuiau dovedite în concret, la fond neadministrându-se probe deloc. A fost un dosar penal pentru evaziune fiscală, în care față de recurentă nu s-a început urmărirea penală, singurul condamnat fiind intimatul B. V. . Între recurentă și intimatul B. V. s-a încheiat o tranzacție, moment de la care recurenta nu s-a mai ocupat de societate, administratorul real și singurul administrator al firmei fiind intimatul B. V. .
Intimatul B. V. arată că a predat actele societății la P. G. I.
, că suma datorată a fost de 53.181 lei, iar finanțele au majorat suma la
210.374 lei.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.5584 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. s-a admis acțiunea promovată de lichidatorul judiciar P.
G. I. în contradictoriu cu pârâții: B. V. și B. (F. T. ) M. .
A fost obligat pârâtul să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente SC F. C. S., până la concurența sumei de 210.374 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea nr. 1643/_, pronunțată în dosarul_ al Tribunalul Maramureș, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței și intrare în faliment a debitoarei SC F. C. S., a fost numit lichidator judiciar.
În dosarul de faliment și-a înregistrat declarație de creanță creditoarea
D. G. a F. P. e M., valoarea creanței fiind în sumă de
210.374 lei.
În urma demersurilor făcute de lichidatorul judiciar administratorul statutar al societății insolvente nu a pus la dispoziția acestuia actele cerute de art. 28 alin. 1 din Legea 85/2006.
Neîntocmirea și nedepunerea actelor contabile creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapt ce angajează răspunderea administratorului statutar potrivit dispozițiilor art. 138 lit. "d"; din Legea 85/2006.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități.
Pentru considerentele sus menționate în baza art. 138, alin. 1, lit. d din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cererea promovată de lichidatorul judiciar a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B. M. solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe de judecată, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă; iar în subsidiar, solicită ca în temeiul prevederilor art. 312 alin. I raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă,
admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacată în sensul respingerii acțiunii în angajarea răspunderii personale a administratorului debitoarei în faliment S.C. F.
C. S.R.L. față de recurenta - pârâtă.
În motivele de recurs se arată că hotărârea primei instanțe de judecată este netemeinică și nelegală. Sub aspectul petitului principal, apreciază că se impune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare raportat la următoarele motive:
În cauza ce a format obiectul dosarului nr._ /a1, Tribunalul Maramureș a pronunțat Sentința civilă nr. 5584 din_, deși citarea pentru singurul termen de judecată, cât și comunicarea hotărârii s-au făcut prin "afișare" în condițiile în care pe Procesele - verbale de îndeplinire a procedurii se menționează: "Am afișat actul pe ușa principală a destinatarului: nici o persoană de la pct. 1 nu a fost găsită" (fila 36 dosar).
Potrivit disp. art. 90 C.pr.civ. comunicarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, în cazul din speță, recurenta a avut reședința în B., str. 22 Decembrie, nr. 198A, jud.
din cursul anului 2010, dată de la care a fost înregistrată în evidențele Serviciului P. Comunitar de Evidentă a Persoanelor din cadrul Consiliului Local al Orașului B., având aplicat flotant pe cartea de identitate iar la data de_ flotantul a fost reînnoit. In aceste condiții citarea acesteia pentru termenul de judecată din_ s-a făcut în mod neregulat, cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Dată fiind starea de fapt descrisă mai sus, solicită a se avea în vedere faptul că întreaga cercetare judecătorească a avut loc cu încălcarea normelor imperative privitoare la citarea părților, motiv pentru care hotărârea pronunțată este nelegală. Dispozițiile art. 107 Cod procedură civilă stabilesc în mod expres faptul că soluționarea unei cauze în lipsa părții care nu a fost legal citată atrage sancțiunea nulității.
Nerespectarea dispozițiilor legale privind citarea duce la anularea hotărârii pronunțate, în condițiile în care prin această încălcare se aduce atingere și a principiului egalității armelor și a principiului dreptului la apărare, reglementat de prevederile art. 24 din Constituție, care dispun că dreptul la apărare este garantat. Acest drept, în sens material, cuprinde întregul complex de drepturi și garanții procesuale care sunt instituite de lege pentru a da posibilitatea părților să-și apere interesele legitime, incluzând dreptul de a pune concluzii pe cererile deduse judecății, de a face cereri, de a lua cunoștință de actele de la dosar, de a participa la dezbateri, etc.
Principiul respectării dreptului la apărare este integrat în câmpul de aplicare al dreptului la un proces echitabil, fiind consfințit de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Încălcarea acestui principiu este sancționată cu nulitatea hotărârii.
Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra respingerii cererii de angajare a răspunderii administratorilor pe art. 138 alin. 1 Iit.e din Legea nr. 85/2006.
În raport de acest aspect apreciază că în cauză devine incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, actul procedural întocmit în mod nelegal fiind chiar hotărârea primei instanțe de judecată, care trebuie să conțină în dispozitiv soluțiile date tuturor capetelor de cerere, inclusiv cazului de angajare a răspunderii pe litera e. Instanța avea obligația de a indica de ce nu este incident acest caz, câtă vreme a reținut incidenta primului caz prevăzut la lit. d a art. 138 din L85/2006.
Totodată, dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă prevăd că soluția de casare cu trimitere spre rejudecare se impune atunci când instanța a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului. Așa cum se arată și în literatura de specialitate, expresia "fără a intra în cercetarea fondului" trebuie înțeleasă în sensul că "instanța ... a omis să soluționeze o cerere". Or, instanța de judecată avea obligația de a cerceta cererea în integralitatea sa.
În același sens sunt și opiniile exprimate în literatura de specialitate, precum și practica instanțelor de judecată:
Prin Decizia nr. 279/2002 a Curții de Apel C., Secția civilă s-a dispus: "Atunci când printr-o acțiune sunt deduse judecății mai multe capete de cerere, instanța are obligația de a arăta expres, în dispozitivul hotărârii, soluția ce a dat-o fiecărei cereri, nefiind permis a se face vorbire despre soluția dată doar unui capăt de cerere".
Instanța de fond a admis acțiunea formulată prin prisma dispozițiilor art. 138 alin.l lit. d din Legea 85/2066, deși acțiunea s-a întemeiat si pe litera "e" a aceluiași articol de lege. In cuprinsul motivării, instanța nu si-a fundamentat raționamentul cu privire la acest caz de angajare a răspunderii, respectiv de ce nu ar fi incident in cauza.
Raționamentul instanței s-a întemeiat pe o prezumție relativa de culpă a pârâtei pentru ca nu s-ar fi predat actele contabile ale societății, aspect care in opinia instanței a creat posibilitatea ascunderii unor active, plata cu întârziere a debitelor etc., fapt ce a dus la o stare vădita de insolventa.
Apreciază ca instanța a procedat greșit si nu a analizat răspunderea recurentei prin prisma naturii juridice a răspunderii administratorilor, care este una delictuală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, lichidatorul judiciar P. G. I., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul declarat de către pârâta B. M. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC F. C. S. a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit. d și e din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC M.
, pârâții sunt administratorii debitoarei.
Susține recurenta că hotărârea recurată este nelegală întrucât aceasta nu a fost legal citată, procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare.
Din conținutul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta rezultă fără echivoc că aceasta a fost citată la domiciliul său astfel cum rezultă din înscrisurile existente la ORC, citația fiind afișată pe ușa principală a imobilului precum și prin publicare în BPI.
Potrivit art.92 alin.4 C.pr.civ., înmânarea citației și a altor acte de procedură se poate realiza prin afișare în cazul în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la domiciliu.
În speță, agentul procedural a procedat la afișarea citației expediate recurentei menționând că nu a putut fi identificată nici o persoană care este abilitată de lege să primească acest înscris.
Probele existente la dosar relevă împrejurarea că acest imobil nu este unul colectiv, cu mai multe apartamente astfel că se poate susține cu temei că la data comunicării actului de procedură cu recurenta s-a constatat lipsa oricărei persoane la domiciliu, agentul procedural procedând la afișarea actului. Se poate observa, de asemenea, că nu există la dosar nici o probă care să infirme consemnările agentului procedural cu privire la motivul afișării citației, susținerile contrare fiind nefondate.
Nefondate sunt și apărările potrivit cărora citarea recurentei este nelegală și datorită faptului că aceasta a făcut dovada că a avut o altă reședință în toată perioada soluționării cererii iar citarea sa s-a realizat la domiciliu. Astfel, Curtea reamintește că potrivit art.90 C.pr.civ., înmânarea citației (…) se face la domiciliul sau reședința celui citat. Cum în speță singurele date furnizate de către autorități relativ la domiciliul/reședința recurentei stabilesc că aceasta domiciliază în comuna S., nr.1003, jud. M. (adresă ce nu coincide cu cea evidențiată la ORC) iar cu prilejul soluționării cauzei recurenta a fost citată la acea adresă, Curtea constată că procedura de citare cu recurenta a fost legal îndeplinită, susținerile contrare fiind nefondate.
În consecință, Curtea apreciază că în raport de considerentele evidențiate anterior, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru pretinsa nelegala citare nu se impune.
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că cererea de angajare a răspunderii administratorilor debitoarei a fost fundamentată pe dispozițiile art.138 lit. d și e din LPI.
Analizând conținutul sentinței pronunțate de către judecătorul sindic în soluționarea cererii formulate, Curtea constată că acesta s-a pronunțat doar asupra capătului de cerere care viza răspunderea administratorilor, fundamentate pe prevederile art.138 lit.d din LPI fără a analiza incidența normei legale cuprinse în art.138 lit.e din același act normativ.
Este de principiu că atunci când printr-o acțiune sunt deduse judecății mai multe capete de cerere, instanța are obligația de a arăta expres soluția ce a dat-o fiecărei cereri, nefiind permis a se face vorbire despre soluția dată doar unui capăt de cerere.
De altfel, jurisprudența este constantă în a susține că dacă cu prilejul soluționării recursului, se constată că prin hotărârea atacată nu au fost soluționate toate capetele de cerere ale acțiunii, instanța va casa hotărârea și va restitui cauza pentru ca instanța să se pronunțe și asupra acelui capăt de cerere.
Se poate conchide, așadar, că judecătorul sindic a pronunțat o soluție nelegală întrucât a soluționat procesul fără a cerceta fondul cauzei motiv pentru care, Curtea constatând incidența dispozițiilor art. 312 alin.5 C.pr.civ. va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a asigura soluționarea unitară a cererii formulate, urmând ca cu prilejul rejudecării cauzei instanța să dea eficiență prevederilor art.315 alin.3 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta B. M. împotriva sentinței civile nr.5584 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |||
C. | P. AUGUST AM. | C. | M. | S. V. D. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.P. M.
| ← Sentința civilă nr. 7211/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 132/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
