Sentința civilă nr. 2982/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 2982/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
Judecător sindic: I. P. Grefier: S. M.
Pe rol fiind cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulată de reclamantul A. C. S., în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC Z. C. S.R.L. C. -N., împotriva pârâților T. G. și B. I. L., formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar A. C.
S., practicianul în insolvență Sorin Turbuțan și reprezentantul pârâtului B.
I. L., avocatul Gaziuc Todor, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la fila 17.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se observă că s-a înregistrat la dosar, în data de 21 octombrie 2013, o întâmpinare din partea pârâtului B. I. L. .
Judecătorul sindic comunică reprezentantului lichidatorului judiciar un exemplar din întâmpinarea formulată de către pârâtul B. I. - L. .
Reprezentantul pârâtului B. I. L. invocă, în temeiul dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 85/2006, excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere data la care a fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea SC Z.
S., respectiv 2 aprilie 2007 și data la care s-a formulat cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale, 23 septembrie 2013, între acestea trecând șase ani de zile.
Având cuvântul, asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune, reprezentantul lichidatorului judiciar al debitoarei solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, având în vedere faptul că cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale nu s-a putut formula la un termen anterior, întrucât în patrimoniul debitoarei au existat bunuri care au fost valorificate, sume de bani care au fost recuperate și care au făcut obiectul planului de distribuție către creditori.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată în data de 23 septembrie 2013, la Tribunalul Specializat C., lichidatorul judiciar A. C. S. a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâților T. G. și B. I. L. în calitate de administratori statutari ai debitoarei SC Z. C. S. și obligarea acestora la
plata, în solidar, a sumei de 383.129,93 lei în temeiul dispozițiilor art. 138, al. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că pârâții, în calitate de administratori statutari ai debitoarei, au ridicat din casieria societății, sub forma avansurilor de trezorerie și prin operațiuni bancare, suma de 383.129,93 lei, sumă care nu a fost restituită de către aceștia, fapt care a generat imposibilitatea achitării în continuare a creanțelor debitoarei. S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 138, al. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care se solicită obligarea pârâților la plata sumei de 383.129,93 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 21 octombrie 2013 (filele 13-16), pârâtul B. I. L. a solicitat respingerea cererii lichidatorului judiciar ca fiind nefondată.
În susținerea poziției procesuale, pârâtul a arătat că în toată perioada desfășurării activității debitoarei nu au existat avansuri nedecontate și nu s-au ridicat sume de bani fără ca acestea să fie depuse ulterior în casierie. Activitatea debitoarei a fost comerțul cu ridicata și cu amănuntul a produselor sanitare care au un procent foarte mare de degradare. Anterior intrării debitoarei în insolvență a fost efectuat un inventar, ocazie cu care s-a constatat o lipsă foarte mare de marfă din gestiunea societății, care în mare parte s-a datorat degradării produselor. La sugestia compartimentului contabil au fost emise mai multe facturi și chitanțe pe marfă care nu exista și care deși figura ca marfă vândută, nu a mai putut fi acoperită cu bani. Motivul intrării debitoarei în insolvență nu a fost acela că au existat sume în casierie care nu se regăseau material, cu faptul că societatea era presată cu executarea silită din partea creditoarei SC GHM MIXBETON S. și a creditoarei A.F.P. C. -N., iar încasările au început să fie tot mai mici și se recuperau tot mai greu creanțele de la debitori. Cu aportul substanțial al pârâtului s-a ajuns la anularea executării silite a imobilului teren proprietatea debitoarei, bun adjudecat de către creditoarea SC GHM MIXBETON S. la licitație în cadrul dosarului execuțional și care ulterior a fost readus în patrimoniul societății și vândut, fiind acoperită o mare parte a pasivului debitoarei. O altă mare parte a pasivului societății s-a acoperit din recuperarea creanțelor de la diverși debitori. Pârâtul a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru a se institui răspunderea acestuia pentru acoperirea sumei de 383.129,93 lei. La acest termen de jduecată, a fost invocată, de către pârâtul B. ioan L. și excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere faptul că procedura a fost deschisă față de debitoare, în naul 2007.
Analizând excepția invocată, judecătorul sindic o va admite și va respinge, din acest motiv, acțiunea, față de ambii pârâți, excepția prescripției dreptului la acțiune fiind una de ordine publică, odată invocată ea trebuind să-i privească pe ambii pârâți, dată fiind și solidaritatea pasivă ce operează în această situație.
Așa cum prevede art. 139 din Legea nr. 85/2006, acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de trei ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de doi ani de la data pronunțării deschiderii
procedurii. Prin urmare, legea prevede un termen legal, special, de prescripție pentru introducerea acțiunilor de acest fel, tocmai pentru a nu exista situații de acest fel, în care, într-o procedură deschisă în anul 2007, de abia în anul 2013 lichidatorul judiciar să formuleze o cerere de antrenare a răspunderii materiale a celor vinovați de situația în care a ajuns societatea. Administratorul/lichidatorul judicar are la dispoziție doi ani de zile de la data deschiderii procedurii pentru a- și face o părere cu privire la necesitatea și temeinicia formulării unei cereri întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006, chiar dacă pasivul debitoarei nu a fost încă stabilit. O cerere de antrenare a răspunderii materiale poate fi formulată imediat ce există un pasiv stabilit (tabelul creditorilor), persoana vinovată fiind identificată și la fel, cunoscute fiind și faptele culpabile ale acesteia. Dacă în cursul procedurii administratorul/lichidatorul judiciar a început demersurile pentru acoperirea unei părți din pasivul debitoarei, acesta nu este un motiv pentru a sta în pasivitate și a nu introduce acțiunea în răspundere materială. Într- o astfel de situație există două posibilități de rezolvare: fie acțiunea este suspendată până la finalizarea tuturor demersurilor demarate în vederea stingerii datoriilor debitoarei (termenul de prescripție fiind astfel suspendat) fie acțiunea de antrenare a răspunderii materiale va continua să fie judecată, urmând ca ea să fie precizată pe parcurs, dacă este posibil sau în situația în care ea este în stare de jduecată, să conțină obligația de plată a pârâtului pentru pasivul debitoarei stabilit până în acel moment. În această din urmă situație, dacă acest pasiv ar mai scădea până la închiderea procedurii, este evident că hotătârea nu va putea fi pusă în executare decât pentru restul neacoperit, nimeni neputând obține o recuperare de două ori a creanței sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge cererea formulată de către lichidatorul judiciar A. C. S., formulată împotriva pârâților T. G., domiciliat în C. -N., Strada V. N.
, nr. 34 și B. I. L., cu domiciliul procesual ales în C. -N., Strada D., nr. 31, ap. 8-9, ca fiind prescrisă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. S. M.
| ← Sentința civilă nr. 3487/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 5338/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
