Decizia civilă nr. 2838/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2838/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător C. I. Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, contestațiile în anulare formulate de P. R. D., M. M. N. ,
T. I. și de C. C. împotriva Deciziei civile nr. 131 din_ pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații A.
F. P. C. PRIN D. G. A F. P. C., SC R. N. SA, SC R.
N. SA PRIN LICHIDATOR J. C. C. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată rec imp Sent 1361/2012 dep de DGFP C.
.
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima strigare se prezintă av. D. Șerdean în reprezentarea contestatorilor, P. R. D., M. M. N., T. I. cu împuternicire avocațială aflată la fila 2 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestațiile în anulare declarate sunt legal timbrate cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și au aplicate timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, fiecare.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea contestatorilor, P. R. D., M. M. N., T. I. - motive.
La data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență- întâmpinare prin care se solicită respingerea contestațiilor.
La data de_ se înregistrează din partea contestatorului, C. C. - motive. Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.319 C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul contestatorilor P. R. D., M. M. N., T. I. solicită comunicarea unui exemplar din motivele contestației formulate de C. C. și solicitând totodată lăsarea cauzei la a doua strigare, în vederea lecturării acestora.
Instanța încuviințează cererea, și la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă av. D. Șerdean în reprezentarea contestatorilor, P. R. D., M.
M. N., T. I. cu împuternicire avocațială aflată la fila 2 din dosar, relevând instanței că reprezintă și interesele contestatorului C. C., în substituirea avocatului titular, R. Herțeg, delegație fila 42 din dosar.
Relevă instanței că întâmpinarea depusă de practicianul în insolvență i-a fost comunicată. Mai arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea contestației. Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestațiilor, acestea sunt fundamentate pe dispozițiile art.318 C.pr. civilă decizia în cauză fiind rezultatul unei greșeli materiale și instanța a omis să analizeze apărările. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin decizia civilă nr. 131 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a admis recursul declarat de creditoarea A. F. P. C. -N. prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 1361 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. care a fost modificată în sensul că s-a respins contestația formulată și precizată de contestatorii
P. R. D., C. C., M. M. N. și T. I. împotriva tabelului definitiv și rectificat al creanțelor debitoarei SC R. N. SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin sentința recurată s-a admis contestația formulată si precizată de către contestatorii P. R.
D., M. M. N., T. I. și C. C. și s-a dispus printre altele, reducerea creanței creditoarei A.F.P. C. -N. prin D.G.F.P. C. trecută în tabelul definitiv consolidat de la suma de 2.400.734 lei la suma de 1.361.097 lei din care 379.986 lei debit principal și 981.111 lei accesorii.
În motivarea acestei soluții s-au avut în vedere concluziile expertului judiciar cuprinse in suplimentul la raportul de expertiză, conform căruia debitoarea are față de bugetul de stat obligația principale în sumă de 379.986 lei iar accesoriile sunt 981.111 lei. Cât privește faptul că nu a fost contestat actul fiscal judecătorul sindic a reținut că acesta nu a fost comunicat contestatorilor și prin urmare aceștia se afla în termenul legal de a formula contestația. Hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în speță nefiind întrunite condițiile impuse de art. 75 din Legea nr. 85/200, respectiv în cauza nu s-a descoperit existenta unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței. Aceasta deoarece creditoarea A.F.P.
C. -N. a fost înscrisă în tabelul creditorilor cu suma de 2.400.734 lei, acest tabel nefiind contestat în temeiul art. 73 din Legea 85/2006.
Deoarece procedura insolvenței debitoarei a fost deschisă la cererea creditoarei A.F.P. C. -N. la data de_, s-a dispus definitivarea tabelului preliminar al creditorilor, acest creditor fiind înscris cu suma de 6.506.185 lei. Ulterior, după un an de la data încuviințării acestui tabel, respectiv la data de_, debitoarea prin lichidatorul judiciar a depus declarații rectificative cu diminuarea obligațiilor inițiale. Întrucât cuantumul creanțelor înscrise în tabelul creditorilor ulterior depunerii declarațiilor rectificative se reducea considerabil, pentru verificarea acestora a fost efectuată inspecția fiscală, ocazie cu care a fost emisă Decizia de impunere nr. 1019/_ pentru următoarele sume: 95374 lei reprezentând impozit pe profit si majorări de întârziere aferente; 96048 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente și 3.619 lei reprezentând impozit pe veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală. De existenta acestui titlu de creanța debitoarea prin lichidator judiciar a luat la cunoștință, și nu l-a contestat în termenele legale. Titlu de creanța cuprinde atât creanțe bugetare principale cât și accesorii.
În raport de cele mai sus arătate, Curtea a reținut că inspecția fiscală a fost efectuată în condițiile sus arătate, suma fiind stabilită în cursul procedurii așa încât contestația cu privire la accesoriile calculate nu poate fi considerată o eroare esențială în sensul prevederilor art. 75 din Legea 85/2006, temeiul de drept al contestației, acestea fiind stabilite printr-un act administrativ care nu a fost anulat sau desființat nici măcar contestat, așa încât se impunea respingerea contestatei pentru sumele cuprinse la punctele 1-3 ale contestației. Mai mult la momentul analizării contestației creanța organului fiscal înscrisă în tabelul creanțelor și încuviințate irevocabil este în cuantum de 6.506.185 lei. Referitor la suma rezultată din recalcularea accesoriilor asupra obligațiilor principale urmare depunerii de către debitoare a declarațiilor rectificative, Curtea a constatat că în speță au fost aplicate prev. art. 120 alin. 3 din
O.G. nr. 92/2003. Așa fiind accesoriile cuprinse în fișa pe plătitor au fost calculate până la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv_ și sunt cele datorate în urma depunerii declarațiilor rectificative din data de_ și a inspecției fiscale
încheiate la data de_, și calculate conform prevederilor art.120 alin.2 și 3 din
O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. În concluzie, în speță nu poate fi vorba despre o eroare esențială în sensul prevăzut de art. 75 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care contestația formulată de contestatorii P. R. D., M. M. N.
, T. I. și C. C. este neîntemeiată urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei decizii, P. R. -D., M. M. -N., T. I. și C.
C. au formulat contestație în anulare
prin care au solicitat admiterea acesteia, cu consecința anulării deciziei atacate, rejudecării și respingerii recursului formulat de
A.F.P. C. -N. împotriva sentinței comerciale nr. 1.361/_ .
În motivarea contestației, contestatorii au susținut că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 C.pr.civ. privind contestația în anulare specială prin aceea că decizia pronunțată asupra recursului este rezultatul unei greșeli materiale și că instanța de recurs a omis să analizeze apărările formulate de contestatori.
Un prim motiv al contestației în anulare îl reprezintă faptul că instanța de recurs a admis recursul declarat de A.F.P. C. -N. pornind de la premisa că tabelul de creanțe al debitoarei R. N. SA se impunea a fi atacat pe calea contestației fundamentată pe art. 73 din Legea insolvenței și nu pe calea contestației bazată pe art. 75 din aceeași lege.
Au precizat contestatorii că procedura simplificată a insolvenței debitoarei R.
N. S.A. s-a deschis prin Sentința 2484/C/_ . De asemenea, tabelul creanțelor a fost definitivat încă din cursul anului 2008, creditoarea A.F.P. fiind înscrisă cu suma de
6.506.185 lei, iar tabelul definitiv a fost modificat ca urmare a depunerii declarațiilor rectificative în cursul anului 2008 și ca urmare a inspecției fiscale derulate după deschiderea procedurii, aceeași creditoare fiind înscrisă cu suma de 2.400.734 lei și a fost publicat în BPI nr. 5244/_ având în mod cert caracterul unui tabel definitiv.
Așa fiind, împotriva celor consemnate în tabelul definitiv modificat nu era posibilă formularea unei contestații bazată pe art. 73 din lege, care se referă explicit la tabelul preliminar, ci o eventuală contestatie, cum a fost și cea promovată de contestatori se putea fundamenta exclusiv prin prisma art. 75 din legea insolvenței. În concluzie, susțin contestatorii, curtea s-a aflat într-o eroare atunci când a apreciat că tabelul modificat trebuia contestat în temeiul art. 73 din legea insolvenței.
Un al doilea motiv al contestației constă în faptul că în mod eronat s-a reținut de către instanța de recurs că întreaga sumă cu care creditorul recurent a fost înscris în tabelul de creanțe modificat a fost stabilită printr-un titlu executoriu emis în conformitate cu codul de procedură fiscală. Aceasta deoarece ca urmare a inspecției fiscale derulate în cursul procedurii s-a emis Decizia de impunere nr. 1019/_ exclusiv cu privire la următoarele obligații de plată: 95.374 lei cu titlu de impozit pe profit, 96.048 lei cu titlu de TVA și 3.619 lei cu titlu de impozit din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală. Acestea sunt deci singurele sume pentru care există un titlu de creanță susceptibil de a intra în sfera de aplicare a art. 66 alin 2 din legea insolvenței. Or, suma cu care creditorul AFP a fost înscris în tabelul de creanțe este compusă din 379.986 lei creanțe principale, iar diferența o constituie obligații de plată accesorii. În opinia contestatorilor, chiar dacă s-ar admite incidența art. 66 alin 2 din lege cu privire la sumele enumerate mai sus și care au fost stabilite prin decizia de impunere nr. 1019/_, acestea sunt oricum incluse în suma rezultată în urma admiterii contestației prin sentința de primă instanță. Aceasta deoarece cu privire la debitele principale un există nici un element de contrarietate între creditori și contestatori, aspect confirmat și de raportul de expertiză judiciară administrat în cauză, iar cu privire la accesorii deoarece cuantumul acestora, rămas ca urmare a admiterii contestației, este mult superior celor stabilite prin decizia de impunere.
În ceea ce privește obligațiile accesorii, contestatorii au subliniat că acestea au fost determinate din oficiu, pe cale administrativă, de către însuși creditorul recurent, prin aplicarea procedurii de simulare descrisă în detaliu în cuprinsul memoriului de recurs. Această procedură este însă una netransparentă, derulată din oficiu, fără
participarea și concursul contribuabilului și ale cărei rezultate sunt incluse în fișa de plătitor generată și nu reprezintă un act administrativ fiscal și nu se comunică debitorilor contribuabili fiind emisă doar la solicitarea acestora. Așa fiind, contestatorii au apreciat că soluția pronunțată de instanța de recurs a fost determinată de erorile materiale descrise anterior, motiv pentru care solicită admiterea contestației în anulare. În al treilea rând, contestatorii susțin că instanța de recurs a omis să analizeze apărările pe care le-au formulat, motiv al contestației în anulare care se fundamentează de asemenea pe prevederile art. 318 C.pr.civ. coroborate cu prevederile art. 6 din CEDO care consacră dreptul la un proces echitabil. astfel cum permit prevederile art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituție, care consacră aplicarea prioritară a Convenției și a jurisprudenței CEDO, cu referire la decizia nr. 4961/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Î.C.C.J. referitoare la omisiunea cercetării motivelor de recurs.
În ceea ce privește soluționarea recursului, aceasta implică atât analiza motivelor de recurs, fie acestea de casare sau de modificare, cât și analiza argumentelor și apărărilor intimaților, iar dacă legea permite retractarea unei hotărâri pronunțată în recurs în ipoteza în care instanța a omis să analizeze vreunul din motivele de recurs, aceeași cale procesuală trebuie recunoscută și intimatului căruia nu i s-au analizat apărările invocate în instanța de recurs, în cazul în care instanța a admis recursul părții adverse și a respins acțiunea. Pe de altă parte, contestatorii susțin că în cuprinsul deciziei contestate se poate observa că instanța de recurs a făcut doar mențiunea depunerii întâmpinării de către contestatorii și de lichidatorul judiciar, arătând că aceștia au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe, iar întreaga argumentație a soluției din recurs urmează în mod fidel linia motivelor de recurs expuse de A.F.P. C. -N., pe care le consideră întemeiate, fără a răspunde însă nici măcar în mod succint argumentelor și apărărilor părților adverse.
Intimatul CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ C. S.
a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicita respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei pronunțate în recurs ca fiind legală și temeinică, argumentat de faptul că nu se poate reține că instanța de recurs a încălcat dreptul părților la un proces echitabil, motivele de recurs formulate fiind analizate prin raportare la conținutul sentinței instanței de fond, sentință care se bazează pe argumentele prezentate de către contestatori în fața primei instanțe.
Analizând contestație în anulare, Curtea reține următoarele
:
Contestația în anulare, cale extraordinara de atac, se circumscrie unor motive limitative concis reglementate prin textele procedurale incidente. Astfel, conform dispozitiilor art. 317 alin. 1 C.p.c., ,,contestația in anulare poate fi formulata când procedura de chemare a partii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinita potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost data de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publica privitoare la competenta,,. De asemenea, conform dispozitiilor art. 318 C.p.c. ,,Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai in parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare,,.
Doctrina si practica judiciara au analizat si explicitat riguros aceste motive de contestație in anulare care sunt de stricta interpretare. Analiza demersului judiciar al contestatoarelor nu se circumscrie insa in vreuna din aceste situații limitativ enumerate.
Astfel, pretinsa ,,eroare materială,, invocată de către contestatoare este în realitate o posibilă eroare de judecată, dacă argumentele contestatorilor ar fi întemeiate. Prin contestația în anulare nu se poate realiza o reinterpretare a probatoriului și o reevaluare a argumentelor reținute de către instanța care a soluționat recursul, altfel spus, contestația în anulare nu echivalează cu un recurs după recurs.
Or motivele contestatorilor legate de o presupusă eroare materială au un unic astfel de scop, reevaluarea argumentelor instanței de recurs prin reinterpretarea probelor, situație care nu se circumscrie cazului de contestația în anulare invocat.
Mai mult, nu este incident nici al doilea motiv al contestației în anulare reglementat de art. 318 C.p.c. care se referă la omisiunea de a analiza unul dintre motivele de casare sau de modificare. Aceste motive au fost analizate, recursul a fost admis și sentința modificată integral. Trebuie precizat faptul că rezultă evident din modul de redactare al textului că acest motiv de contestație în anulare poate fi invocat cu succes doar de către recurent, cel care a formulat anterior motivul de casare sau modificare omis de către instanța de recurs. A extinde acest motiv și la apărările intimaților care nu constituie cereri de casare sau modificare echivalează cu introducerea pe cale jurisprudențială a unui nou caz de contestație în anulare, fapt nepermis și inoportun.
Trimiterile la dispozițiile art. 6 din CEDO nu pot întemeia demersul juridic al contestatorilor deoarece jurisprudența CEDO dezvoltată în aplicarea art. 6 nu interzice limitarea motivelor pentru care pot fi formulate căi extraordinare de atac. Mai mult, contrar celor susținute de către contestatori, decizia instanței de recurs este motivată într-o manieră care satisface exigențele unui proces echitabil, dispozitivul este explicitat prin argumente de fapt și de drept care permit o analiză a raționamentului instanței.
Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 320 alin. 1 C.p.c. instanța va respinge contestațiile în anulare declarate de P. R. -D., M. M. -N., T.
I. și de C. C. împotriva deciziei civile nr. 131 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestațiile în anulare declarate de P. R. -D., M. M. -N.
, T. I. și de C. C. împotriva deciziei civile nr. 131 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
DP C. I. A. A. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 11887/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 643/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
