Decizia civilă nr. 2297/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2297/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea D. G. A F.
P. S. împotriva sentinței civile nr. 5179 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S. în contradictoriu cu intimații SC C. -A. SRL Z., SC C. -A. SRL Z. PRIN LICHIDATOR J. C. P. V. ANA, C. C. B.
, C. V., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5179 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui S. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată D.G.F.P. S., pentru obligarea pârâtelor C. C. B., și C. V. la plata pasivului debitoarei, în valoare de 45.131 lei.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 138 alin.
(3) din L 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța a reținut că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plați; d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e)
au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus sa se plătească cu preferința unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuala speciala a cărei antrenare presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de dispozițiile textului legal susmenționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditori a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.
Față de documentele depuse în scop probator de lichidatorul judiciar (f.37-
47) instanța a reținut că potrivit balanței de verificare din luna martie 2012 (f.37) rezultă că stocul de marfă al societății debitoare era de 6.840 lei,care a fost parțial distrus întrucât consta din alimente perisabile sau cu termen de valabilitate expirat; astfel stocul de marfă s-a diminuat la valoarea de 40009,7 lei. Se reține totodată din raportul întocmit de lichidatorul desemnat că vânzările societății debitoare au scăzut dramatic datorită unor condiții obiective,iar înstrăinarea mijlocului de transport a fost determinată de încercare redresare financiară a societății debitoare, suma rezultată fiind utilizată pentru plata furnizorilor.
Instanța a reținut că nu au fost dovedite săvârșirea de către pârâte a faptelor prev. de art. 138 lit. "a";, pretențiile reclamantei întemeindu-se pe acte financiar contabile anterioare celor avute în vedere de lichidator în analiza activității debitoarei și stabilirea cauzelor care au dus la insolvența acesteia.
În ceea ce privește faptele prev. de lit. "d"; ale aceluiași text, instanța a reținut că în cauză nu au fost aduse probe din care rezultă că pârâtele au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel încât acțiunea reclamantei a fost neîntemeiată și sub acest aspect a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. S. solicitând
modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii administratorilor debitoarei S. C. - A. SRL, respectiv C. C. B. și C. V., așa cum a fost formulata, pentru suma de 45.131 lei.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin sentința recurată, instanța de fond a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderi administratorilor statutari .
Consideră criticabilă hotărârea instanței de fond având în vedere faptul că
instanța a luat în considerare în pronunțarea hotărârii atacate concluziile lichidatorului și documentele de puse în scop probator de lichidatorul judiciar ( f. 37-47) respectiv balanța de verificare, bilanț, proces verbal nr. 236/_ și raportul privind cauzele și împrejurările apariției stării de insolvență, cu acest probatoriu nu se pot combate motivele cererii de atragere a răspunderii administratorilor formulata de către creditorul D.G.F.P. S. .
Instanța de fond ignorând temeiul legal și fără a interpreta strict prevederile legale incidente cauzei, și temeiul de drept în baza căruia au formulat cererea de atragere a răspunderii administratorilor, constata: " ca pretențiile reclamantei se întemeiază pe acte financiar contabile anterioare celor avute în vedere de lichidator în analiza activității debitoarei..."
Contrar celor susținute în raportul final de către lichidatorul desemnat în cauza, din balanța de verificare depusă la organul fiscal rezultă faptul că următoarea situație a debitoarei; " imobilizări corporale de natura mijloacelor de transport în valoare de 27.085 lei, mărfuri în valoare de 66.250 lei";.
Referitor la acest stoc de marfa în valoare de 66.250 lei lichidatorul nu face nicio referire, menționează în raport faptul ca a inventariat marfa în valoare de 6.840lei, iar faptic marfa în valoare de 4009,70 lei.
Consideră faptul că diferența de stoc de marfa nu se regăsește, nu este dovedita ieșirea acesteia prin procese de distrugere/ casare / perimare, simpla afirmație " a fost parțial distrus întrucât consta din alimente perisabile sau cu termen de valabilitate expirat" nu acoperă obligația lichidatorului de a dovedi cu documente justificative aceste diferențe contabile.
Subliniază faptul ca neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atesta încălcarea dispozițiilor art.138 lit. d din Legea nr.8S/2006, în condițiile în care corecta calculare, înregistrare, declarare a impozitelor și taxelor este o obligație stabilita în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.10 prevede ca răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorilor.
Arată faptul că este întrunita condiția răspunderii delictuale, existenta faptei ilicite, vinovata autorului faptei ilicite, crearea unui prejudiciu și legătura de cauzala dintre faptele ilicite expres prevăzute și asigurarea debitorului persoana juridica în stare de insolvență, astfel neținerea contabilității în mod corect nu face posibila sesizarea dificultăților cu care se confrunta societatea și face insesizabila starea de insolvență care poate sa apăra la un moment dat, aspect care ar fi înlăturat în condițiile unei contabilități ținute corect care permitea administratorului să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
In condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciul produs care consta în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu se prezuma atâta timp cât exista încetarea de plăti și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar CII P. V.ANA al debitoarei SC C. A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041Curtea reține următoarele:
Creditorul DGFP S. a solicitat obligarea pârâților C. C. B. și C.
V. în calitate de administratori ai debitoarei SC C. A. SRL la plata întregului pasiv al debitoarei în sumă de 45131 lei așa cum aceasta rezultă din tabelul definitiv de creanțe, pentru săvârșirea faptelor prev. la art. 138 alin.1 lit. a și d din Legea nr.85/2006. Acesta deoarece potrivit susținerilor creditoarei în ultima
balanță de verificare depusă la organul fiscal a rezultat că acesta deține în patrimoniu "imobilizări corporale de natura mijloacelor de transport în valoare de 27085 lei și mărfuri în valoare de 66.250 lei";. Întrucât, cât privește stocul de marfă lichidatorul în raportul întocmit nu face menționare arătând doar că a inventariat marfa în valoare de 6.840 lei, iar faptic marfa în valoare de 4009,70 lei. Prin aceasta consideră că deferenta de stoc de marfă nu se regăsește și nu este dovedită o faptă exoneratoare de răspundere așa încât se poate reține incidenta prev. art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006.
Cât privește această susținere, Curtea constată că judecătorul sindic a făcut o justă apreciere a probelor administrative aplicând corect disp. art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 atunci când a respins ca nefondată acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale.
Astfel, criticile D.G.F.P. S. se întemeiază pe acte financiar contrabile anterioare ( balanța de verificare din luna octombrie 2011) celor avute în vedere de lichidatorul judiciar pentru stabilirea cauzelor care au dus la insolvența debitoarei. Acesta deoarece, din studiul documentelor contabile ale debitoarei depuse de către lichidatorul judiciar la dosarul cauzei rezultă că potrivit ultimei balanțe de verificare contabilă întocmită de debitoarea pentru luna martie 2012, rezultă un stoc de marfă în valoarea de 6.840 lei fără TVA inventariat la data de_ . Partea din acest stoc de marfă a fost distrus deoarece consta din alimente perisabile, cu termenul de valabilitate expirat, conform procesului verbal nr. 236/_, întocmit și depus în anexă la dosarul cauzei, astfel că stocul de marfă s-a diminuat la suma de 4009,70 lei fără TVA.
Administratorul statutar a fost obligat să vândă mijlocul de transport în încercarea de a-și susține în continuarea activitatea, acesta fiind înstrăinat în ianuarie 2012, în baza facturii fiscale nr. 1 cu prețul de 4500 lei plus TVA. Valoarea de intrare a mijlocului fix, conform balanței de verificare a fost în sumă de 27085 lei, dar până la data vânzării societatea a înregistrat amortizare în sumă de 22.282 lei rămânând de amortizat suma 4803 lei, iar valoarea la care s- a vândut mijlocul fix a fost de 4500 lei plus TVA. Suma încasată a fost folosită pentru plata furnizorilor.
Fapta ilicită prev. de art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006 constă în folosirea bunurilor sau creditelor persoanelor juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Această faptă presupune utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau a creditelor acordate debitorului persoană juridică, fie de către asociați sau membrii grupului de interes economic fie de alte persoane juridice.
În speță creditoarea recurentă nu a fost în măsură să probeze săvârșirea acestei fapte ilicite de către administratorii statutari.
În ceea ce privește incidența prev. art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, Curtea retine că nu s-a făcut dovada de către creditori a săvârșirii acestei fapte ilicite de către administratorii statutari întrucât din raportul întocmit de lichidatorul judiciar a rezultat cu certitudine că evidențele contabile ale debitoarei au fost conduse conform legii și nu s-au identificat elementele prevăzute de dispozițiile acestui text legal.
Prin urmare și în ceea ce privește analiza acestei fapte ilicite prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în raport de probele existente în dosarul cauzei.
Pentru toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C. proc. civ. urmează a se respinge ca neîntemeiat recursul declarat de creditoarea D.G.F.P. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 5179 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. -I. A. C. I. DP
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.I.C./dact.V.R.
2ex/_
Jud.fond: L. M.
| ← Decizia civilă nr. 555/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 6287/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
