Decizia civilă nr. 3001/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 3001/2013
Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. S.
, împotriva sentinței civile nr. 5975 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui S., în contradictoriu cu intimații SC C. C. SRL C. - PRIN
A. P. A. V., SC C. C. SRL C. PRIN LICHIDATOR J. S. P. I.
I., V. C. M. și P. S. D., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata Ciurbe ( fostă
P. ) S. D., avocat Cobzaș Adela D. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_ s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei Ciurbe ( fostă P. ) S. D.
, prin avocat Cobzaș Adela D., prin care s-a solicitat respingerea recursului.
De asemenea, în data de_, s-au înregistrat la dosar întâmpinări din partea numitului P. A. V. în calitate de administrator statutar al SC C.
C. SRL C., din partea intimatei V. C. M. și a intimatei P. S. D.
, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentanta intimatei Ciurbe ( fostă P. ) S. D. arată că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimatei Ciurbe ( fostă P. ) S. D. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar. Starea de insolvență nu este suficientă pentru atragerea răspunderii, putând constitui o propunere legislativă. Două aspecte reies din motivele de recurs, s-a făcut un mixaj, în sensul că, în contabilitatea societății existau bani și nu existau bunuri, ulterior fiind vândute bunurile, sumele fiind distribuite de lichidator creditorilor, în balanța din 2011 sunt două momente diferite. Al doilea aspect fiind faptul că, nu poate fi atrasă răspunderea patrimonială a clientei sale, datorită faptului că clienta sa în 2006 a intrat în concediu de maternitate. La dosar s-au depus acte contabile înregistrare la finanțe de fostul soț al clientei sale, înainte cu 3 ani de intrarea în faliment a societății, față de care nu s-a formulat cerere de antrenare a răspunderii, fiind
alese la întâmplare două persoane dintre administratorii statutari față de care s-a solicitat antrenarea răspunderii.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5975 din 3 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ /a1, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de creditorul D.G.F.P. S. împotriva pârâtelor V. C. M. și P. S. D. pentru atragerea răspunderii în sensul suportării pasivului social al debitoarei în sumă de 19.061 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că din balanța analitică depusă de societate la organul fiscal rezultă că societatea deținea la data de 31.XII.2011 suma de 8.640,69 lei.
Ulterior, la data de_ societatea a achiziționat bunuri - pompă pentru spălare auto și aspirator auto second-hand - în valoare de 6400 lei, conform contractului de achiziție depus la dosar, motiv pentru care în raportul lichidatorului sunt menționate aceste bunuri, care au fost predate lichidatorului și valorificate, după consultarea unui evaluator, ca deșeu la prețul de 45 lei.
Diferența de sumă de la 6400 lei la 8640,69 lei a acoperit diverse cheltuieli.
Prin urmare, suma de 8640,69 lei nu mai exista, ci doar bunurile menționate, care, însă au fost valorificate în procedura de lichidare judiciară.
S-a constatat că nu s-a dovedit existența vreunei fapte dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței nr. 85/2006 astfel că, cererea creditorului a fost respinsă ca nefondată.
D. G. a F. P. a județului S. prin recursul declarat a solicitat admiterea recursului si in consecinta admiterea cererii de angajare a raspunderii adminitratorilor V. C. M. ,P. S. D. și obligarea persoanele menționat mai sus la plata pasivului în sumă de19061 lei reprezentînd creanța DGFP S. .
În motivare se arată că hotarârea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijina, in speta, este incident acest caz de modificare a sentintei intrucit, raportat la cele invocate de noi si tinind seama de actele depuse la dosarul cauzei
- sentinta este pur si simplu nemotivata.
Nu pe chestiuni generale se motiveaza exclusiv o hotarire judecatoreasca . Asa cum rezulta din art. 261 alin. 1 punct 5 Cod procedura civila, hotarârea trebuie sa cuprinda" motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
In speta intreaga aparare si probatiunea administrata sunt inlaturate pe chestiuni pur teoretice si eronate .
Hotarirea atacata este nelegala si netemeinica. De asemenea instnata a incalcat art 261 punct 5 CPCivila, care prevede ca hotarârea va cuprinde:" motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor ." Asa cum foarte usor se observa din cuprinsul sentintei atacate, judecatorul fondului nu a motivat in nici un fel decizia de respingere a actiunii.
Astfel: Motivarea sentintei instantei de fond rezida in faptul ca "Diferenta de suma de la 6400 lei la 8640,69 lei a acoperit diverse cheltuieli", fara a analiza matrerialul probator depus la dosarul cauzei de unde rezulta urmatoarele contradictii: potrivit balantei de verificare intocmita de societate la data de_ depusa la organul fiscal rezulta ca aceasta inregistreaza disponibilitati banesti in suma de 8640,69 lei si nu detine bunuri mobile sau imobile, iar in Raportul intocmit de lichidator se precizaeza faptul ca societatea detine bunuri la data de
_ in valoare de 6400 lei care au fost vindute la valoarea de 45 lei, desi conform balantei de verificare intocmite la_ aceasta nu detinea bunuri .
Procedura insolventei s-a deschis in data de_ la solicitarea debitoarei. Conform jurisprudentei constante prejudiciul creditorilor consta in imposibilitatea incasarii creantelor scadente din cauza ajungerii debitoarei in insolventa, definita de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a starii de insolventa constituie o conditie suficienta pentru angajarea raspunderii, dat fiind faptul ca are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente fata de catre creditori si implicit prejudicierea
acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun conditia ca fapta membrilor organelor de supraveghere si conducere ori fapta oricarei alte persoane sa fi contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa, prejudiciind astfel societatea si indirect creditorii sai. Fapta trebuie sa fi produs starea de insolventa, respectiv incetarea platilor sau sa fi constituit numai o conditie favorabila producerii acestei stari
Apreciază existenta unor fapte imputabile administratorilor si a existentei raportului de cauzalitate intre faptele administratorilor respectiv, existenta unor disponibilitati care nu au fost predate lichidatorului si existenta faptica a unor bunuri neevidentiate in contabilitatea devbitoarei . Fata de aceste aspecte rezulta fara putinta de tagada ca starea de insolventa a societatii se datoreaza nerespectarii de catre administratorii statutari a legislatiei in materie contabila si folosirea bunurilor in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.
Avand in vedere aceste aspecte, care, asa cum a mentionat mai sus, se poate concluziona ca adminstratorii debitoarei au folosit sumele nejustificate in inter " propriu - fapta prevazuta de art .138 alin 1 lit a din Legea nr 85/2006, iar neconcordantele evidente creeaza premisa ca nu s-a condus contabilitatea conform prevederilor legale sau ca sumele au fost folosite in folosul propriu al administratorilor, elemente prevazute de art 138 alin 1 lit a,d din Legea nr.85/2006.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art.304/1 C.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima critică formulată de recurentă vizează nemotivarea sentinței iar asupra acestei critici Curtea reține că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, doar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil a reținut că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.
Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat" ascultate ", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată.
Dispozițiile art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului ", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor. argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza V an de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, § 59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, § 30).
Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c.
Finlanda din 27 septembrie 2001), iar din cuprinsul sentinței recurate reiese că instanța a evaluat starea de fapt și a raportat-o la prevederile legale invocate de creditoare ca fiind incidente .
Invocând incidența prev. art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 recurenta creditoare a investit judecătorul sindic cu cererea de angajare a răspunderii materiale a pârâtelor V. C. M. ,P. S. D. apreciind că sunt incidente disp. art.138 lit. a și d LPI întrucât din analiza balanței de verificare depusă de debitoare la_ disponibilități bănești în sumă de 8640,69 lei.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art
138 din Legea nr. 85/2006.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de- al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Prima condiție de admisibilitate așadar este existența uneia din faptele stabilite de legiuitor în conținutul art.138 din LPI .
Judecătorul sindic a interpretat corect ansamblul actelor depuse în probațiune care au relevat că la data de_ societatea a achiziționat bunuri, în valoare de 6400 lei, bunuri care au fost predate lichidatorului și valorificate, după consultarea unui evaluator, ca deșeu la prețul de 45 lei
Contrar celor susținute de recurentă ca întrunind elementele constitutive ale faptei prev. de art.138 lit.a din LPI cu privire la folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, judecătorul sindic a reținut în mod corect că raportat starea de fapt relevată sumele au fost folosite în cursul activității de către societate . .
Împrejurarea că recurenta a înțeles să raporteze întreaga stare de fapt pe care și-a fundamentat acțiunea introductivă de instanță pe datele evidențiate în balanța de verificare întocmită la_ cu ignorarea operațiunilor ulterioare nu poate determina confirmarea prezenței faptei prev. de art.138 lit.d din LPI.
Lichidatorul judiciar a învederat că au fost predate documentele contabile fiind evidențiate operațiunile realizate în intervalul de timp scurs de la_ la data deschiderii procedurii insolvenței_ .
Starea de fapt astfel relevată și confirmată prin înscrisurile prezentate atestă că nu sunt întrunite elementele constitutive nici în ceea ce privește fapta prev. de art.138 lit.d din LPI.
Verificarea îndeplinirii celorlalte exigențe necesare atragerii răspunderii patrimoniale respectiv a celorlalte condiții invocate de recurentă ca fiind greșit
analizate de către judecătorul sindic nu se impune având în vedere împrejurarea că în lipsa faptei celelalte elemente nu pot atrage răspunderea.
Recursul apare ca fiind nefondat judecătorul sindic realizând o judicioasă determinare a stării de fapt și o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente Considerentele enunțate au demonstrat că recursul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 312 C pr civ, Curtea va respinge recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 5975 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S. pe care o va
menține în întregime.
În baza art.274 C.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatei Ciurbe ( fostă P. ) S. D. suma de 1700 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 5975 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei Ciurbe ( fostă P. ) S. D. suma de 1700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. P. D.
| ← Încheierea civilă nr. 3372/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 2421/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
