Decizia civilă nr. 3853/2013. Alte cereri. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3853/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător DP Judecător A. M. C. Grefier M. N. Țâr
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea R. A. A DP
N. împotriva sentinței civile nr. 5821 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S. în contradictoriu cu intimații SC G. T. S. SRL Z. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CII MĂNĂILĂ I. având ca obiect alte cereri opoziție la cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. V. R. a în reprezentarea intereselor recurentei cu împuternicire avocațială aflată la fila 17 din dosar și consilier juridic Ambrozie M. în reprezentarea intereselor practicianului în insolvență cu delegație de reprezentare aflată la fila 19 .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Reprezentantul practicianului în insolvență depune, înscrisurile solicitate de către instanță, respectiv extras de cont pentru perioada_ -_, provenind de la Banca Comercial Română, BRD, CEC BANK SA și RAIFFEISEN BANK. Arată că aceste înscrisuri au fost comunicate și cu partea adversă, care la solicitarea instanței confirmă cele învederate de lichidator.
Reprezentantul recurentei arată că a lecturat aceste înscrisuri și solicită în probațiune, pentru justa soluționare a cauzei, depunerea de către lichidator a tuturor extraselor de cont, mai puțin cele provenind de la C.E.C. BANK și pe anul 2011. Mai arată că această tranzacție de la Raiffeisen Bank, în valoare de 139.200 reprezentând impozit și dividende și care a fost achitată pentru suma pentru care au achitat fiind de peste două milioane, rezultă că suma a fost achitată cu titlu de profit în anul 2011.Această cerere dacă a fost făcută a fost abuzivă.
Reprezentantul practicianului în insolvență arată că această cerere nu este relevantă pentru soluționarea prezentei cauze, în condițiile în care obiectul litigiului dedus judecății este opoziție la deschiderea procedurii de insolvență. Termenul este data deschiderii procedurii, la sfârșitul lunii septembrie, insolvența este prezumată sau iminentă, în termen de 90 de zile de la data încetării plăților. Extrasele de cont depuse nu fac referire la ce ar fi făcut fostul administrator, sunt în discuție lunile mai, iunie, iulie, august deci peste 120 de zile.
În replică, reprezentantul recurentei arată că societatea pe care o reprezintă este singurul creditor care nu a fost înscris pe tabelul de creanță, cu rea credință prin abuzul de drept. A fost admis recursul și imediat în ziua următoare s-a luat suma reprezentând profit.
Curtea, în urma deliberării respinge cererea în probațiune reținând în motivare că se referă la un moment mult anterior. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul revocării încheierii atacate prin care a fost admisă cererea de deschidere a procedurii insolvenței. În susținere se arată că hotărârea recurată este total nemotivată, starea de fapt nu a fost analizată, judecătorul sindic reținând doar că la data de_, debitoarea nu mai avea disponibilități financiare, deși raportat bilanțului aferent anului 2011, aceasta a raportat venituri și profit. Nu a fost făcută nicio verificare, s-a constatat că din luna martie 2012, societatea se afla în incapacitate de plată, având în vedere specificul activității de transport, care în perioada friguroasă își încetează activitatea, în condițiile în care în raportul administratorului judiciar reiese că datorită încetării activității de comercializare a produselor de lemn, societatea se afla în incapacitate de paltă.. Mai mult de atât este de neînțeles cum debitoarea după încasarea sumelor din executarea silită, într-o perioadă de aproximativ un an, fără a avea angajați și vreo activitate economică ajuns în insolvență.
Reprezentantul practicianului în insolvență solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate relevând în susținere că hotărârea recurată are la bază o stare de fapt, judecătorul sindic a considerat că la data solicitării deschiderii procedurii insolvenței, debitoarea G. T. se afla în incapacitate de plată. În cuprinsul sentinței se face referire la data de_ de deschidere a procedurii, însă din extrasele de cont reiese că începând cu luna mai, societatea nu mai avea fonduri bănești. În tabelul creditorilor, figura cu 41 de rate restante lunare. Numai doamna av. Cucurdel avea o restanță de 50.000, aprox.40.000 reprezentând penalități de întârziere, administratorul judiciar putând să- l cenzureze. Prin recursul promovat se aduc critici modului de redactare a sentinței și nu asupra fondului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5.821 din 22 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S. s-a respins ca nefondată opoziția la deschiderea procedurii insolvenței debitorului SC G. T. SS Z. formulată de petenta R. A. A
P. C. -N. . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 3 pct. 1 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se concretizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Se are în vedere unitatea patrimoniului care constituie gajul general al creditorului persoană juridică. Dreptul de gaj general al creditorilor vizează totalitatea bunurilor și orice bun privit individual, cele prezente și cele viitoare. Insolvența se reduce la existența sau inexistența fondurilor bănești disponibile în momentul cererii introductive sau într-un viitor previzibil. Din extrasul de cont din 19 noiembrie 2012 rezultă că societatea debitoare nu are disponibilități financiare în cont, deci nu dispune de fonduri bănești pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Condițiile insolvenței sunt îndeplinite. Creditorul R. A. a DP C.
-N. a declanșat executarea silită a debitoarei, iar B.Ex.J. K. Levente Ferenc a executat în favoarea creditorului prin popriri suma de 597.062,78 lei din suma totală de 2.107.008,49 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 3 privind procedura falimentului se înțelege procedura de insolvență concursuală colectivă și egalitară - ceea ce asigură egalitate pentru creditori de a participa la aceasta. Aceasta este rațiunea dispozițiilor art. 36 din legea insolvenței care dispune suspendarea de drept a
acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Față de cele ce preced, instanța de fond a respins ca nefondată opoziția formulată de creditorul R. A. a DP
C. -N. împotriva încheierii civile nr. 4208C/2012 a T. ui S. prin care s-a deschis procedura insolvenței debitorului S. G. T. SS Z. .
Împotriva acestei sentințe, creditoarea R. A. A DP C. -N. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul revocării încheierii civile nr. 420/C/2012 pronunțata de T. Z. la _
, prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de debitoarea S. G. T. SS si respingerii cererii de deschidere a procedurii insoiventei.
În motivarea recursului, creditoarea arată că prin sentința atacată, nu au fost analizate niciuna dintre criticile pe care le-a formulat împotriva încheierii nr.420/C/2012, prin care s-a admis cererea debitoarei de deschidere a procedurii insolventei, judecătorul sindic limitându-se să arate că deoarece din extrasul de cont din 19.11.201.2 rezulta ca debitoarea nu are disponibilități financiare în cont si că nu dispune de fonduri bănești pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, sunt îndeplinite conditiile insolventei.
Deoarece starea de fapt prezentata de către creditoare nu a fost analizată, aceasta a reiterat pe scurt considerațiile pentru care apreciază că solicitarea societatii debitoare de deschidere a procedurii insoiventei este nefondata, fiind introdusa cu vădită rea-credință, în scopul sustragerii de la executarea silită, respectiv de la întoarcerea executării silite săvârșite de către debitoare împotriva creditoarei. Astfel, arată că a avut cu a încheiat cu debitoarea un contract de asociere în participațiune nr.198/2005, având ca obiect exploatarea unui patinoar, aflat în administrarea R. P C.
-N., iar raporturile contractuale initiale, au degenerat într-un lung sir de litigii.
În opinia recurentei, reaua-credință în introducerea cererii de deschidere a procedurii insolventei este evidenta, dar nici prin încheierea de deschidere a procedurii si nici prin sentința atacată prin prezentul recurs, nu au fost analizate afirmațiile si probele creditoarei, în sensul că insuficienta fondurilor bănești ale debitoarei este una doar aparentă si că în realitate nu există premisele unei insolvențe vădite sau iminente ale debitoarei. Judecătorul sindic nu a analizat documentele atașate cererii de deschidere a procedurii insolventei si nici raportul privind cauzele si împrejurările pretinsei insolvente a debitoarei, reținând doar împrejurarea ca la data de_, debitoarea nu are disponibilități financiare în cont. În acest context, recurenta arată că potrivit bilanțului pe anul 2011, debitoarea a raportat venituri în suma de 3.225.424 lei si respectiv un profit de 2.410.653 lei, iar în cursul anului 2012, debitoarea nu a realizat nicio activitate economică, având un singur angajat, respectiv pe administratorul statutar P. Georg, situație în care este evident ca nu a fost angajată să-si asume vreo obligație, să presteze vreun serviciu sau să fie nevoită să efectueze plăti. In aceste condiții, creditoarea consideră că este de neînțeles cum debitoarea G. T. SRL, după încasarea din executarea silită a creditoarei a unei sume de circa 1.000.000 dolari SUA, într-o perioadă de aproximativ un an, fără a avea angajați sau vreo activitate economică, a ajuns în stare de insolventa.
Astfel, pe de o parte prin cererea de deschidere a procedurii se arată că începând din luna martie 2012, societatea s-ar afla în incapacitate de plata, având în vedere "specificul activității de transporturi", care în perioada friguroasă își încetează activitatea productiva. Pe de altă parte, în raportul administratorului judiciar se arată că datorită încetării "activității de comercializare a produselor de lemn" ca urmare a reducerii considerabile a cererii pe piața a unor astfel de produse, societatea debitoare se afla în incapacitate de plata.
În realitate, debitoare nu a realizat niciuna din activitățile economice enunțate mai sus, începând cu anul 2009. Mai susține recurenta că nici administratorul judiciar,
dar nici judecătorul sindic nu au precizat în raportul privind cauzele si împrejurările insolvenței debitoarei sau în încheierea de deschidere a procedurii sau sentința atacată, care a fost destinația reală a sumelor încasate în urma executării silite a creditoarei, respectiv cum s-au "evaporat" din contul debitoarei veniturile de
3.225.424 lei, raportate în bilanțul pe anul 2011, astfel încât în luna martie a anului 2012, debitoarea sa fie în incapacitate de plată. Recurenta consideră că în mod evident atitudinea societatii debitoare prin care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței este absolut abuzivă, prin aceasta fiind create în dauna creditoarei un prejudiciu constând în imposibilitatea recuperării creanței stabilită prin titlul executoriu, decizia civila nr. 50/2012 pronunțată de Curtea de A. C. . Pentru toate aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat
Intimatul C.I.I. MĂNĂILĂ I., administrator judiciar al S. GPA T. SS Z. a depus întâmpinare
prin care a invocat excepția nulității recursului, deoarece acesta nu a fost motivat în drept, respectiv nu au fost specificate care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate. Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Argumentul esențial invocat de către recurentă se referă la faptul că starea de insolvență a debitoarei ar fi una provocată intenționat, cu rea credință, în scopul prejudicierii creditorilor și pentru a bloca demersul judiciar având ca obiect întoarcerea executării silite. Este real faptul că în temeiul deciziei civile 572/_ a Î.C.C.J., Curtea de A. C. a pronunțat decizia numărul 50/2012 prin care s-a admis cererea de întoarcere a executării silite demarate împotriva recurentei în dosarul 462/2011 al B.Ex.J. K. Levente Ferenc, prin restituirea sumelor executate în baza deciziei casate.
Trebuie precizat în acest context faptul că starea de insolvență a debitoarei prin prisma textelor legale incidente se apreciază după criterii pur obiective, fără a avea vreo relevanță în etapa procedurală a deschiderii procedurii de insolvență care sunt cauzele care au generat această stare de insolvență. Eventualele acțiuni sau inacțiuni ilicite săvârșite de către administratorii statutari sau alte persoane responsabile care au administrat în fapt societatea comercială pot atrage răspunderea patrimonială delictuală a acestora în conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 punctul 1 din Legea 85/2006, care oferă o definiție legală a stării de insolvență, ,,insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile,,. Textul nu distinge între motivele care au determinat această stare a patrimoniului debitoarei și din această perspectivă chiar o eventuală fraudă în dauna creditorilor a administratorului statutar sau a altei persoane nu înlătură realitatea obiectivă a insolvenței, având valențe în alt moment procedural și din altă perspectivă.
Este real faptul că potrivit bilanțului pe anul 2011, debitoarea a raportat venituri în suma de 3.225.424 lei si respectiv un profit de 2.410.653 lei, iar în cursul anului 2012, debitoarea nu a realizat nicio activitate economică, având un singur angajat, respectiv pe administratorul statutar P. Georg. Însă ceea ce omite recurenta este faptul că starea de insolvență nu se raportează la momentul de sfârșit al anului 2011 ci la momentul de referință al deschiderii procedurii de insolvență din_, moment la care debitoarea nu deținea sume de bani în conturi, iar suma totală a datoriilor este mult mai mare chiar decât creanța pe care chiar recurenta afirmă că o deține împotriva debitoarei.
Astfel, atât prin cererea de opoziție la deschiderea procedurii de insolvență (f. 2 dosar fond) cât și prin motivele de recurs, creditoarea R.A.D.P. C. afirmă pe deplin întemeiat faptul că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în
cuantum de 2.165.591, 47 lei, cu titlul de întoarcere a executării silite, dovedită cu decizia 50/_ a Curții de A. C., pronunțată în dosar_ (f. 4 -11 dosar fond). Mai mult, în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei au mai fost înscrise creanțe în cuantum total de 538.967, 07 lei, situație în care cuantumul total al datoriilor debitoarei este de peste 2.700.000 lei.
Or, toate extrasele de cont aferente anului 2012, comunicate de către toate unitățile bancare la care debitoarea a avut deschise conturi (f. 22 - 25 dosar recurs) nu confirmă decât deținerea unor sume infime raportat la această valoare totală a datoriilor, starea de insolvență fiind una vădită.
În ceea ce privește argumentul referitor la refuzul practicianului în insolvență de a înscrie creanța recurentei în tabelul de creanțe al debitoarei, acest aspect este irelevant în contextul celor analizate în această decizie, deoarece se referă la o etapă a procedurii ulterioară deschiderii. Altfel spus, starea de insolvență se apreciază în raport de creanțele certe, lichide și exigibile deținute împotriva debitoarei, a căror scadență a depășit termenul de 90 de zile, indiferent de înscrierea ulterioară a acestor creanțe în tabel, înscriere pentru care este esențială formularea unei declarații de creanță în forma, cu timbrajul, însoțită de probe și în termenul prescrise de lege.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de creditoarea R. A. A DP C. -N. împotriva sentinței civile nr. 5.821 din 22 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S., pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de creditoarea R. A. A DP C. -N. împotriva sentinței civile nr. 5.821 din 22 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. I. DP A. M. C.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./20.05.201
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: DP .
| ← Sentința civilă nr. 5487/2013. Alte cereri. Faliment,... | Sentința civilă nr. 13/2013. Alte cereri. Faliment, procedura... → |
|---|
