Decizia civilă nr. 2995/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.2995/2013
Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de C.I.I. C. C. lichidator al SC C. D. SS, împotriva sentinței civile nr. 4669/C din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata SC C. D. SS, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii simplificate.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar din partea recurentului un înscris la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate (f. 6 -7).
C. ea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de
judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 4669/C din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost respinsă cererea formulată de debitoarea SC C. D. SS, prin lichidator judiciar CII C. C. .
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Dispozițiile art.3 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006 definesc insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, insolvența fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor (lit.a) și iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadenței (lit.b).
Raportat la dispozițiile art. 1169 Cod civ., conform cărora cel care face o propunere în fața judecății, trebuie să o dovedească, judecătorul sindic reține
că debitoarea prin lichidatorul desemnat în condițiile Legii nr.31/1990, ca titulară a cererii introductive, avea obligația de a face dovada stării de insolvență în ce o privește, respectiv dovada faptului că nu deține fonduri bănești disponibile cu ajutorul cărora să fie în măsură să asigure recuperarea unor creanțe pretinse de creditori, certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 de zile.
În cauza dedusă judecății nu s-a făcut însă dovada stării de insolvență, lichidatorul susținând doar că societatea debitoare se află în stare de insolvență intrucat nu si-a achitat datoria catre DGFP C. - AFP C. N., in cuantum de 943 lei, care rezulta din somatiile si titlurile executorii depuse la dosar si ca desi s-a incercat contactarea administratorului statutar, acesta nu a inteles sa predea actele si documentele societatii. Aceste afirmații nu pot face dovada stării de insolvență pretinsă ca fiind vădită. Astfel, nu s-a făcut dovada faptului că debitoarea nu deține resurse financiare disponibile care să poată fi utilizate în scopul acoperirii creanțelor scadente, certe și lichide, pretinse de creditori. Desi lichidatorul a sustinut ca ar fi incercat sa il notifice pe fostul administrator, sens in care au fost depuse la dosar copiile unor confirmari de primire, restituite cu mentiunea "Avizat. Lipsa domiciliu";, respectiv "Avizat. Reavizat. Expirat termen de pastrare";, nu a probat ca ar fi incercat sa il contacteze pe acesta la sediul social ori prin telefon, cu toate ca dispunea de informatiile necesare in acest sens, care erau mentionate si in registrul comertului.
Apoi, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă efectuarea altor demersuri ale lichidatorului desemnat în condițiile Legii nr.31/1990, pentru identificarea eventualelor bunuri ale debitoarei în urma valorificării cărora să poată fi acoperită datoria, cum ar fi solicitarea de informatii Directiei de Impozite si Taxe Locale din cadrul Municipiului C. N., pentru a se verifica dacă debitoarea figurează în evidențele acesteia cu bunuri impozabile. Pentru a dovedi pretinsa lipsă a acestor disponibilități bănești, practicianul în insolvență avea posibilitatea de a se adresa diferitelor instituții bancare cu care debitoarea ar fi derulat raporturile specifice operațiunilor de creditare și debitare a conturilor deschise la unele dintre aceste instituții, dovadă care nu s-a făcut.
Judecătorul sindic a mai reținut că lichidarea societăților comerciale trebuie realizată în principiu conform normelor generale în materie, cuprinse în titlul VII al Legii nr. 31/1990, și doar în situația de excepție în care societatea comercială este în stare de insolvență, lichidarea acesteia se face conform prevederilor Legii nr. 85/2006, ce reprezintă norma specială în materie. În acest sens, dispozițiile art. 260 alin. 4 din Legea nr.31/1990 prevăd că în termen de 60 zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerțului un raport privind situația economică a societății, iar dacă potrivit raportului debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului. Or, anterior promovării unei cereri pentru deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată, lichidatorul trebuie să ia toate măsurile pentru a lămuri situația economică a debitorului supus lichidării, să facă inventarul prin care să constate situația exactă a activului și a pasivului, să identifice bunurile acestuia și să procedeze la identificarea creditorilor și numai în ipoteza în care constată că disponibilul bănesc și bunurile debitorului sunt
insuficiente pentru plata datoriilor către creditori să solicite deschiderea procedurii insolvenței față de acesta.
De altfel, raportat la cuantumul modic al datoriei debitoarei invocate de către lichidator, judecătorul sindic a reținut că nici sub aspectul oportunității, nu s-ar justifica deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, datoria creditorului fiind mult inferioară onorariului maxim prevăzut pentru practicienii în insolvență, de Ordinul ANAF nr. 2289/2010, pentru instrumentarea procedurilor în care nu există bunuri sau sume de bani în patrimoniul debitoarei.
Împotriva încheierii a declarat recurs SC C. D. SS prin lichidator
, solicitând admiterea recursului și pe fond casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului, se arată că lichidatorul a depus la Oficiul Registrului Comerțului un raport privind situația economică a societății, arătând că deși au fost întreprinse demersuri pentru ca administratorul judiciar să depună documentele contabile ale societății, precum și pentru a efectua inventarierea bunurilor și predarea acestora lichidatorului. Nu s-a reușit contactarea administratorului social G. Arcadie.
Judecătorul sindic afirmă că lichidatorul nu a făcut toate demersurile pentru a obține informații despre situația financiară și patrimonială a societății.
Judecătorul sindic consideră că lichidatorul ar fi trebuit să facă demersuri care sunt specifice procedurilor aplicate în cazul insolvenței reglementate de Legea nr. 85/2006, care pune la dispoziția practicienilor în insolvență modalități legale diverse, inclusiv acționarea în justiție a reprezentanților legali ai debitorilor de a depune documentele contabile și administrative ale acestora, de a oferi toate informațiile necesare și de a preda practicienilor în insolvență bunurile societății. Aserțiunea judecătorului sindic că lichidatorul judiciar nu a încercat să ia legătura telefonică cu societatea comercială dizolvată sau cu administratorul statutar, aceasta fiind o dovadă că nu a depus toate diligențele necesare în cadrul procedurii de lichidare instituită de Legea nr. 85/1999 este forțată și acoperă adevărata cauză a respingerii cererii introductive și anume faptul că aceasta ar fi inoportună dat fiind cuantumul mic al creanței Administrației Finanțelor P. e.
Administrația Finanțelor P. e este singurul creditor cunoscut la cererea căruia SC C. D. SS a fost dizolvată și împotriva căreia, în baza acestui demers hotărât de instanță a fost declanșată operațiunea de lichidare. Creanța acesteia este lichidă, certă și exigibilă, dovedită prin somațiile și titlurile executorii anexate la cererea introductivă.
Lichidatorul numit conform Legii nr. 31/1990 nu a făcut decât să-și realizeze obligația prevăzută în art.4 din lege.
Oficiul registrului Comerțului C. și-a însușit propunerea lichidatorului de formulare a cererii introductive de c intrare în insolvență a SC C. DS
S. prin rezoluția nr. 5. din_, iar în cazul lichidării în baza prevederilor Legii nr. 31/1990, aceasta fiind singura instituție abilitată să aprecieze dacă lichidatorul desemnat a făcut toate demersurile necesare finalizării lichidării.
Aserțiunea judecătorului sindic că "raportat la cuantumul modic al datoriei debitoarei invocate de către lichidator …reține că nici sub aspectul oportunității, nu s-ar justifica deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, datoria fiind mult inferioară onorariului maxim prevăzut pentru practicienii în insolvență de Ordinul ANAF nr. 2289/2010"; …aceasta nu are nici un temei legal pentru a justifica respingerea cererii de deschidere a
procedurii insolvenței împotriva SC AG COM SERV S. C. -N., deoarece numai în cazul cererii introductive de intrare în insolvență formulate de creditori sunt stabilite plafoane minime privind cuantumul creanței.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale relevante, curtea reține următoarele:
Potrivit art.260 alin.4 teza finală din Legea 31/1990, dacă debitorul întrunește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență,
lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului privind situația economică a societății.
De asemenea, conform art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Prin urmare, potrivit legii, lichidatorul nu poate obține deschiderea procedurii insolvenței unei societăți comerciale decât dacă situația acesteia îndeplinește condițiile prevăzute de legea specială, respectiv, în speță, să existe datorii exigibile care nu pot fi plătite cu fondurile bănești aflate la dispoziția debitoarei.
Or, în cauza de față, la momentul introducerii cererii de către lichidator, s-a invocat neplata unei creanțe în cuantum de 943 lei și care nu justifică starea de insolvență a debitoarei astfel cum este definită de textul legal citat, corect reținând judecătorul sindic că nu s-a făcut dovada pretinsei lipse a disponibilităților bănești suficiente pentru acoperirea acestei creanțe, lichidatorul neepuizând toate mijloacele puse la îndemâna sa pentru determinarea exactă a situației economice a societății. Scopul procedurii fiind enunțat de dispozițiile art.2 din Legea nr.85/2006, în măsura în care suma invocată este redusă, curtea apreciază că este contrar interesului economic general să se dispună deschiderea procedurii insolvenței, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, inclusiv necesitatea antrenării unor cheltuieli de procedură mai mari decât creanța pretinsă și care, în ipoteza inexistenței bunurilor valorificabile, urmează a fi acoperite din fondul prevăzut la art.4 din Legea 85/2006. Din acest punct de vedere, este irelevant faptul că legea nu prevede un prag minim al creanței în cazul deschiderii procedurii la cererea
lichidatorului, aceasta decurgând în mod logic din scopul reglementării procedurii, rămânând, astfel, la aprecierea judecătorului.
C. ea constată că imposibilitatea lichidării nu justifică starea de insolvență a debitoarei astfel cum este definită de textul legal citat. Scopul procedurii fiind enunțat de dispozițiile art.2 din Legea nr.85/2006, în măsura în care lichidatorul nu a putut dovedi până la acest moment starea de insolvență, curtea apreciază că este contrar interesului economic general să se dispună deschiderea procedurii insolvenței. În accepțiunea lichidatorului, scopul legii ar fi astfel deturnat, devenind, printre altele, o modalitate de identificare a eventualelor creanțe împotriva debitoarei sau de obținere a lichidării și radierii cu eludarea dispozițiilor legale care le reglementează.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., curtea va respinge recursul declarat de lichidatorul SC C. DS
S. împotriva încheierii civile nr.4669/C din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de lichidatorul SC C. D. SS împotriva încheierii civile nr.4669/C din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: M.C. Botiș
| ← Sentința civilă nr. 903/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 2799/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
