Decizia civilă nr. 2321/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2321/2013
Ședința publică din data de 20 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de creditoarea A. F. P. A
M. DEJ R. PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 3711 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Specializat C., în contradictoriu cu debitoarea SC B. I. E. S. PRIN LICHIDATOR J. A. U. I., având ca obiect - procedura insolvenței închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata SC B. I. E. prin administrator special a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, iar la data de_ intimata-debitor a formulat concluzii scrise.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
C., din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C.
Din examinarea actelor dosarelor constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3711 pronunțată la_ în dosar nr._ al T. ui Specializat C. a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar A. U.
I. în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC B. I. E. S., J_, CUI 7796406 și în consecință s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea debitoarei din registrul comerțului.
S-a descărcat lichidatorul de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
A fost admis, în parte, cererile formulate de lichidatorul judiciar având ca obiect plata remunerației și a cheltuielilor de procedură și, în consecință s-a încuviințat în favoarea lichidatorului plata remunerației în cuantum de 3.000 lei
și plata cheltuielilor de procedură în cuantum de 130,22 lei, urmând ca plata acestora să se facă în condițiile prev. art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
S-a dispus notificarea prezentei sentințe tuturor creditorilor, debitoarei, lichidatorului, Direcției Generale a F. P. a jud. C. și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea efectuării mențiunii închiderii procedurii și radierii.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în conformitate cu art.131 alin.1 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii prevăzută de actul normativ invocat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește în mod clar și neechivoc faptul că în cazul prevăzut la alineatul 1 nu sunt aplicabile prevederile art.129.
Prin modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze închiderea procedurii în cadrul disp. art.131 alin.1 din Legea nr.85/2006 a fost instituită obligativitatea pronunțării de către judecătorul sindic a unei sentințe de închidere a acestei proceduri în acele situații prevăzute în mod clar și explicit în norma legală, situații în care se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori există bunuri dar acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative, condiționat de lipsa ofertei din partea creditorilor de a avansa sumele corespunzătoare necesare acoperirii acestor cheltuieli.
Prin aceste dispoziții legale legiuitorul a înțeles să reglementeze o modalitate de închidere a procedurii distinctă de cea prevăzută la art.129 din același act normativ, condiționat de inexistența bunurilor și lipsa ofertei creditorilor de a avansa sumele necesare acoperirii cheltuielilor, respectiv insuficiența bunurilor pentru acoperirea cheltuielilor administrative și condiția cumulativă legată de neavansarea sumelor de către creditori.
Ceea ce este relevant în cauză este faptul că închiderea procedurii se va dispune de către judecătorul sindic în orice stadiu al procedurii, norma fiind o normă imperativă și nu supletivă, lăsată la îndemâna judecătorului sindic sau a lichidatorului, condiționat de întrunirea cerințelor mai sus menționate.
Altfel spus, în acele situații în care scopul procedurii nu poate fi atins, legiuitorul a înțeles să legifereze închiderea procedurii pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare, cheltuieli care ar fi impuse de procedură, constând în plata onorariului practicianului în insolvență, efectuarea unor publicații, comunicarea unor rapoarte cu creditorii și persoanele implicate în procedură, cheltuieli ce pot fi înscrise în sfera cheltuielilor administrative.
Norma legală nu instituie în sarcina lichidatorului judiciar parcurgerea unor etape procedurale specifice procedurii insolvenței, închiderea raportat la disp. art.131 impunându-se a fi pronunțată în orice stadiu al procedurii.
În cazul în speță, lichidatorul judiciar a arătat că au fost urmate etapele procedurale reglementate de Legea nr.85/2006 și că în contul unic al averii debitoarei nu există disponibilități bănești și în patrimoniul debitoarei nu există nici un fel de bunuri care să poată fi valorificate în vederea acoperirii cheltuielilor administrative.
Creditorilor implicați în procedură li s-a solicitat avansarea sumelor necesare acoperirii cheltuielilor administrative ocazionate de prezenta procedură, însă aceștia nu s-au oferit să avanseze cheltuielile solicitate.
În ceea ce privește cererea formulată de creditoarea A. L. I. SA prin care se solicită prorogarea discutării cererii de închidere a procedurii întemeiată pe disp. art.131 din Legea nr.85/2006, cerere înregistrată la data de 28 iunie
2012, motivat pe faptul că finanțatorul nu a efectuat reposesia autovehiculului ce face obiectul contractului de leasing financiar nr.070813AB32 încheiat cu debitoarea, judecătorul sindic reține faptul că, pe de o parte, societatea de leasing a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor întocmit de practicianul în insolvență și că, pe de altă parte, astfel cum rezultă din raportul de activitate întocmit de lichidatorul judiciar înregistrat la dosar la data de 10 octombrie 2012, autovehiculul ce a făcut obiectul contractului sus menționat nu figurează
înmatriculat pe numele debitoarei la Serviciul P. Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C. .
În plus, din adresa comunicată practicianului în insolvență de D. de Taxe și Impozite Locale din cadrul M. C. -N. a reieșit faptul că debitoarea nu figurează ca fiind plătitoare de impozit pentru autovehiculul obiect al contractului de leasing.
Totodată, judecătorul sindic reține că solicitarea creditoarei de a se proroga discutarea cererii formulate de practicianul în insolvență de închidere a procedurii întemeiat pe disp. art.131 din Legea nr.85/2006 nu-și găsește justificarea, atâta timp cât contractul de leasing reprezintă titlu executoriu conform disp. art.8 din OG nr.51/1997, conferindu-i finanțatorului dreptul de a intra în posesia autovehiculului chiar pe calea executării silite, în situația în care este în măsură să facă dovada faptului că i-a predat debitoarei bunul și că aceasta refuză nejustificat restituirea lui. Aceasta, în condițiile în care creditoarea susține că a denunțat unilateral contractul pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată asumate de debitoare.
Pe de altă parte, se impune a se menționa și faptul că disp. art.131 din Legea nr.85/2006 se aplică în orice fază a procedurii, condiționat de inexistența disponibilităților bănești în patrimoniul debitoarei, necesare acoperirii cheltuielilor de procedură și a bunurilor proprietatea persoanei juridice a căror valorificare, în conformitate cu disp. art.116-118 din Legea nr.85/2006, ar permite recuperarea, chiar și parțială, a pasivului.
Judecătorul sindic apreciază că în cazul în speță continuarea procedurii nu-și găsește rațiunea, atâta timp cât nu există disponibilități bănești iar debitoarea nu deține bunuri în proprietate, autovehiculul pretins de creditoare aflându-se în folosința debitoarei, fără ca asupra acestuia să fi operat transferul dreptului de proprietate.
Deoarece dispozițiile OG nr.51/1997 îi conferă creditoarei pârghiile necesare pentru a intra în posesia acestuia autovehicul, continuarea procedurii nu se mai justifică, neexistând nici un temei legal pentru acordarea unor noi termene în procedură, în condițiile în care scopul acesteia nu poate fi atins.
În ceea ce privește cererea formulată de Bezgyek Istvan în calitate de asociat și administrator special al debitoarei, în baza căreia s-a solicitat soluționarea contestației formulate împotriva tabelului definitiv, judecătorul sindic va reține faptul că a fost soluționată prin sentința nr.189/19 ianuarie 2012 în sensul anulării contestației ca netimbrată, hotărârea fiind publicată în BPI nr.4417/_ .
De altfel, a fost soluționat și dosarul nr._ având ca obiect cerere de constatare a nulității tabelului preliminar și a tabelului definitiv de creanțe, precum și cererea de constatare a inexistenței pasivului, cereri formulate de asociatul și administratorul special al debitoarei, prin sentința civilă nr.1757/_
, fiind respinse ca inadmisibile cererile formulate.
Totodată, la data de 19 aprilie 2012 s-a dispus în baza disp. art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ. suspendarea soluționării cererii ce a făcut obiectul dosarului nr._, cerere formulată de Bezgyek Istvan având ca obiect constatarea nulității contractului de leasing încheiat de debitoare cu creditoarea SC A. L.
I. SA, motivat pe faptul că nici una dintre părțile litigante nu s-a prezentat în instanță.
Față de considerentele mai sus reținute, cu luarea în considerare a disp. art.131 din Legea nr.85/2006, constatând că nici unul dintre creditorii implicați în procedură nu și-au exprimat disponibilitatea de a avansa sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, ținând cont că în patrimoniul debitoarei nu sunt bunuri în vederea acoperirii acestor cheltuieli și că în final scopul procedurii, astfel cum este reglementat de disp. art.2 din Legea nr.85/2006, respectiv acoperirea pasivului, nu poate fi realizat, fiind pe deplin aplicabile prev. art.131 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va admite cererea formulată de lichidatorul judiciar și va dispune închiderea procedurii debitoarei SC B. I. E.
S. și raportat la prev. art.131 alin.1 teza finală din Legea nr.85/2006 va dispune și radierea acesteia evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
În baza prev. art.135 din Legea nr.85/2006, sentința de închidere a procedurii va fi notificată lichidatorului, debitoarei, tuturor creditorilor, asociaților debitoarei și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea mențiunii radierii și închiderii procedurii.
În baza art.136 din același act normativ, lichidatorul va fi descărcat de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori sau asociați.
În baza prev. art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, se va încuviința în favoarea lichidatorului judiciar plata unei remunerații în cuantum de 3.000 lei și a cheltuielilor de procedură în cuantum de 130,22 lei, urmând ca plata acestora să se facă din fondul special de lichidare.
Nu au fost acordate cheltuielile de procedură reprezentând contravaloarea facturii nr.470/_ ce se susține că reprezintă plata emiterii certificatului constatator referitor la acționariatul debitoarei, întrucât persoana juridică este o societate cu răspundere limitată și nu se poate vorbi în cauză de acționariat și nici contravaloarea estimată a convorbirilor telefonice, a transmiterilor pe fax, consumabilelor și a transportului aferente perioadei_ -_ prin raportare la disp. art.89 alin.2 din Statutul UNPIR, întrucât cheltuielile de procedură admise la plată din fondul de lichidare, în condițiile reglementate de disp. art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, sunt doar acele cheltuieli necesare pentru plata taxelor de timbru, a notificărilor, convocărilor și comunicărilor actelor aferente procedurii. Sumele solicitate de lichidatorul judiciar nu se include în cuprinsul acestor categorii de cheltuieli, dispozițiile alineatului 7 ale articolului menționat mai sus reglementând faptul că nu reprezintă cheltuieli de procedură, ci sunt cheltuieli proprii ale cabinetului sau ale societății profesionale cheltuielile de transport (altele decât cele prevăzute la alineatul 3), cheltuielile de funcționare ale sediului profesional, consumabile, abonamente, cotizații profesionale, asigurări de răspundere și alte cheltuieli indirecte.
Pentru considerentele mai sus reținute nu vor fi acordate nici contravaloarea cheltuielilor solicitate de practicianul în insolvență cu același titlu, aferente perioadelor_ -_ ,_ -_ ,_ -_ ,_ -_ ,_ -_ și_ -_ .
Totodată, judecătorul sindic apreciază că în ceea ce privește contravaloarea facturii nr.65/_ reprezentând onorariu expert CECCAR, în cauză nu au fost întrunite cerințele prev. de art.23, practicianul în insolvență omițând să solicite încuviințarea desemnării persoanei de specialitate în vederea refacerii evidenței contabile a debitoarei, motiv pentru care nu va fi încuviințată nici plata onorariului pentru expertul ce se pretinde că a fost angajat în acest sens.
Cheltuielile aferente facturilor nr.17115/_, 1621/_ și 3619/_ nu vor fi acordate întrucât, pe de o parte, nu se menționează ce reprezintă, simpla indicare a faptului că reprezintă borderou corespondență nefiind de natură să dovedească împrejurarea că aceste cheltuieli au fost necesare și au fost ocazionate de derularea prezentei proceduri.
În plus, judecătorul sindic va avea în vedere faptul că pe toată perioada de derulare a procedurii practicianul în insolvență a comunicat instanței rapoartele la dosarul cauzei exclusiv prin fax pentru termenele stabilite în procedură și că acesta nu s-a prezentat la nici unul din termenele acordate în cauză, deși s-a stabilit în sarcina sa obligația de a se prezenta și a-și îndeplini atribuțiile prevăzute de lege și stabilite de judecătorul sindic, întrucât soluționarea unei proceduri de insolvență se realizează greoi, în condițiile în care impune efectuarea unor permanente corespondențe între instanță și administratorul/lichidatorul judiciar.
Datorită faptului că practicianul în insolvență nu s-a deplasat la sediul social al debitoarei și nu a luat legătura personal cu administratorii statutari, limitându-se la derularea unei corespondențe în cadrul căreia au fost menționate și adresate asociaților debitoarei diferite solicitări, derularea întregii proceduri a fost anevoioasă și a avut drept consecință reluarea unor acte de procedură, fapt ce a dus la tergiversarea soluționării unor cereri și, implicit, a întregii proceduri.
Drept urmare, judecătorul sindic apreciază că suma solicitată de practicianul în insolvență cu titlu de onorariu în cuantum de 28.000 lei, nu se justifică, în condițiile în care, pe parcursul derulării procedurii, nu au fost recuperate părți din pasiv și întreaga procedură derulată de administratorul judiciar și ulterior de lichidator a avut drept consecință tergiversarea soluționării cererilor și nu soluționarea lor cu celeritate, astfel cum impune legea insolvenței.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că suma de 3.000 lei acordată cu titlu de onorariu practicianului în insolvență este suficientă pentru a acoperi contravaloarea muncii prestate de acesta, practica judiciară a instanței, ca de altfel și normele de organizare internă a UNPIR acreditând ideea că, în situația unor proceduri în care plata onorariului se impune a se face în conformitate cu disp. art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, suma cuvenită practicianului în insolvență este de maxim 3.000 lei.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs A. F. P. C. -N. solicitând admitere, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susținerea celor solicitate se arată că prin închiderea procedurii au fost încălcate prevederile art.4 și art.131 din Legea nr.85/2006. Astfel se arată că în cadrul procedurii privind pe debitoarea S.C. B. I. E. S., prin rapoartele de activitate întocmite în cauză, lichidatorului judiciar arată că potrivit informațiilor primite de la Primăria Cluj-Napoca și Serviciul P. Comunitar Regim Permise și Înmatriculări debitoarea figurează cu bunuri impozabile declarate constând în 12 autovehicule achiziționate în perioada 2004-2007 și că pe numele debitoarei figurează înmatriculate următoarele mijloace de transport: remorca stas, Ford Mondeo, Renalult Megane și un bun cu serie sașiu WV1ZZZZ2KZ5X098644 deținut în baza unei facturi din 2006, bunuri care nu au fost identificate faptic pentru a fi valorificate în cadrul procedurii.
Pentru aceste motive lichidatorul judiciar a formulat cerere de antrenare a angajării răspunderii împotriva pârâților Brezgyek Pompilia E. și Bezgyek Istvan cerere respinsă prin sentința civilă nr.1382/_, pronunțată în dosar nr._ . Din cuprinsul acestei sentințe nu reiese că bunurile menționate anterior nu ar exista în patrimoniul debitoarei, însă lichidatorul judiciar nu a făcut nici un demers pentru a intra în posesia bunurilor debitoarei.
Ca atare se arată în acest moment nu se poate concluziona că procedura poate fi închisă în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 și se impune continuarea procedurii în vederea efectuării demersurilor de către lichidator pentru identificare bunuri și valorificare iar pentru continuarea procedurii se aplică prevederile art.4 alin.4 din legea menționată.
Prin întâmpinarea depusă s-a solicitat respingerea recursului în considerarea că pe baza informațiilor societatea ar figura cu bunuri impozabile a fost formulată o cerere de antrenare a angajării răspunderii ce a fost respinsă prin sentința civilă nr.1382/2012 iar în aceste condiții abordarea vizând bunurile care să poată fi valorificate în cadrul procedurii a fost analizată fiind integrat puterii de lucru judecat. Așa cum s-a reținut prin sentință în averea societății nu exista bunuri care să fie valorificate și nici un creditor nu a avnasat sume pentru continuarea procedurii așa încât nu exista temei pentru continuarea procedurii.
Analizând argumentele aduse prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente C. reține că nu pot conduce la modificarea hotărârii.
Astfel un prim argument adus constă în aceea că anterior ar fi existat bunuri iar lichidatorul nu a făcut nici un demers pentru a intra în posesia bunurilor debitorului.
Susținerea nu poate fi reținută deoarece actele atestă că în condițiile informațiilor deținute cu privire la bunuri impozabile deținute de debitor și al nepredării acestora lichidatorul s-a adresat instanței în vederea angajării răspunderii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 cererea fiind respinsă iar hotărârea nerecurată de către creditori. Ori în atare situație nu se poate vorbi de inactivitate și respectiv de lipsa unui demers al lichidatorului în sensul evocat de recurentă. Respinse urmează a fi celelalte susțineri. Astfel curtea va lua în considerare împrejurarea că așa cum rezultă din textul art.131 din Legea nr.85/2006 condițiile care trebuie îndeplinite sunt numai lipsa bunurilor din averea debitoarei, sau insuficiența acestora, raportat la cheltuielile procedurii și refuzul creditorilor de avansare a sumelor corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli. Or, așa cum reiese din cererea întocmită de către lichidatorul judiciar, ambele cerințe sunt prezente în speță, astfel încât sentința pronunțată este temeinică și legală.
În acest context, nu pot fi reținute susținerile conform cărora art.131 din lege nu are o natură imperativă, întrucât modificarea acestor dispoziții, survenită prin O.U.G. nr. 173/19 noiembrie 2008, a stabilit în mod imperativ în sarcina judecătorului sindic obligația de a închide procedura în acele situații prevăzute în mod clar și explicit în lege, situații în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiționat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Tot astfel, important de subliniat este și faptul că, raportat la temeiul legal invocat de către judecătorul sindic pentru închiderea procedurii, respectiv art.
131 din lege, orice referire la activitatea prestată de către lichidator, apreciată prin recurs ca fiind superficială, în lipsa clarificării cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței, inclusiv din perspectiva înregistrărilor în contabilitate, este neavenită, în condițiile în care pentru continuarea demersurilor în acest sens nu există fonduri în averea debitoarei, iar creditoarele nu s-au oferit, nici chiar prin recurs, să avanseze sumele corespunzătoare.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.8 din Legea nr.85/2006 C. urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea A. F. P. C. -N. prin D. G. A F. P. împotriva sentinței civile nr. 3711 din 11.X.2012, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Specializat C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M. H.
D.
M.
F. T.
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex,/_ Jud.fond.C. C.
| ← Sentința civilă nr. 597/2013. Procedura insolvenței | Decizia civilă nr. 3/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
