Decizia civilă nr. 2420/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2420/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. A
J. M. împotriva sentinței civile nr. 6717 din_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui M., privind și pe intimat SC S. T. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită, intimata fiind citată atât de la sediul indicat în registrul de publicitate, cât și prin afișare la ușa instanței.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6717 din_ pronunțată în dosar nr._ al
T. ui M. s-a admis contestația formulată de către debitoarea SC "S.
T. "; S.
în contradictoriu cu intimata
-creditoare A. F. P. B.
M.
- în nume propriu și în numele DIRECȚIEI G. A F. P. M. și, în consecință:
S-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea SC "S. T. "; S. .
A fost obligată creditoarea D. G. a F. P. M. -A.
F. P. B. M. să achite debitoarei SC "S. T. "; S., suma de 120 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acordarea facilităților fiscale cuprinse în articolul XI din OG nr. 30 din_, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003, legiuitorul a modificat practic atât caracterul cert, cât și caracterul exigibil al creanțelor datorate bugetului de stat la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ.
Stabilind o nouă scadență pentru stingerea prin plată voluntară sau compensare a obligațiilor principale, practic legiuitorul a anulat caracterul exigibil al creanțelor restante la data de 31 august 2011.
În egală măsură, stabilind că în funcție de data stingerii obligației principale (_ sau_ ), penalitățile se anulează sau se reduc, legiuitorul a anulat caracterul cert al creanței în ansamblul său.
Aceleași considerații sunt valabile și în ceea ce privește dobânzile, cu privire la care în articolul XI alin. 2, s-a prevăzut că se consideră îndeplinită condiția comunicării dacă dobânzile se sting până la termenul de plată prevăzut de art. 111 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
Raportat la prevederile alin. 3 al aceluiași articol, este de reținut că, în condițiile menționate la alin. 1, se desființează, total sau parțial, chiar actul administrativ fiscal sau titlul executoriu prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale, ceea ce, fără dubiu, anulează caracterul cert și lichid al creanței.
Admiterea cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare ar însemna, în cele din urmă, lipsirea de efect a facilităților la plată pe care legiuitorul a înțeles să le acorde pentru creanțele restante la data de 31 august 2011.
Pentru aceste considerente, conform prevederilor art. 33 din Legea nr. 85/2006, reținând ca întemeiată contestația debitoarei SC S. T. S., instanța a respins cererea creditoarei A. F. P. B. M. în nume propriu și în numele Direcției G. a F. P. M. de deschidere a
procedurii insolvenței față de societatea debitoare, fiind acordate cheltuieli de judecată la cererea debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D. G. a
F. P. M., pentru A.F.P. B. M.
solicitând admiterea recursului; modificarea Sentintei civile nr.6717/_ conform art.3l2 alin.3 Cod procedura civila, in sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii de insolventa impotriva debitoarei S.C.S. T. S.R.L.
În motivare s-a arătat, în esență, că sunt greșite alegațiile privind creanța invocată de către creditoare, în contextul în care actul normativ invocat nu afectează exigibilitatea debitului principal, care este superior valorii prag din LPI, impunându-se modificarea soluției pronunțate la fond.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_ sub nr._, creditoarea A.
F. P. B. M., prin D. G. a F. P. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea SC "S. T. "; S., deschiderea procedurii insolvenței față de aceasta.
În motivare, s-a arătat că debitoarea datorează bugetului de stat suma de 535.908 lei, conform dispoziției de urmărire nr. 32.875/_, act fiscal în care sunt detaliate natura obligațiilor fiscale și cuantumul acestora.
La data de_, debitoarea SC "S. T. "; S. a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței, contestație care a fost înregistrată sub nr._ și, apoi, conexată la dosarul nr._ .
În cuprinsul contestației, debitoarea a susținut că suma invocată cu titlu de creanță de către A. F. P. B. M. nu este certă, nu este lichidă și nu este exigibilă, întrucât caracterul cert, lichid și exigibil al creanței este afectat de prevederile art. XI din OG nr. 30/31 august 2011, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003, care au anulat sau redus penalitățile de întârziere în funcție de stingerea prin plată voluntară sau compensare a obligațiilor principale și dobânzilor până la termenele de_ și respectiv _
.
Prin întâmpinarea depusă la data de 26 octombrie 2011, creditoarea s-a opus admiterii contestației, arătând că la data formulării cererii, creanța
principală era în cuantum de 413.195 lei, iar accesoriile, constând în dobânzi și penalități, erau în cuantum de 122.713 lei, depășind valoarea prag de 45.000 lei și fiind scadente întrucât au trecut mai mult de 90 zile de la data scadenței fiecărei creanțe fiscale în parte.
Prin sentința recurată, judecătorul sindic a achiesat poziției formulate de debitoare și a respins cererea de deschidere a procedurii, reținând că prin acordarea facilităților fiscale cuprinse in articolul XI din OG nr.30 din_, pentru modificarea si completarea Legii nr.571/2003, legiuitorul a modificat practic atat caracterul cert cat si caracterul exigibil al creantelor datorate bugetului de stat la momentul intrării in vigoare a acestui act normativ.
Totodată, s-a arătat că stabilind o noua scadenta pentru stingerea prin plata voluntara sau compensare a obligatiilor principale, practic legiuitorul a anulat caracterul exigibil al creantelor restante la data de 31 august 2011.
Curtea constată că aceste sustineri sunt lipsite de substanță, criticile din recurs fiind de natură să le combată în mod pertinent, în contextul în care actul normativ invocat, respectiv O.G. 30/2011 a creat anumite facilitati de care insa puteau beneficia doar cei care stingeau prin plata voluntara obligatiile fiscale.
Aceste facilitati insă nu inlaturau caracterul exigibil si cert al sumelor datorate de catre debitoare - obligatia fiscala principala ramanând tot certa si exigibila, la fel si accesoriile creanței principale.
Daca debitoarea stingea prin plata voluntara obligatiile principale, ar fi beneficiat de facilitatile fiscale in conditiile actului normativ, dar se relevă de către recurentă că debitoarea nu a procedat la stingerea obligatiilor principale, fapt ce nu-i confera dreptul de a contesta caracterul cert al accesoriilor si cu atat mai putin al obligatiilor principale de plata.
Prin acest act normativ, legiuitorul nu a stabilit o alta scadenta pentru stingerea obligatiilor fiscale ci a creeat o facilitate cu privire la obligatia de plata a accesoriilor creantei principale, de care puteau beneficia toti cei care intrau in sfera de aplicare a acestui act normativ. Aceaste facilitati insa era acordate in anumite conditii, daca se stingeau prin plata voluntara obligatiile fiscale. Or, se arată că debitoarea datoreaza bugetului de stat suma de 413.195 lei cu titlu de creanta principală, cu privire la care nu s-a făcut dovada că ar fi fost achitată în condițiile impuse de legiuitor pentru a putea beneficia de facilitățile de care s-a prevalat intimata.
Pe cale de consecință, greșit a interpretat instanta fondului ca actul normativ modifica scadente de plata și inlatura caracterul de exigibilitate, cat si caracterul de certitudine al sumelor datorate de către debitoare, aceste statuări nefiind valabile, în nici un caz, pentru debitul principal.
Totodată, este lipsită de suport și interpretarea pe care judecătorul sindic o dă prev. alin. 3 al art. XI din OG nr. 30/2011, deoarece el prevede doar desființarea actelor administrative fiscale sau a titlurilor executorii prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii aferente creantelor fiscale principale stinse conform alin.1 din acelasi act normativ.
In situatia in care creantele fiscale principale ale debitoarei sunt in cuantum de 413.195 lei, nefiind stinse pana la data pronuntarii sentintei, instanta fondului nu putea retine ca fiind incidente in speta prevederile alin.3 art.XI din O.G.nr.30/2011.
Așadar, achiesarea la considerentele primei instanțe ar fi de natură să ducă la situația în care, deși creanta principala este nu este stinsă, nefiind astfel prezentă situația premisă de la care a pornit legiuitorul, să fie necesară și chiar imperativă acordarea facilităților, prin eludarea dispozitiilor legale cu caracter imperativ.
Constatând și împrejurarea că în sprijinul contestației nu au fost aduse nici un fel de argumente sau dovezi cu privire la împrejurarea că debitoarea nu se află în stare de insolvență, ea fiind circumscrisă doar obiecțiunilor cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate, care nu pot fi reținute, pentru considerentele anterior expuse, văzând și faptul că cel puțin debitul principal, în cuantum de 413.195 lei este cert, lichid si exigibil, rezultând din declaratii fiscale, decizii de impunere etc. - care prin expirarea termenului de plata au devenit titluri executorii, că a fost demarată procedura de executare silită, fiind emise adresele de înființare a popririi, fără însă ca aceste demersuri să ducă la stingerea lui, Curtea va admite recursul declarat.
Văzând și prev. art.3 pc.12 din Legea 85/2006 cu modificarile si completarile ulterioare, precum și faptul că este îndeplinită și cerința impusă de disp. art. 3 pct. 6 din același act normativ, recurenta este îndreptățită în demersul său, motive pentru care se va face aplicabilitatea prev. art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ., art. 8 din LPI, impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea deschiderii procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. M. împotriva sentinței civile nr. 6717 din_ pronunțată în dosar nr._ al
T. ui M., pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea deschiderii procedurii.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. B.
Judecător,
G. -A. N.
Judecător,
S. Al H.
G. ,
A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: E. C.
| ← Decizia civilă nr. 10749/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Decizia civilă nr. 889/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
