Decizia civilă nr. 2296/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1.1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2296/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP
G. M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta T. L. M. împotriva sentinței civile nr. 6316 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1.1 al T. ui Maramureș în contradictoriu cu intimata SC E. I. C.
S. PRIN LICHIDATOR J. C. DE I. R. S. având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține că deși legal citată recurenta ( fila 6) cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării cererii formulate nu și-a îndeplinit această obligație. Motiv pentru care, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 6316 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1.1 al T. ui Maramureș a fost admisă acțiunea promovată de lichidatorul judiciar C. de I. R. S., în contradictoriu cu pârâta T.
L. M. .
A fost obligată pârâta să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente SC E. I. C. S., până la concurența sumei de 432.107,24 lei.
În considerente se reține că prin acțiunea înregistrată sub număr de mai sus, lichidatorul judiciar C. de I. R. S. al debitoarei SC E. I.
C. S. - în faliment a solicitat ca prin hotărârea pronunțată să se dispună obligarea pârâtei T. L. M. de a suporta cu averea proprie pasivul societății insolvente, până la concurența sumei de 432.107,24 lei.
Prin Sentința civilă nr. 6355/_, pronunțată în dosarul_ al Tribunalul Maramureș, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC E. I. C. S., iar prin Sentința civilă nr. 2970/_ s-a dispus intrare în faliment.
În dosarul de faliment și-a înregistrat declarație de creanță creditoarea Direcția Generală a Finanțelor P. e Maramureș, valoarea creanței fiind în sumă de 432.107,24 lei.
În urma demersurilor făcute de lichidatorul judiciar, administratorul statutar al societății insolvente a pus la dispoziția acestuia doar o parte din documentele financiar-contabile solicitate.
Neîntocmirea și nedepunerea actelor contabile creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapt ce angajează răspunderea administratorului statutar potrivit dispozițiilor art. 138 lit. "d"; din Legea 85/2006.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități.
Pentru considerentele sus menționate în baza art. 138, alin. 1, lit. d din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cererea promovată de lichidatorul judiciar a fost admisă.
Împotriva sentinței a declarat recurs T. L. M., solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța nu a cercetat pe deplin fondul pricinii și nu a administrat tot probatoriul care se impunea.
În motivarea recursului se arată că instanța reține doar că nu a depus toate actele contabile fără să i se fi solicitat să depună și alte acte și care ar fi acestea, pe de altă parte instanța deduce o prezumție simplă, că nu a ținut contabilitatea, cu toate că aceasta a fost corect ținută prin contabil autorizat, Dorel Hanțig.
Instanța nu a dat dovadă de un rol activ și a obligat-o la plată fără a cerceta în mod minuțios dacă nu a ținut contabilitatea în mod corect, aspecte ce puteau fi lămurite în măsura în care ar fi fost înștiințată că documentația contabilă depusă de lichidator nu ar fi fost completă. De altfel, hotărârea nu menționează concret care sunt documentele contabile nedepuse de recurentă, motiv pentru care apreciază că instanța nu a cercetat în concret fondul pricinii.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.146/1997.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din Legea nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin DECIZIA nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).
Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de T. L. M. împotriva sentinței civile nr. 6316 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1.1 al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |||||
A. | I. A. C. | I. | D. | P. | M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M. P.
| ← Sentința civilă nr. 2230/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 3487/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
