Sentința civilă nr. 2230/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.2230/2013
Ședința publică din data de 12 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtului T. C. O., de către reclamantul P. O. I., în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC O. S. în dosarul nr._, cererea fiind formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, d-na Mărginean Silvia-Amalia, practician în insolvență, cu împuternicirea de reprezentare depusă la dosar și pârâtul T. C. -Oliviu personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 11 septembrie 2013 a fost înregistrată la dosar o adresă din partea lichidatorului judiciar în cuprinsul căreia arată faptul că, în urma valorificării bunului aflat în patrimoniul debitoarei, pasivul societății debitoare a rămas neschimbat, cu mențiunea că din sumele obținute din valorificarea bunului s-au acoperit cheltuielile de procedură și o parte din onorariul lichidatorului judiciar; a fost atașat planul de distribuire al fondurilor obținute în urma procedurii de valorificare.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că a depus la dosar dovada faptului că pasivul societății debitoare nu s-a modificat, sumele obținute din valorificarea bunului având ca destinație acoperirea cheltuielilor de procedură.
Pârâtul depune la dosar o întâmpinare, solicitând amânarea cauzei și acordarea unui termen de una sau două săptămâni în vederea depunerii unei facturi emise în anul 2010 pentru o lucrare care nu s-a executat, precizând că avea cunoștiință despre această factură și la termenul anterior de judecată.
Se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantei lichidatorului judiciar. Judecătorul sindic învederează pârâtului faptul că de la ultimul termen de judecată, respectiv din data de 23 mai 2013 a avut timp suficient pentru a depune și
factura menționată.
Pârâtul își exprimă intenția de a depune la dosar nu factura menționată, ci dispoziția de șantier, arătând că nu a reușit să ajungă încă în posesia acestei dispoziții.
Judecătorul sindic acordă cuvântul cu privire la cererea de amânare formulată de către pârât.
Reprezentanta lichidatorului judiciar se opune amânării cauzei arătând că au fost suficiente termene la care pârâtul a fost prezent, respectiv faptul că pârâtul cunoștea situația creanței care este înregistrată în contabilitate; nici lichidatorului judiciar și nici în fața instanței, pârâtul nu a arătat că acea factură, de fapt, nu trebuia să fie emisă, că de fapt lucrarea nu a fost efectuată.
Judecătorul sindic, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de către pârât aceasta fiind vădit neîntemeiată raportat la termenele acordate în cauză pentru lămurirea tuturor aspectelor necesare soluționării cauzei și, în plus, instanța reține faptul că de la ultimul termen de judecată, respectiv 23 mai 2013, pârâtul avea suficient timp pentru a depune la dosarul cauzei orice înscris în susținerea apărărilor sale.
Judecătorul sindic acordă cuvântul părților cu privire la alte cereri pe care le au de formulat.
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar un set de înscrisuri, în copie, predate de către pârât ulterior, respectiv în a doua jumătate a lunii iulie 2013,
arătând că este vorba de facturi emise după data deschiderii procedurii, respectiv după data deschiderii procedurii falimentului, cu mențiunea că nu cunoaște ce reprezintă facturile depuse, în cuprinsul acestora fiind făcută doar mențiunea
"lucrări conform contract";.
Judecătorul sindic pune în vedere reprezentantei lichidatorului judiciar să precizeze dacă plățile menționate au fost efectuate ulterior deschiderii procedurii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că, potrivit datei înscrise pe chitanță, este vorba de octombrie 2012.
Pârâtul precizează că este vorba de bani dați din casierie în anii 2010 și 2011 și nu a primit chitanțe, facturi, respectiv arată că este vorba de lucrări efectuate în anii 2010 și 2011 și nu au fost emise la acel moment facturi și chitanțe, ci doar doi ani mai târziu.
Judecătorul sindic pune în vedere reprezentantei lichidatorului judiciar să precizeze dacă a analizat, eventual, incidența altor dispoziții legale în ceea ce privește facturile în discuție.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu știe dacă, într-adevăr, este vorba o neînregistrare în contabilitate și de o emitere a acestor acte ulterior efectuării prestațiilor și a plăților.
Judecătorul sindic pune în vedere reprezentantei lichidatorului judiciar să precizeze dacă facturile în discuție au fost înregistrate în contabilitate.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu a regăsit facturile înregistrate în contabilitatea debitoarei.
Pârâtul arată că facturile au fost înregistrate în contabilitate în anul 2012.
Reprezentanta lichidatorul judiciar și pârâtul arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, judecătorul sindic acordă cuvântul în susținerea cauzei pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că susține cererea astfel cum a fost formulată și precizată, solicitând a se dispune atragerea răspunderii administratorului statutar al debitoarei pentru întreg pasivul societății debitoare.
Pârâtul nu consideră că ar trebui atrasă răspunderea administratorului statutar pentru că nu a avut intenții rele în sensul de a ascunde banii, respectiv a întâmpinat probleme cu lucrările, nu a mai putut plăti facturile. A dat bani tot la șeful de șantier care nu avea chitanțier la dânsul, urmând să-i transmită chitanțele ulterior.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 7 noiembrie 2012 P. O. I., în calitate de lichidator al S.C. O. S.R.L. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul
T. C. O., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 130.061,45 lei reprezentând pasivul societății debitoare.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că în urma analizei detaliate efectuate cu ocazia întocmirii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului S.C. O. S.RL. C. -N., realizat în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 1 lit. a din legea nr. 85/2006, apreciază că vinovat de ajungerea societății în starea de insolvență se face administratorul statutar.
Lichidatorul judiciar apreciază că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d) și anume a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Potrivit art. 138 alin. 1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, fapta membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitoarei, prin ținerea unei contabilități fictive, prin dispariția unor documente contabile sau prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, atrage răspunderea acestora, în sensul suportării unei părți din pasivul debitorului.
De altfel, refuzul pârâtului de a pune la dispoziția judecătorului sindic/lichidatorului, a documentelor prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. a) - f) constituie și infracțiunea prevăzută la art. 147 din Legea nr. 85/2006, ceea ce demonstrează intenția legiuitorului de a sancționa aspru atitudinea culpabilă a persoanelor care nu- și îndeplinesc obligațiile prevăzute de lege.
Având în vedere faptul că administratorul statutar, dl. T. C. O. nu a predat documentele contabile ale societății debitoare, în pofida notificării de deschidere a procedurii insolventei, prin urmare lichidatorul consideră că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute art. 138, alin. (1), lit. d) din Legea 85/2006.
Neținerea contabilității este o fapta negativă ce nu poate fi probată decât prin faptul pozitiv contrar. Lichidatorul a făcut dovada că a notificat administratorul social în legătură cu obligația depunerii documentelor prevăzute de art. 28 din legea insolventei, acesta semnând pentru primirea notificării, luând deci la cunoștință efectiv de obligația ce îi incubă. în condițiile în care administratorul social nu a predat documentele în termenul fixat, se naște prezumția simplă că nu s-a ținut contabilitatea ori, aceasta prezumție putea fi răsturnată de administrator prin predarea documentelor către lichidator, în cauza, pârâtul nu a făcut dovada predării. În consecință, administratorul social nu a răsturnat prezumția simplă de neținere a contabilității.
Prejudiciul creditorilor exista și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa pasiva, din averea debitoarei.
Lipsa documentației contabile ce ar fi trebuit pusă la dispoziția lichidatorului judiciar numit în cauză, în vederea analizări cauzelor și persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în imposibilitate de plată, conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului în care a fost gestionată întreaga activitate a falitei.
Imposibilitatea de verificare a modului în care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificării întregii activități a debitoarei, conturează fără echivoc vinovăția administratorului statutar și legătură directă între acțiunile acestuia și falimentarea persoanei juridice.
In concluzie, lichidatorul judiciar apreciază că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Prin neefectuarea de către pârât a niciunui demers pentru depunerea documentelor contabile ale societății comerciale, s-a contribuit la agravarea stării de incertitudine privind situația juridică a societății.
Acest lucru a determinat imposibilitatea identificării activului și pasivului societății, a tuturor creditorilor și debitorilor acesteia, pârâtul contribuind prin neținerea contabilității, în mod direct la creșterea stării de insolvență a societății.
Astfel, din analiza bilanțului contabil aflat pe site-ul Ministerul Finanțelor Publice, a constatat că la data de_, patrimoniul debitoarei O. S. era în valoare totală de 216.882 lei, acesta fiind format din active imobilizate - 5.172 lei, active circulante -105.855 lei, creanțe - 66.904 lei, respectiv casă și conturi la bănci 38.951 lei.
Pasivul societății așa cum reiese din tabelul definitiv de creanțe este în cuantum de 130.061,45 lei. Din ultimul bilanț contabil de care dispunem reiese că datoriile acumulate sunt în valoare de 144.948 lei. Din aceste datorii, lichidatorul a identificat doar o parte, restul creanțelor rămânând necunoscute până la formularea prezentei cereri.
Prin precizarea de acțiune formulată la data de 28 februarie 2013 lichidatorul judiciar a arătat că din documentele și informațiile obținute până la acest moment și în urma analizării cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență a SC O. S., apreciind că de apariția acestei stări se face vinovat, administratorul societății, respectiv domnul T. C. O. .
În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că în fapt, la data de 14 februarie 2012 s-a prezentat la sediul său dl. av. Handra O., în calitate de reprezentant al
administratorului statutar T. C. O. și a predat documentele finaciar contabile specificate în procesul verbal de predare-primire, încheiat la aceeași dată.
În urma studierii documentelor financiar contabile predate am constat faptul că în balanța de verificare aferentă lunii mai 2012, lună în care s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva SC O. S., societatea debitoare figurează ca având în casă suma de 35.700,80 lei (cont 5311). Sumă pe care administratorul statutar nu a predat-o subscrisei, pentru a putea fi distribuită creditorilor societății aflate în insolvență.
Totodată din balanța de verificare aferentă lunii decembrie 2012, reiese faptul că societatea debitoare figurează ca având în casă doar suma 39,86 lei, așadar administratorul statutar al debitoarei a folosit suma de 35.660,94 lei, în interes propriu.
De asemenea, din balanța de verificare aferentă lunii decembrie 2012 (cont
213) societatea figurează cu bunuri în patrimoniu. In patrimoniul acesteia se află un autoturism marca VOLKSWAGEN, model GOLF, tip VARIANT, serie șasiu WVWZZZ1JZ4D100385 (conform cărții de identitate pe care o anexăm).
Administratorul statutar al debitoare a fost notificat prin adresa nr. 770/_ prin care i s-a învederat să predea autoturismul mai sus menționat până cel târziu la data_, dar acesta nu a dat curs solicitărilor.
Din balanța de verificare aferentă lunii decembrie 2012 (cont 411) reiese faptul că societatea debitoare are de încasat de la diverși creditori suma de 66.901,22 lei. Totodată prin declarația dată la data de_, administratorul statutar recunoaște faptul că are de recuperate o creanță de 41.000 lei de la SC BOEMIA INVEST S., reprezentând contravaloare lucrări de hidroizolare acoperiș bloc, factura fiscală nr. 10/_ .
Lichidatorul judiciar a mai arătat că până în prezent dl. T. C. O. nu a pus la dispoziția sa documentele necesare (contracte, situații lucrări etc.) în vederea recuperării creanțelor mai sus menționate, așadar se află în imposibilitatea efectuării unor demersuri în vederea recuperării acestor creanțe.
La data de_ din patrimoniul societății debitoare a fost înstrăinat mijlocul de transport marca FIAT DUCATO, fiind emisă factura nr. 8/_ către T. MARIUS E., factură care nu a fost achitată de către cumpărător. Urmare a faptului că lichidatorul judiciar nu a fost în posesia actelor contabile nu s-au putut demara acțiuni în vederea încasării creanței, la data predării documentelor,_, factura având o vechime mai mare de trei ani.
Având în vedere aceste aspecte, lichidatorul judiciar consideră că în cauză sunt incidente prevederile dispozițiilor art. 138, alin. 1, lit. a, din Legea 85/2006 care specifică faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere poate fi atrasă în situația în care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 138, alin. 1, lit. d, din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar susține că așa cum a arătat anterior la data deschiderii procedurii insolvenței în casieria societății a existat numerar în sumă de 35.700,80 lei (cont 5311). In cursul procedurii, respectiv în luna octombrie 2012, noiembrie 2012 și decembrie 2012, această sumă existentă în casierie este utilizată de reprezentantul societății fără ca lichidatorul judiciar să aprobe efectuarea unor plăți.
Pentru aceste operațiuni contabile nu au fost predate lichidatorului judiciar documentele justificative( registre de casă, eventuale facturi, chitanțe), așa cum legea insolvenței stabilește ca obligație în sarcina administratorului statutar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de
conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Judecătorul sindic apreciază că faptele pârâtului se încadrează în prev. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu și nu a condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că în evidențele contabile ale societății debitoare figurează active imobilizate în cuantum de 5.172 lei și active circulante în cuantum de 105.855 lei, inclusiv sume de bani în casă și conturi, care însă nu au fost predate lichidatorului judiciar. În plus, în acest context judecătorul sindic reține că prin răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriu (f. 74), potrivit căruia pârâtul a folosit suma de 35.660,94 lei pentru achitarea datoriilor, practic pârâtul confirmă neevidențierea în contabilitate a tuturor operațiunilor contabile ale debitoarei, ceea ce conduce la concluzia atât a neținerii contabilității în conformitate cu legea, cât și la cea a folosirii activelor societății în alte interese decât cele ale persoanei juridice și implicit la incidența în cauză a disp. art. 138 alin.1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
În plus, judecătorul sindic consideră că pârâtului îi revenea, obligația de a-și îndeplini atribuțiile derivate din calitatea de administrator, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile acestuia reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c ale Legii nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
De altfel, cele două fapte reținute în sarcina pârâtului sunt în strânsă legătură, întrucât neevidențierea operațiunilor efectuate în contabilitatea debitoarei, a facilitat folosirea bunurilor debitoarei în alte scopuri decât în acela al debitoarei, activitatea societății fiind practic deturnată de la scopul pentru care aceasta a fost înființată.
În concluzie, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar rezultă că pârâtul, prin modul de gestionare a patrimoniului debitoarei, a contribuit in mod nemijlocit la crearea prejudiciului ce consta in insuficienta activului patrimoniului debitoarei falite in vederea acoperirii creanțelor, pasivul neacoperit al debitoarei fiind în cuantum de
129.881,45 lei și nu de 130.069,45 lei cum în mod greșit a precizat lichidatorul judiciar, întrucât, așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, cuantumul pasivului este cel reținut de către judecătorul sindic.
De asemenea, judecătorul sindic reține și faptul că, în lipsa unei evidențe contabile corespunzătoare dispozițiilor legale, lichidatorul judiciar nu a putut identifica situația reală a patrimoniului debitoarei si nu a putut lua măsuri cu privire la valorificarea eventualelor bunuri și recuperarea creanțelor debitoarei, pentru obținerea de surse bănești în scopul plății creditorilor care au formulat cereri de admitere a creanțelor deținute împotriva averii debitoarei. Mai mult, paratul, in calitate de administrator statutar nu a dat dovadă de transparență față de creditorii societății care nu au fost în măsură a cunoaște situația debitoarei și a desfășura relații comerciale cu aceasta în cunoștință de cauză. Mai mult, nu a fost posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă debitoarea și luarea măsurilor care se impun pentru înlăturarea acestora în detrimentul creditorilor.
Activitatea delictuală a paratului constă în omisiunea de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de Legea contabilității, iar faptul că situația prezentată în balanța de verificare la_ nu corespunde realității, cum susține pârâtul, a condus în final la un grad de îndatorare ridicat în raport cu capacitatea societății debitoare de achitare a obligațiilor, acest fapt constituind una dintre cauzele care a generat starea de insolvență. In plus, neținerea contabilității debitoarei în conformitate cu dispozițiile legale, a dus la pierderea acestei garanții de către creditori, aflați în imposibilitatea de a-și recupera creanțele la scadență, fapt care a dus totodată la curgerea de dobânzi și penalități favorizând starea de insolvență, rezultând astfel raportul de cauzalitate între fapta pârâtului și ajungerea societății în starea de insolvență. Pe de altă parte, inexistența faptică a bunurilor care, potrivit susținerilor pârâtului au fost înstrăinate, conduce la aceeași concluzie și anume aceea că debitoarea nu a condus contabilitatea în conformitate cu legea întrucât nu a evidențiat ieșirea acestora din patrimoniul debitoarei, desigur, pe baza actelor justificative care ar fi trebuit să stea la baza tranzacției.
Pentru toate considerentele expuse, judecătorul sindic va obliga pârâtul la suportarea pasivului debitoarei S.C. O. S.R.L. în cuantum de 129.881,45 lei și va respinge restul cererii precizate până la concurența sumei de 130.069,45 lei, dat fiind faptul că valoarea pasivului debitoarei se ridică la suma de 129.881,45 lei și nu la cea indicată de către lichidatorul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanta Î. P. O. I. împotriva pârâului T. C. O., dom. în comuna I., sat I. nr. 35, jud. C. și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea pasivului debitoarei SC O. S., în cuantum de 129.881,45 lei și respinge restul cererii precizate, până la concurența sumei de 130.069,45 lei.
Definitiva si executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. C. P.
Red.4.ex. NK/LU/_
| ← Sentința civilă nr. 754/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 2296/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
