Decizia civilă nr. 3594/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
Decizia civilă nr. 3594/2013 Ședința publică din data de 25 martie 2013
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurenta SC R. AG PRIN H. K. L., împotriva sentinței civile nr. 3268 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., cauza privind și intimata SC M. SRL PRIN LICHIDATOR J. C. DE I. T.
S., având ca obiect procedura insolvenței - acțiune in anulare.
În data de_, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea recurentei.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 martie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3268 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost respinsă cererea formulată de către creditoarea R. AG în contradictoriu cu debitoarea SC M. SA, prin lichidatorul judiciar C. DE I. T. S., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Este adevărat că în situația denunțării contractului de închiriere a imobilului situat în C. -N., str. T. V., nr. 212, locatarul are dreptul să pretindă despăgubiri, în temeiul art. 86, al. 2 din Legea nr. 85/2006. Tot la fel de adevărat este că părțile pot prevedea cuantumul despăgubirilor ce pot fi cerute, în caz de denunțare unilaterală a contractului, încă de la data încheierii lui, însă această clauză este valabilă doar în situația în care denunțarea lui se face de către una dintre părți, pe parcursul derulării lui normale. În situația intrării unei societăți în procedura insolvenței, dacă lichidatorul judiciar denunță contractul de închiriere, clauza privind cuantumul despăgubirilor pe care le poate pretinde cealaltă parte nu îi poate fi opozabilă. Procedura insolvenței reprezintă o procedură legală, judiciară, în care practic voința societății debitoare este afectată de situația creată, situație reprezentând un caz fortuit. Nu i se poate pretinde debitoarei să dea curs unei prevederi contractuale prin care au fost stabilite anticipat despăgubiri pentru o situație ce ar putea surveni în viitor, în situația în care ea a intrat sub incidența prevederilor Legii nr. 85/2006. Dacă s-ar îmbrățișa teza contestatoarei, acest lucru ar însemna că în orice contract încheiat între părți, acestea pot prevedea despăgubiri oricât de mari pentru situația în care una dintre ele ar intra în insolvență/faliment,
pentru a-i da celeilalte părți să se înscrie la masa credală cu suma respectivă, putând astfel influența hotărârile luate în adunarea creditorilor. Astfel, s-ar putea crea un cerc vicios în care creditorii s-ar putea prevala, fiecare, de prevederi contractuale încheiate odată sau după ce raportul juridic s-a născut, dar înainte de intrarea societății debitoare în insolvență, în baza cărora ar avea dreptul la plata unor despăgubiri chiar exorbitante, în cazul în care contractul nu va fi dus la bun sfârșit. Procedura insolvenței, procedură concursuală, colectivă, desfășurată în cadrul unei proceduri speciale, dă dreptul lichidatorului judiciar să denunțe/anuleze orice contracte consideră că nu sunt profitabile debitoarei sau care ar dăuna creditorilor, urmând ca judecătorul sindic, în situația în care cei a căror contracte urmează să fie denunțate/anulate nu sunt de acord cu despăgubirile oferite, să stabilească valoarea prejudiciului suferit de către aceștia, în funcție de noua situație creată. Pe de altă parte, așa cum s-a pronunțat deja această instanță prin sentința civilă nr. 273/CC/2011, în dosarul nr._, actul adițional nr. 001/_, convenția C01/_, contractul de prestări servicii nr. 14- 0517/_ și factura nr. mdr-ro/0402-09/_ sunt constituite pro causa, pentru a combate măsura lichidatorului judiciar de denunțare a contractului de închiriere. Aceasta pentru că până la denunțare, aceste acte nu au fost invocate deloc, neștiindu-se de existența lor. Aceste constatări au putere de lucru judecat între părți, cum chiar lichidatorul judicar a învederat. În completarea motivării sentinței menționate, se poate adăuga și argumentul că între reprezentanții creditoarei care au semnat acea convenție și actele ulterioare și cei ai debitoarei, a existat o strânsă legătură, directorul general al creditoarei, Peter Viola, fiind și fost administrator statutar al debitoarei iar administratorul SC R. SRL (ce o are ca unic asociat pe R. AG), H. K. L., este acționar al debitoarei. Nu contează cât anume deținea din fiecare societate, persoanele menționate, în speță contând doar existența acestei legături. Prin urmare, cu atât mai mult se poate considera că actele invocate în susținerea cererii au fost constituite pro causa, pentru a-i da creditoarei un drept de vot însemnat în adunarea creditorilor, având în vedere și valoarea exorbitantă a despăgubirii ce se susține că ar fi fost stabilită pe cale convențională, în caz de denunțare unilaterală, 225.250 euro, pentru un imobil pe care creditoarea oricum nu l-a folosit decât pentru a-și depozita anumite utilaje ce în prezent nici măcar nu se
mai găsesc acolo.
În ceea ce privește multitudinea proceselor pornite de către creditoare (câteva zeci), prin care lichidatorul judiciar a susținut că nu se încearcă decât tergiversarea procedurii, numărul acestora nu este un argument pentru a respinge prezenta cerere, fiecare astfel de cerere trebuind analizată în baza probelor administrate și motivelor învederate, putând exista situații în care vreuna dintre aceste cereri să fie totuși întemeiată, ceea ce însă nu este cazul în speță.
Împotriva sentinței a declarat recurs S. R. A.G
., solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei civile nr. 3268/_ in sensul admiterii actiunii subscrisei, si obligarea societatii debitoarea M. S.A. la plata cheltuielilor de judecata. In subsidiar solicita admiterea recursului, casarea sentintei civile nr. 3268/_ si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
În motivarea recursului recurenta arată următoarele:
Prin sentinta civila nr.3268/2012, publicata in BPI. nr. 1582/_, judecatorul sindic interpretand gresit actul dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.
Art. 304 pct. 8 C.p.civ.
Deși a relevat judecatorului sindic natura contractuala a raporturilor dintre recurentă si societatea debitoare SC M. S.A, temeiul actiunii in despagubiri il reprezinta contractul astfel cum a fost perfectat si insusit de ambele parti, judecatorul sindic a retinut prin sentinta atacata ca, "actul aditional nr. 001/_, conventia C01/_, contractul de prestari servicii nr. 14-0517/_ si factura nr. mdr-ro/0402-09/_ sunt constituite pro causa, pentru a combate masura lichidatoruui judiciar de denuntare a contractului de inchiriere. Aceasta pentru ca pana la denuntare, aceste acte nu au fost invocate deloc, nestiindu-se de existenta lor."
Prin motivul de modificare prevazut de art. 304 pct.8 C.p.civ., invoca incalcarea principiului inscris in art. 969 alin.(1) C.civ. de la 1864 potrivit caruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante - pacta sunt servanda. Astfel, motivul de modificare mai sus mentionat vizeaza situatia in care, desi actul juridic dedus judecatii este cat se poate de clar, fiind vadit neindoielnic, instanta ii schimba intelesul. Obligativitatea contractului prezinta o deosebita insemnatate, nu numai pentru raporturile dintre parti, dar si pentru certitudinea si eficienta raporturilor juridice in general. Ea nu decurge numai din vointele individuale ale partilor contractante, ci constituie un adevarat imperativ social; societatea insasi, legislatia, impun respectarea stricta a contractelor legal incheiate.
In climatul de securitate si ordine juridica ce trebuie sa existe in societate, respectarea contractelor constituie un deziderat ce se impune in cadrul tuturor contractelor, deoarece prin aceste contracte se realizeaza drepturi subiective juridiceste ocrotite ale persoanelor fizice sau juridice.
De aceea, principiul pacta sunt servanda nu poate fi fundamentat numai pe cerintele morale ale respectarii cuvantului dat ori pe cerintele juridice ale respectarii vointelor individual exprimate, ci se inscrie in randul cerintelor societatii insesi, impunandu-se cu aceeasi forta si instantei de judecata, aceasta neavand posibilitatea de a micșora sau mări cuantumul acesteia.
Pe cale de consecinta, ca urmare a denuntarii contractului si in temeiul clauzei contractuale prevazute la pct. nr. III litera a) din Conventia C01 din _
, s-a nascut o creanta in favoarea S. R. AG, in cuantum de 225.250,00 EUR, creanta devenita certa, lichida si exigibila din momentul denuntarii.
Cu alte cuvinte, in temeiul contractului - contract ce reprezinta legea partilor - se confera eficienta juridica clauzei penale pe care partile au convenit- o, respectiv acelei prevederi contractuale prin care părtile au stipulat că, debitorul se obligă la o anumită prestatie, în cazul in care nu va executa obligația principală pe care și-a asumat-o.
Contrar celor retinute de judecatorul sindic prin sentinta civila atacata, prin intermediul acestei clauze penale, a evaluat si determinat despăgubirile sau daunele-interese pentru acoperirea prejudiciului suferit de una din parti în caz de neexecutare a obligatiilor contractuale din culpa celeilalte parti. Astfel, in cadrul conventiei incheiate de parti, a stabilit in mod expres si neechivoc cuantumul daunelor-interese care vor fi platite celeilalte parti in ipoteza denuntarii sau rezilierii contractului, respectiv suma de 225.250,00 euro.
Este, insa, foarte important de precizat faptul că actele juridice, care au prevazut in continutul lor clauza sus mentionata sunt valabile, nefiind denuntate, desfiintate sau anulate, continuand sa produca efecte față de partile intre care au intervenit.
De asemenea, imprejurarea ca, raporturile contractuale si conditiile colaborarii dintre recurentă si debitoare sunt reglementate in cadrul mai multor
acorduri de vointa, nu poate fi de natura sa puna sub semnul indoielii existenta si conformitatea lor cu legea.
Acest demers, de etapizare a raporturilor juridice dintre parti, respectiv de structurare a cadrului obligational prin intermediul incheierii mai multor acte juridice stricto sensu, in aceeasi zi, reflecta practica Europeana contemporana in materia raporturilor comerciale.
Utilitatea acestui demers este justificata prin aceea ca, pe de o parte raportul juridic civil intervenit intre parti, identificand cadrul general al drepturilor si obligatiilor convenite, este supus tuturor procedurilor legale de inregistrare in evidentele autoritatilor, realizandu-se opozabilitatea față de terti, in vederea protejarii acestora, iar pe de alta parte restul relatiilor si conditiilor contractuale raman a se stabili, desfasura si contura intre partile contractuale, in acest fel protejandu-se si interesele acestora din urma.
In plus, legea nu conditioneaza posibilitatea incheierii sau valabilitatea unor astfel de conventii sau acte aditionale de trecerea unui interval de timp de la incheierea contractului initial. Prin urmare, nu este interzisa modificarea/completarea/explicarea anumitor clauze contractuale, prin incheierea, in aceeasi zi, a unui act aditional, precum si a unei conventii.
De altfel, prevederile art. 86 alin.(2) din Legea nr. 85/2006 sunt in concordanta cu principiul fortei obligatorii a contractului, conform carora "in cazul denuntarii unui contract, o actiune pentru despagubiri poate fi introdusa de catre contractant impotriva debitorului."
Pe cale de interpretare, rezulta fara echivoc, ca actiunea in raspundere este una contractuala, fiind introdusa de o persoana ce are calitatea de contractant, aceasta urmand toate principiile aplicabile in materie, inclusiv reglementarile in materia clauzei penale.
In mod eronat, judecatorul sindic a retinut ca "in situatia intrarii unei societati in procedura insolventei, daca lichidatorul judiciar denunta contractul de inchiriere, clauza privind cuantumul despagubirilor pe care le poate pretinde cealalta parte nu ii poate fi opozabila." O astfel de interpretare ar putea constitui un precedent periculos, de natura sa pericliteze securitatea raporturilor juridice, precedent ce incalca flagrant principiul "pacta sunt servanda".
Dupa cum se observa prin solutia pronuntata, s-a adus atingere principiului securitatii raporturilor juridice, principiu prevazut si de art. 6.1. din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ca o consecinta a dreptului la un proces echitabil.
Judecatorul sindic, in mod nelegal a retinut ca "procedura insolventei reprezinta o procedura judiciara in care practic vointa societatii debitoare este afectata de situatia creata, situatia reprezentand un caz fortuit. Nu i se poate pretinde debitoarei sa dea curs unei prevederi contractuale prin care au fost stabilite anticipat despagubiri pentru o situatie ce ar putea surveni in viitor, in situatia in care ea a intrat sub incidenta prevederilor Legii nr. 85/2006."
Recurenta consideră că ca se face aplicarea gresita a dispozitiilor legii, intrucat nu ne aflam in situatia clauzelor nule astfel cum le defineste legea insolventei, respectiv acele clauze de denuntare/incetare a contractului, pe motivul deschiderii procedurii de insolventa cu privire la una din partile contractante. In speta, denuntarea se realizeaza prin vointa uneia dintre parti, reprezentata de catre lichidatorul judiciar. Faptul ca legea insolventei prevede posibilitatea pentru lichidatorul judiciar de a denunta contractul, nu inseamna ca denuntarea nu trebuie sa respecte prevederile contractuale. Faptul ca denuntarea contractului urmeaza regulile stabilite prin contract, astfel cum a fost insusit de parti, rezulta fara putinta de tagada din art. 86 alin.(2) din Legea
nr. 85/2006 care prevede ca "In cazul denuntarii unui contract o actiune pentru despagubiri poate fi introdusa de catre contractant impotriva debitorului".
Acest text de lege confera, intr-adevar, posibilitatea partii contractante care a fost prejudiciata, de a formula o actiune in justitie in vederea repararii pagubei suferite, prin obligarea debitorului la plata daunelor-interese, astfel cum au fost evaluate anticipat prin intermediul clauzei penale.
Judecatorul sindic a retinut in mod nelegal ca "asa cum s-a pronuntat deja aceasta instanta prin sentinta civila nr. 273/CC/2011, in dosarul nr._, actul aditional nr. 001/_, conventia C01/_, contractul de prestari servicii nr. 14-0517/_ si factura mdr-ro/0402-09/0_ sunt constituite pro causa pentru a combate masura lichidatorului judiciar de denuntare a contractului de inchiriere."
Actele la care face referire judecatorul sindic nu au format obiectul vreunei contestatii, nu au fost anulate, pe cale de consecinta, produc efecte juridice depline, iar partile contractante in virtutea principiului fortei obligatorii a contractului sunt obligate sa-si onoreze obligatiile contractuale asumate. Prin considerentele sentintei civile nr. 273/CC/2011 pronuntata in dosarul nr. _
, au fost tratate adiacent aspectele relevate, nefacand ele insele obiectul vreunei contestatii, or considerentele unei hotarari judecatoresti nu au putere de lucru judecat cu privire la valabilitatea actelor pretins a fi fost incheiate pro causa, respectiv actul aditional nr. 001/_, conventia C01/_, contractul de prestari servicii nr. 14-0517/_ si factura mdr-ro/0402-09/_ .
De altfel in sentinta civila nr. 273/CC/2011 in dosarul_ judecatorul sindic a apreciat ca nu se impune analiza aceastor documente, actul aditional nr. 001/_, conventia C01/_, contractul de prestari servicii nr. 14- 0517/_ si factura mdr-ro/0402-09/01._, deoarece analiza acestora ar excede obiectul contestatiei.
In alta ordine de idei, creanta in discutie, fiind o creanta care s-a nascut dupa deschiderea procedurii insolventei, se impune a fi platita in baza documentelor din care rezulta, nefiind necesara inscrierea la masa credala.
In conditiile in care aceasta creanta certa, lichida si exigibila a fost prevazuta in mod expres de parti, in cadrul unei clauze penale, reprezentand echivalentul prejudiciului produs recurentei prin denuntarea contractului de inchiriere, prejudiciu stabilit si evaluat de comun acord de parti la momentul incheierii conventiei C01 din_, fiind garantata de lege, trebuie platita cu prioritate din incasarile realizate de lichidatorul judiciar, asa cum este prevazut la art. 125 alin. 1 din Legea 85/2006 ("Titularilor de creanțe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanțe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la art. 123""). In pofida denuntarii contractului de inchiriere, a clauzei penale si a pactului comisoriu expres de gradul IV inscris in contractele sus mentionate, precum si a prevederilor art. 64 alin. 6 din Legea 85/2005, creanta de
225.250,00 EUR nu a fost achitata catre recurentă pana in prezent.
Astfel, S. R. AG detine o creanta in cuantum de 225.250,00 euro impotriva debitoarei S. C. M. S.A., cu titlu de daune-interese convenite de parti pentru ipoteza denuntarii sau rezilierii inainte de expirarea termenului a contractului de inchiriere nr. 15-00112009, creanta devenita certa, lichida si exigibila din momentul denuntarii contractului de catre debitoare prin lichidatorul judiciar.
La dosar au formulat poziții scrise R. Von Geczi, în calitate de administrator al SC M. SA, și C. de I. T. S., prin care și-au exprimat poziția cu privire la recursul declarat în cauză.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale relevante, curtea reține următoarele:
La data de_, între debitoarea SC M. SA și SC R. AG s-a încheiat contractul de închiriere nr._, având ca obiect închirierea unui imobil situat în C. - N. . Contractul a fost notat în cartea funciară a imobilului obiect al contractului. Potrivit acestui act, chiria datorată de recurentă era de 300 euro + TVA lunar, coroborat cu art.IV din actul adițional nr.1 la contract. De asemenea, potrivit art.15, dacă locatorul nu își îndeplinește oricare din obligațiile care îi revin potrivit contractului, chiriașul trebuie să îl anunțe în scris pe locator de neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Dacă
locatorul nu își îndeplinește aceste obligații în termen de 30 de zile de la primirea în scris, chiriașul poate considera aceasta o încălcare a contractului, având dreptul de a înceta închirierea și de a elibera spațiul. Locatorul trebuie să returneze chiriașului orice chirie plătită anticipat și suma prevăzută la art.IV din actul adițional nr.1. Contractul este desființat de drept, necondiționat și de îndată, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără vreo formalitate prealabilă, desființarea făcându-se în virtutea dreptului la daune - interese la suma prevăzută la art.IV din actul adițional nr.1 la acest contract, fără reducție
(plus actualizare), imediat, fără intervenția justiției.
Recurenta a mai depus la dosarul de fond Convenția nr.C01/_, fără dată certă, care prevede, la art.III, că în cazul rezilierii sau denunțării contractului de închiriere înainte de termen, din orice motiv, daunele - interese datorate sunt stabilite la 225.250 euro. Conform art.IV, în cazul lichidării, insolvenței sau falimentului înaintea expirării contractului, clauzele stipulate la art.II rămân neschimbate. Suma stabilită reprezintă o plată curentă și scadentă în sensul legislației.
La data de_, lichidatorul judiciar al debitoarei SC M. SA a notificat-o pe reclamantă în sensul denunțării contractului de închiriere nr._
, în temeiul art.86 alin.1 din Legea insolvenței, motiv pentru care, prin prezenta acțiune, aceasta din urmă se prevalează de clauza penală inserată în cuprinsul convenției nr.C01/2009, solicitând plata sumei de 225.250 euro, conform art.64 alin.6.
În primul rând, curtea observă că Legea insolvenței instituie un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun în materie contractuală în ceea ce privește denunțarea/rezilierea/rezoluțiunea contractelor. Astfel, prin dispozițiile art.86 din lege, se conferă administratorului/lichidatorului judiciar dreptul de a dispune măsura pe care o apreciază a fi oportună raportat la situația concretă a debitorului, respectiv fie de a menține sau de a denunța contractele aflate în curs de derulare, indiferent că aceste contracte conțin pacte comisorii care pot face referire chiar la intrarea în insolvență a uneia dintre părți. Întrucât interesul public vizat de reglementarea posibilității prevăzute de art.86 primează față de interesul privat ocrotit prin dispozițiile legale de drept comun, curtea apreciază că întregul articol 86 din Legea insolvenței este derogatoriu și trebuie aplicat cu prioritate față de orice convenție contrară încheiată între părțile contractante.
Astfel, în speță, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art.86 alin.2 din lege pentru a solicita să îi fie acordate daunele - interese stipulate în convenția nr.C01/2009. C. ea apreciază că deși, de plano, legea recunoaște cocontractantului dreptul de a fi despăgubit pentru denunțarea unui contract
aflat în cursul executării la data deschiderii procedurii insolvenței, cuantumul acestor daune - interese nu poate fi stabilit anticipat, sub forma unei clauze penale "clasice";. Mai mult, contrar susținerilor recurentei, suma astfel stabilită nu ar putea face obiectul unei plăți în temeiul art.64 alin.6, în acest sens fiind chiar redactarea imperativă a art.86 alin.2 din lege - în cazul denunțării unui contract, o acțiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului. Fără îndoială, numai judecătorul sindic poate stabili cuantumul eventualelor despăgubiri datorate contractantului prejudiciat prin denunțarea contractului, dispoziția legală fiind imperativă și înlăturând, astfel cum s-a argumentat, orice înțelegere contrară a părților.
Prin urmare, curtea apreciază că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ., iar judecătorul sindic a stabilit corect că nu poate da eficiență convențiilor invocate de reclamantă în sensul acordării clauzei penale stabilite.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., curtea va respinge recursul declarat de creditoarea R. AG împotriva sentinței civile nr.3268 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de SC R. AG împotriva sentinței civile nr.3268 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M.
S.
C.
P.
A.
M. C.
GREFIER
V. D.
Red. C.P./dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: I. Păcurar
| ← Sentința civilă nr. 3203/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 3265/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
