Decizia civilă nr. 4502/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4502/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. Ș. împotriva sentinței civile nr. 362/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui M., privind și pe intimat SC P. S. PRIN LICHIDATOR J. P.
G. I., intimat O. M., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Resteșan Marilena O. în reprezentarea intereselor recurentului, cu delegație la fila 20 din dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 16 aprilie 2013 s-a înregistrat la dosar întâmpinare, iar la 19 aprilie 2013 s-au înregistrat note de ședință formulate de recurent.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta recurentului, care depune la dosar o adresă către recurent și învederează faptul că nu are alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului promovat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii introductive de instanță, pentru argumentele din cererea de recurs și notele de ședință, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform referatului pe care îl depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.362 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al T. ui M. s-a admis cererea formulată de către reclamantul
P. G. IPURL în calitate de lichidator al debitoarei SC P. S. în contradictoriu cu D. Ș. .
A fost obligat pârâtul să suporte cu patrimoniul propriu pasivul societății debitoare SC P. S., până la concurența sumei de 17.977 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1628/_ pronunțată în dosarul nr._ înregistrat pe rolul T. ui M., judecătorul - sindic a admis cererea formulată în calitate de lichidator desemnat potrivit Legii nr.31/1990 de către reclamantul P. G. IPURL, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate și intrarea direct în faliment a debitoarei SC P. S., reclamantul fiind desemnat în calitate de lichidator să administreze procedura de insolvență.
Notificarea deschiderii procedurii a fost publicată în ziarul Graiul M. ului, ediția din data de_ și B.P.I. nr. 5105/_ .
Toate acestea rezultă din înscrisurile depuse la filele 4-29.
Pârâtul D. Ș. a avut calitatea de administrator statutar până la dizolvarea societății debitoare și înregistrarea reclamantului, în calitate de lichidator judiciar conform extrasului Recom depus la filele 4-6 din dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 35, 44 raportat la art. 28 din Legea nr. 85/2006 debitoarea a fost notificată la sediul societății specificat în istoricul de la O. de pe lângă Tribunalul Maramureș dar și la domiciliul cu care pârâtul figura la registrul comerțului pentru a depune la dosarul de insolvență actele și informațiile apreciate de lichidator ca necesare cu privire la activitatea și averea sa, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale făcute în perioada suspectă.
Corespondența expediată la domiciliul pârâtului a fost primită sub semnătură de către soția acestuia la data de_ (filele 16).
În tabelul definitiv al creanțelor înregistrat de către reclamant în dosarul de insolvență s-au înscris creanțe în valoare totală de 17.977 lei. Din probele administrate în cauză a reiesit că pârâtul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și situația bunurilor ce constituie patrimoniul debitoarei în vederea valorificării lor în procedură, pentru acoperirea creanțelor. Totodată, lipsa nejustificată pentru a răspunde la interogatoriu a fost apreciată de către judecătorul - sindic în conformitate cu art.225 Cod procedură civilă ca un început de dovadă împotriva pârâților care permite prezumarea săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 materializată în aceea că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv că a ținut o contabilitate fictivă sau a făcut să dispară unele documente contabile și a legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență în care a intrat societatea pe
care au administrat-o.
Judecătorul sindic a mai constatat că situația patrimoniului debitoarei evidențiată de ultimul bilanț contabil pe anul 2005, înregistrat pe site-ul M. ui Finanțelor, din care reiese că societatea deținea active circulante în valoare totală de 47.688 lei din care 38.968 lei reprezintă stocuri, 309 lei disponibilități bănești și 8.411 lei creanțe, coroborată cu nepredarea acestei sume de bani lei, confirmă săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a mai reținut că lipsa documentelor contabile a împiedicat inventarierea patrimoniului de către lichidatorul judiciar și verificarea situației acestor bunuri, ceea ce consolidează prezumția că au fost bunurile au fost ascunse de către pârât în scop personal, cu consecința cauzării stării de insolvență.
Această prezumție nu a fost înlăturată, fără a se a prezenta situații contabile care să reflecte mișcările acestor bunuri, pentru a se verifica în ce condiții au ieșit din patrimoniul societății.
În consecință, judecătorul sindic a constatat că sunt incidente cazurile de atragere a răspunderii prevăzute de art. 138 al. 1 lit. d) și e) din Legea 85/2006, fapte care au generat starea de insolvență .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 138 al. 1 lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006 judecătorul - sindic a admis cererea, cu consecința obligării pârâtului să suporte cu patrimoniul propriu pasivul societății debitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul D. Ș. solicitând admiterea recursului
.
În motivele de recurs se arată că intrarea debitoarei în stare de insolvență s-a datorat unor cauze obiective.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, P. G. IPURL solicită respingerea recursului ca nefondat .
Deliberând asupra cererii de recurs curtea reține următoarele>
Deschiderea procedurii simplificate și intrarea în faliment a debitorului a fost dispusă prin sentința civilă nr.1628/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ .
În temeiul art.35 din Legea nr.85/2006, debitorul a fost somat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art.28 alin.1 din aceeași lege.
Lichidatorul judiciar a notificat administratorul statutar al debitorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în vederea depunerii documentelor contabile.
Până la data soluționării recursului nu s-a predat documentația completă prevăzută de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991, republicată, art.1 alin.1, "Societățile comerciale/companiile nationale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității", iar În art.l O alin.1 se arată "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art.1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective."
În ultimul bilanț depus care cuprinde indicatorii financiari aferenți anului 2005, debitorul are înregistrate active circulante în valoare totală de 47.688 lei, din care: 38.968 lei, reprezintă stocuri (materiale, producție în curs de execuție, semifabricate, produse finite, mărfuri, etc.), 309 lei, reprezintă disponibilități bănești și 8.411 lei, reprezintă creanțe.
Recurentul-pârât nu a contestat nici rapoartele depuse la dosarul de faliment și nici tabelul creanțelor, acestea fiind publicate în Buletinul procedurilor de insolvență. Prin urmare, dimensiunea și natura pasivului înscris în tabelul creditorilor nu poate fi repusă în discuție, principiul imutabilității verificării jurisdicționale realizate cu privire la acest aspect având prevalență.
1.Existența unei contabilități fictive( neconforme cu legea) este semnul unei administrări frauduloase a averii debitoarei și constituie o premisă pentru aplicarea prevederilor legii insolvenței în sensul obligării administratorului la suportarea unei părți din pasiv.
Încălcarea obligației de a ține evidența contabilă conform legii constituie un indiciu obiectiv care poate fundamenta prezumția simplă de vinovăție în sarcina administratorului și prezumția simplă
că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate, deoarece alcătuirea incorectă a evidenței contabile conduce inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor din acest patrimoniu precum și a operațiunilor efectuate în legătură cu activele.
Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un semn în raport de care se poate concluziona că această greșeală de gestiune se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență.
Fapta administratorului care nu a ținut evidențele contabile în conformitate cu prevederile legale incidente în materie, se află în raport de cauzalitate cu prejudiciul suferit de societate și de creditori deoarece prin această conduită, organele de conducere au fost lipsite de informații esențiale referitoare la starea patrimonială a societății și, în consecință, nu au putut cere ele însele deschiderea procedurii insolvenței și evitarea majorării pasivului social.
Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar face imposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților. Soluția se întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept. A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâților și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se "reproșeză"; conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria sa culpă
. Creditorii ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii.
2. În ultimul bilanț depus care cuprinde indicatorii financiari aferenți anului 2005, debitorul are înregistrate active circulante în valoare totală de 47.688 lei, din care: 38.968 lei, reprezintă stocuri (materiale, producție în curs de execuție, semifabricate, produse finite, mărfuri, etc.), 309 lei, reprezintă disponibilități bănești și 8.411 lei, reprezintă creanțe.
În calitate de administrator statutar, pârâtul erau singurul care putea dispune în mod legal de aceste bunuri, dar nu a făcut nici dovada faptului că sumele de bani și bunurile s-ar mai afla în patrimoniul debitoarei și nici faptul că ar fi fost folosite în interesul debitoarei. Se poate astfel prezuma( în condițiile art. 1203 C.civ.) că pârâtul și-a însușit bunurile și sumele de bani respective sau le-a transmis altor persoane, în detrimentul intereselor debitoarei acuzația de fraudă întemeiată pe dispozițiile . 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 fiind întemeiată.
Legea insolvenței a integrat însă acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență prin folosirea bunurilor sau creditului persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Norma sancționează abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia.
Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese.
Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru "cauza";
interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare.
În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni .
Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății .
Activul societății
se reflectă în inventarul anual și în bilanțul contabil. Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ, valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul societății la data la care se efectuează această operațiune. Bilanțul contabil este cel care reflectă elementele activului patrimonial, grupele principale de elemente ce trebuie să se regăsească în acest document fiind: activele
imobilizate (imobilizări corporale, necorporale, financiare), activele circulante (stocuri creanțe, titluri de plasament sau alte valori), conturile de
regularizare și asimilate de activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie-activ), primele de rambursare a obligațiunilor.
Reprezintă metode de deturnare a activului nerestituirea bunurilor aparținând societății de către administrator, transferul fără contrapartidă a unor mărfuri ce constituie proprietatea debitoarei .Jurisprudența a statuat că numai existența unei contrapartide reale și suficiente, care să fie expresia echilibrului dintre angajamentele asumate de părțile contractante
îl poate apăra pe administrator de răspundere. Soluția pare naturală cât timp compatibilitatea liberalităților cu principiul specialității capacității de folosință trebuie pusă sub semnul îndoielii.
Fapta constând în deturnarea activelor societății constituie în egală măsură un abuz de bunuri sociale.
În bilanțul contabil apar elemente de activ care nu se regăsesc efectiv în patrimoniul debitoarei .
Diminuarea activului net cu aceste valori fără o compensare reală se află în mod cert în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justifică obligarea pârâtei la complinirea activului societar.
Nepredarea valorilor înscrise în bilanț stocurilor și sumei evidențiate
în contul "casa în lei și banci ";, constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că pârâtul a săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia.
Manoperele ilicite privind activul patrimonial a constituit un factor determinant stării de insolvență și de agravare a pasivului, prin
neonorarea la scadență a obligațiilor fiscale fiind acumulate majorări și dobânzi penalizatoare substanțiale. Acționând în această manieră pârâtul a subordonat interesul social față de interesul său personal, încălcând cu știință regulile unei bune administrări.
Așa, în temeiul art. 312 C.proc.civ Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D. Ș., împotriva sentinței civile nr. 362/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Dispune plata avansului în cuantum de 300 lei către avocat Resteșan
O. M. ela din fondurile M. ui Justiției. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||||||
S. | AL H. | M. | B. | G. | A. N. | A. | B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. -_
jud.fond.H. M.
| ← Sentința civilă nr. 132/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1596/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
