Decizia civilă nr. 3989/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a2
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA C. Nr. 3989/2013
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. D. D. - ADMINISTRATOR S. AL SC C. S., împotriva Sentinței civile nr. 4004/2012 pronunțată de T. S. izat C., privind și pe intimat M. C. N., creditor SC M. VG S., creditor C. -L. H. -F., creditor C. -L.
O. -C., parte civilă O. DE PE L. TRIBUNALUL COMERCIAL CLUJ, parte civilă D. C., parte civilă JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, parte civilă TRIBUNALUL CLUJ, parte civilă CURTEA DE APEL CLUJ, intimat SC B. M. SA CU S. P. A. LA S. C. DE AV. N., S. ȘI A., creditor SC C.
S., intimat SC C. S. PRIN LICHIDATOR J. SP RTZ & P. S., intimat SC C. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată intrare în faliment și cerere de suspendare.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 22 martie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de 29 martie 2013 și, ulterior, pentru termenul de azi.
C.
Prin sentința civilă nr. 4004 din_ pronunțată în dosar nr._ al
ui S. izat C. s-a respins că neîntemeiată excepția lipsei de interes, excepție invocată de către debitoare.
S-au admis cererile de trecere în faliment a debitoarei SC C. S. formulate de creditoarele SC B. M. SA și M. C. -N. și, în consecință:
S-a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC C. S., CUI 2896692, J_ și a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar S.P. "RTZ & P. ";
S., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006. S-a dispus dizolvarea societății debitoare SC C. S. .
S-a fixat termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitoare către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii pentru data de 14 noiembrie 2012.
S-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei în vederea întocmirii tabelului suplimentar al creanțelor la data de 12 decembrie 2012, termenul de verificare, întocmire, afișare și comunicare a tabelului suplimentar al creanțelor, la data de 26 decembrie 2012, termenul pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele
și drepturile de preferință trecute de lichidatorului judiciar în tabelul preliminar fiind de 5 zile de la publicarea tabelului preliminar în Buletinul Procedurilor de Insolventa și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 9 ianuarie 2013.
S-a dispus notificarea de către lichidatorul judiciar provizoriu a intrării în faliment în condițiile art. 108 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 debitoarei și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea mențiunii.
S-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.
S-a dispus în sarcina lichidatorului judiciar provizoriu obligația de a depune rapoarte lunare privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii.
S-a stabilit termen pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de 9 ianuarie 2013, sala 249, ora 11.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepțiile prematurității cererii de deschidere a procedurii falimentului formulată de creditoarea SC B. M. SA și excepția lipsei calității procesuale active a M. UI C. -N., judecătorul sindic a reținut că acestea au fost invocate după închiderea dezbaterilor astfel încât acestea nu vor fi analizate.
În cea ce privește excepția lipsei de interes a creditoarei SC B. M. SA, judecătorul sindic a respins-o că neîntemeiată. Potrivit doctrinei juridice, interesul procesual reprezintă raportul care unește autorul actului cu scopul urmărit, deoarece consistă în avantajul pe care cineva crede că și-l poate procura prin exercitarea unei activități care urmărește satisfacerea unei nevoi sau prin împiedicarea unei activități străine care i-ar putea cauza un prejudiciu, interesul trebuind să existe nu numai la punerea în mișcare a acțiunii civile prin introducerea cererii de chemare în judecată ci și pe toată desfășurarea procedurii judiciare.
Astfel, având în vedere faptul că SC B. M. SA are calitatea de creditor în procedură, raportat la faptul că în cazul în care se deschide procedura falimentului aceasta este îndreptățită la distribuiri în temeiul art. 123 din Legea nr. 85/2006 și având în vedere faptul că de la începutul perioadei de reorganizare și până la data formulării cererii acesteia nu i s-au achitat sumele prevăzute în plan, judecătorul sindic a reținut că această creditoare justifică un interes în formularea cererii de trecere în faliment, astfel încât a respins că neîntemeiată excepția lipsei de interes, excepție invocată de către administratorul special al debitoarei
Luând în considerare cererile formulate de creditoarele SC B. M. SA și M. C. -N., constatând faptul că obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate nu au fost îndeplinite de către debitoare în condițiile stipulate prin planul de reorganizare confirmat, în baza disp. art. 107 alin.1 lit.C din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC C.
S., fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar S.P. RTZ & P. S. în baza disp. art. 107 alin.2 lit. b din Legea nr. 85/2006, care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 25 din Legea nr.85/2006.
Astfel, potrivit art. 107 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, judecătorul-sindic va decide, prin sentința sau, după caz, prin încheiere, în condițiile art. 32, intrarea în faliment în situația în care obligațiile de plata și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condițiile stipulate prin planul confirmat sau desfășurarea activității debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale. Având în vedere faptul că potrivit rapoartelor trimestriale depuse de către administratorul judiciar, debitoarea nu și-a respectat
obligațiile de plată așa cum au fost prevăzute în plan și nici nu și-a îndeplinit în întregime obligațiile de plată izvorâte din activitatea curentă (impozitele pe teren și clădiri), judecătorul sindic a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 107 alin. 1 lit. C) teza I, astfel că s-a impus admiterea cererilor de trecere în faliment a debitoarei SC C. S. formulate de creditoarele SC B.
SA și M. C. -N.
În baza art. 107 alin.2 s-a dispus dizolvarea societății debitoare.
În baza art.107 al. 2 lit.e și d, s-a fixat termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitoarei către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după data deschiderii procedurii pentru data de 14 noiembrie 2012.
În temeiul art. 108 alin.1 din Legea nr. 85/2006 a dispus notificarea de către lichidator a intrării în faliment a creditorilor notificați conform art. 61 din Legea nr. 85/2006, debitoarei și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea mențiunii, precum și aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 108 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
În baza art.108 alin.2 din Legea nr.85/2006, s-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei în vederea întocmirii tabelului suplimentar al creanțelor la data de 12 decembrie 2012, termenul de verificare, întocmire, afișare și comunicare a tabelului suplimentar al creanțelor, la data de 26 decembrie 2012, termenul pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de lichidatorul judiciar în tabelul suplimentar fiind de 5 zile de la publicarea tabelului suplimentar în Buletinul procedurilor de insolvență, precum și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la data de 9 ianuarie 2013.
De asemenea, în temeiul art. 113 și urm. din Legea nr. 85/2006 s-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.
S-a stabilit termen pentru examinarea stadiului procedurii la data de 9 ianuarie 2013, sala 249, ora 11,00.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. D. D. în calitate de administrator special al debitoarei SC C. S.
solicitând să se admită recursul formulat, să se caseze sentința nr. 4004/2012 pronuntata de T. S. izat C. că fiind nelegala și netemeinica si, retinand cauza spre rejudecare, sa se respinga cererile acestora de deschidere a procedurii falimentului.
În motivare s-a arătat că:
Sentința primei instanțe este NELEGALĂ, fiind pronuntată cu Încălcarea dreptului la apărare.
Astfel, desi doar cu o zi inainte de termenul din_, s-a depus la dosar cererea de deschidere a procedurii falimentului de către M. C. N., cerere destul de consistentă și cuprinzând acte anexă, aceasta nu i-a fost comunicata nici macar odata cu deschiderea dezbaterilor, fiindu-i refuzată cererea de amânare în vederea depunerii unei eventuale întâmpinări.
De altfel, nici cererea creditorului SC MILLENIUM BANK SA nu i-a fost comunicată, judecătorul fondului apreciind că, fiind depusă între termene, recurentul avea obligația de a o studia de la dosar.
Astfel, au fost complet ignorate prevederile imperative ale art. 7 alin 3 indice 1 al Legii 85/2006 a insolventei, conform cărora: "Prin excepție de la prevederile alineatului (1), prima citare și comunicarea actelor de procedura către persoanele Împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se vor realize conform Codului de procedură civilă, și prin Buletinul procedurilor de insolvență"
În cazul de față, judecătorul sindic nu a apreciat necesară realizarea comunicării acțiunii de deschidere a procedurii falimentului nici către debitor, prin administrator special, nici către administratorul judiciar, nici către ceilalți creditori, nici conform Codului de procedură, nici în Buletinul insolvenței!
La termenul din_, a solicitat amânarea în vederea pregătirii apărării, cerere refuzată fără vreo justificare. Într-o interpretare extinsă a alin 2 al art. 165 Codul de procedură civilă, judecătorul sindic a binevoit să amâne pronunțarea, ocazie cu care recurentul a depus concluzii scrise, în cuprinsul cărora și-a formulat, pentru prima dată, apărările.
Vătămarea adusă este evidentă - imposibilitatea recurentului de a-și pregăti apărarea și aceasta nu poate fi acoperită altfel decât prin casarea sentinței și rejudecarea cauzei. Acest lucru transpare din chiar cuprinsul Sentinței, întrucât așa cum reține judecătorul sindic, excepțiile invocate de recurent în cuprinsul concluziilor scrise au fost respinse că fiind tardiv invocate, fără a se lua în calcul imposibilitatea obiectivă de a le fi invocat înainte de închiderea dezbaterilor asupra unei acțiuni necomunicate. Soluția corectă în această situație ar fi fost repunerea cauzei pe rol și punerea în discuția părților a tuturor apărărilor formulate.
Mai mult, prin necomunicarea cererilor de deschidere a procedurii falimentului și prin respingerea cererii de amânare a recurentului în vederea pregătirii apărării, consideră că a fost lipsit de dreptul la o apărare efectivă, fiind încălcate atât dispozitiile art. 156 alin (1) C.pr.civ., cat și cele ale art. 6 ale Conventiei europene pentru apărarea drepturilor omului privind dreptul la un proces echitabil.
Cu privire la fondul cauzei apreciază că Sentința de deschidere a procedurii falimentului .. este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii". fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 C.pr.civ .. coroborat cu art. 304 indice 1 C.pr.civ.
În acest sens, înțelege să reinvoce și în fața instanței de recurs, cu privire la cererea M. UI CLUI N. . excepția lipsei calitatii procesuale active a acestuia în formularea cererii de deschidere a falimentului.
Astfel, în conformitate cu art. 105 alin 1 al Legii nr.85/2006, cererea de intrare în faliment poate fi formulata de " ... oricare dintre creditori....", iar conform art. 3 punctul 7 din aceeasi lege, "prin creditor se intelege persoana fizica sau juridica ce detine un drept de creanta asupra averii debitorului și care a solicitat, în mod expres, instantei sa ii fie inregistrata creanta în tabelul definitiv de creante sau în tabelul definitiv consolidat de creante și care poate face dovada creantei sale fata de patrimoniul debitorului, în conditiile prezentei legi".
Aceasta calitate de creditor trebuie sa se pastreze pe tot parcursul procedurii și mai ales în momentul formularii unui act procesual, că aceasta calitate este strict legata de existenta unei creante NESTINSE fata de patrimoniul debitoarei INSCRISA în tabelul definitiv de creante.
In fapt, la data formularii cererii de deschidere a procedurii falimentului, creanta municipiului C. N. inscrisa în tabelul definitiv de creante A FOST STINSA PRIN PLATA (a se vedea Raportul trimestrial 5), iar pentru creantele din cursul procedurii nu se solicitase inca inscrierea în tabelul consolidat de creante;
Într-o atare ipostaza, nefiind un creditor, M. C. N. este tert fata de cadrul procesual actual si, pe cale de consecinta, nu are și nici nu poate avea calitate procesuala activa în formularea unei cereri de deschidere a procedurii falimentului.
Cu privire la fondul cererii apreciază că judecătorul sindic a făcut o greșită aplicare a legii la starea de fapt, sens în care își reiterează motivele de respingere a cererii M. UI C. N. că fiind nefondata, nefiind întrunite conditia
invocata din cuprinsul art. 105 al Legii 8512006. respectiv desfasurarea activitatii debitorului nu produce pierderi averii sale.
Remarcă în primul rand faptul că nu exista un titlu executoriu comunicat în mod legal debitoarei, situatie în care recurentul a fost în imposibilitatea de a formula o actiune directa în contencios administrativ.
Cat priveste cuantumul creantei constand în impozit pe cladiri, acesta este nejustificat de mare, din inscrisurile depuse nereiesind modul de calcul și valoarea impozabila, în conditiile în care recurenta și-a inscris dreptul de proprietate asupra imobilelor abia în vara acestui an, 2012, în timp ce M. C.
îi solicita impozite aferente anului 2010-2011.
De asemenea, învederează faptul că nu desfasurarea sau nedesfasurarea vreunei activitati de catre debitoare atrage pierderi averii sale, caci dupa cum a aratat și mai sus, impozitele locale, fiind o obligatie reala, în stransa legatura cu conservarea patrimoniului, continua a se cumula și pe perioada falimentului, pana la instrainarea apartamentelor catre cumparatori, moment tergiversat de conduita creditorului garantat și neimputabil activitatii debitoarei! Subliniază faptul că societatea nu a cumulat alte datorii, ci dimpotrivă, prin efortul asociatilor și în special a administratorului special, a achitat cheltuielile curente, precum și o parte semnificativa a remuneratiei administratorului judiciar.
În privința cererii SC MILLENIUMBANK SA apreciază că aceasta trebuia respinsă că fiind prematură, prin raportare la existenta unor cereri și propuneri de modificare a planului de reorganizare, încă nevotate.
In acest context, învederează faptul că inainte de formularea cererii creditorului garantat, debitoarea recurentă a inceput demersurile pentru modificarea Planului de Reorganizare.
Or, luand în considerare scopul legiferării procedurii de reorganizare, respectiv intentia legiuitorului de a incuraja revigorarea activitatii societatii în considerarea interesului TUTUROR claselor de creditori cu prioritate fata de o lichidare rapida și cu mult sub pretul pietei a bunurilor debitoarei, apreciază că se impune respingerea cererii de intrare în faliment a debitoarei că fiind prematura, solutionarea acesteia fiind subsecventa solutionarii cererii de modificare a planului de reorganizare.
Totodată, cererea creditorului Millenium Bank este lipsită de interes, în această privință, că urmare a respingerii excepției lipsei de interes invocate de recurent, sentința de deschidere a procedurii falimentului fiind nelegală.
În speta supusa analizei, M. Bank nu justifica vreun interes în formularea cererii de intrare în faliment a debitoarei SC C. S., intrucat nu dobandeste nici un fel de avantaj suplimentar sau folos practic. Dupa cum se precizeaza și în planul de reorganizare confirmat, categoria creditorilor garantati (din care face parte B. M. SA) urmeaza a fi achitata în procent de 87,47%, spre deosebire de situatia în care debitoarea intra în procedura falimentului, caz în care procentul de acoperire a creantelor garantate se preconizeaza a fi în jurul unui procent de 65,61 %. Gradul de acoperire al creantei detinute de catre contestatoare este semnificativ mai mare în cazul reorganizarii activitatii debitoarei comparativ cu cel realizabil în procedura de faliment.
Astfel, se poate lesne observa faptul că interesul contestatoarei consta în continuarea procedurii de reorganizare astfel cum aceasta a fost confirmata prin Sentinta nr.3559/2011 a T. ui S. izat C. .
De asemenea, daca ne raportam la interesul imediat, remarcam faptul că inclusiv majoritatea motivele invocate de creditoare în sustinerea cererii nu sunt unele personale, respectiv nu justifica vreo atingere adusa drepturilor subiective ale acestui creditor.
Ajungem astfel la cea de a doua aparare, complet ignorată de judecătorul sindic, respectiv invocarea principiului .nemo censetur propriam turpituditem alleqans", solicitand sa se constate că singurul vinovat pentru nerespectarea distribuirilor cuprinse în planul de reorganizare în favoarea creditorului/garantat este chiar acest creditor garantat, care, prin exercitarea a unui abuz de drept a incetinit activitatea de reorganizare a debitoarei.
Apreciază că sunt întrunite toate conditiile legale pentru angajarea răspunderii creditorului și sanctionarea acestuia pentru abuzul de drept. Astfel, cererea Băncii are drept scop "a vătăma sau păgubi pe altul": efectul imediat (si din conduita descrisa este evidentă intenția creditorului) fiind prejudicierea recurentei în calitate de debitor, precum și a tuturor celorlalti creditori, fie ei bugetari, salariati, garantati sau chirografari! Prejudiciul este cert și consta în pierderea dreptului celorlalti creditori la incasarea sumelor prevazute a fi distribuite din activitatea societatii, conform Planului de reorganizare.
Cu privire la fondul cauzei solicită respingerea cererii MlLLENIUM BANK că fiind nefondata. din motivele analizate mai sus cu ocazia analizei exceptiei lipsei de interes și a abuzului de drept.
Creditorul intimat M. C. -N. a formulat întâmpinare
prin care solicită respingerea recursului că neîntemeiat.
La rândul său, creditoarea intimată B. M. SA a formulat întâmpinare
, solicitând a fi respins recursul.
Totodată, urmare a lămuririlor solicitate de C. e, atât recurenta cât și intimata B. M. au formulat note de ședință, referitoare la demersurile întreprinse cu privire la întabularea imobilelor debitoarei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, C. constată următoarele:
La data de_, creditoarea B. M. a formulat o Cerere de deschidere a procedurii de faliment impotriva debitoarei C., în temeiul disp. art. 105 alin. (1) coroborat cu art. 107 alin. (1) lit C din Legea nr. 85/2006.
Termenul de judecata stabilit pentru solutionarea Cererii de intrare în faliment a fost_, respectiv la o distanță de 3 luni de la momentul formulării cererii de intrare în faliment.
La termenul de judecata din data de_ a fost prezent administratorul judiciar și reprezentantul conventional al administratorului special al debitoarei.
Conform încheierii de sedinta din data de_ :
- s-a constatat că la data de_ a fost depusa la dosarul cauzei o alta cerere de intrare în faliment, formulata de creditoarea Primaria Muncipiului C. -
;
s-a constatat că la data de_ a fost depusa la dosarul cauzei o Propunere de Modificare a Planului de Reorganizare, inaintata de catre administratorul special al debitoarei;
reprezentanta administratorului special a solicitat un termen pentru studierea celor 2 Cereri de intrare în faliment. De asemenea, a solicitat prorogarea pronuntatii asupra cererilor de Intrare în faliment pana la momentul supunerii spre aprobarea creditorilor a propunerii de modificare a planului de Reorganizare.
Judecătorul sindic a pus în discuție lăsarea cauzei la ultima strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei administratorului special sa studieze cererile de intrare în faliment. Din conținutul încheierii de ședință nu reiese însă dacă cele două cereri de intrare în faliment și, mai ales, cea formulată de M.
C. N., la care s-a raportat în mod expres cererea de amânare formulată de reprezentanta administratorului special, ar fi fost comunicare acesteia. Totodată, tribunalul a respins cererea de prorogare a soluționării celor două cereri, ulterior
punerii în discuție a cererii de modificare a planului de reorganizar, formulată de reprezentanta administratorul special și a acordat partilor cuvantul în dezbaterea pe fond, amânând pronunțarea o saptamana.
Prin Sentinta C. nr. 4004/_ pronuntata de T. S. izat C. în Dos. nr._ au fost admise ambele cereri de intrare în faliment si, pe cale de consecință, s-a dispus deschiderea procedurii de faliment fata de debitoarea C.
, constatându-se, în esență, că nu au fost respectate prevederile planului de reorganizare. Totodată, a fost respinsă excepția lipsei de interes, în ceea ce privește cererea intimatei M., iar excepțiile prematurității cererii aceleiași părți și cea a lipsei calității procesuale active a M. ui C. N. nu au fost analizate, în contextul în care ele au fost invocate doar prin intermediul concluziilor scrise depuse de administratorul special.
C. constată și că, deși tribunalul a respins excepția lipsei de interes în susținerea cererii formulate de intimata M., această statuare a fost făcută numai prin raportare la împrejurarea că de la confirmarea planului, acestei părți nu i-au fost achitate sumele prevăzute a-i fi distribuite, fără să se facă însă nicio referire la apărarea conform căreia interesul invocat nu ar fi unul legitim, cererea fiind expresia unui abuz de drept. Pe de altă parte, este adevărat că primele referiri la aceste chestiuni au fost făcute doar prin concluziile scrise.
Debitoarea, prin administrator special a declarat recurs împotriva sentinței, prima dintre apărările invocate fiind legată de încălcarea dreptului său la apărare, în contextul în care, deși doar cu o zi înainte de termenul din_, s-a depus la dosar cererea de deschidere a procedurii falimentului formulată de către
M. C. N., aceasta nu i-a fost comunicata nici măcar odată cu deschiderea dezbaterilor, fiindu-i refuzată cererea de amânare în vederea depunerii unei eventuale întâmpinări.
De altfel, se arată că nici cererea creditorului SC MILLENIUM BANK SA nu i-a fost comunicată, judecătorul fondului apreciind că, fiind depusă între termene, recurentul avea obligația de a o studia de la dosar, iar la termenul din_, a solicitat amânarea în vederea pregătirii apărării, cerere refuzată fără vreo justificare. Într-o interpretare extinsă a alin 2 al art. 156 Codul de procedură civilă, judecătorul sindic a amânat pronunțarea, ocazie cu care recurentul a depus concluzii scrise, în cuprinsul cărora și-a formulat, pentru prima dată, apărările.
Continuându-se raționamentul, se relevă că vătămarea adusă este evidentă
- imposibilitatea recurentului de a-și pregăti apărarea și aceasta nu poate fi acoperită altfel decât prin casarea sentinței și rejudecarea cauzei. Acest lucru transpare din chiar cuprinsul sentinței, întrucât așa cum reține judecătorul sindic, excepțiile invocate de recurent în cuprinsul concluziilor scrise au fost respinse că fiind tardiv invocate, fără a se lua în calcul imposibilitatea obiectivă de a le fi invocat înainte de închiderea dezbaterilor asupra unei acțiuni necomunicate.
Deși intimata, în replică, a încercat să pună sub semnul întrebării însăși legitimitatea solicitării de comunicare a cererilor de intrare în faliment, precum și a necesității respectării corelative a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, arătându-se că administratorul special nu are calitatea de parte, ci aceea de participant, reprezentarea judiciară a debitorului aflat în insolvență aparținând în mod exclusiv practicianului în insolvență, cu unele excepții expres prevăzute, o astfel de poziție nu este îmbrățișată de C. e.
Aceasta întrucât debitoarei nu i s-a ridicat dreptul de administrare, aceasta păstrând conducerea activității sale și pe perioada de derulare a planului de reorganizare, ceea ce înseamnă, inclusiv din perspectiva prev. art. 3 pct. 30 din LPI, că, din moment ce în discuție era ne/respectarea planului de reorganizare,
iar responsabilitatea implementării acestuia revenea administratorului special, părțile aflate esențialmente în conflict și având interese contrare, erau creditoarele și recurenta, impunându-se ascultarea apărărilor formulate de către reprezentanta administratorului special.
O altfel de abordare ar putea duce, în ultimă instanță, la situația în care debitoarei i s-ar nega dreptul de a formula o poziție procesuală și de a susține, în mod efectiv, o apărare calificată, din perspectiva faptului că administratorul judiciar doar îi supraveghează, iar nu îi conduce activitatea, neavând cunoștință în timp real despre modul în care se derulează planul sau despre motivele pentru care el nu a fost respectat.
Pornind de la aceste premise, se constată că, față de specificul dosarului, recurenta nu poate fi însă invoca cu temei nerespectarea dreptului său la apărare, cu consecința invalidării totale a procedurii urmate la fond, din moment ce judecătorul sindic a dispus amânarea pronunțării în cauză, făcând astfel aplicarea prev. art. 156 alin. 2 C.pr.civ.
Pe de altă parte, relevantă în recurs a fost apreciată, așa după cum se va arăta în cele ce urmează, apărarea privind exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale de către creditoarea M., or, se constată că această cerere a fost
înregistrată la dosar cu trei luni înainte de termenul din_, interval considerat suficient pentru ca debitoarea să se informeze asupra conținutului dosarului și să-și pregătească poziția procesuală în consecință.
În plus, încălcarea dreptului debitoarei la un proces echitabil nu poate fi susținută nici din perspectiva faptului că analiza modului în care a fost respectat dezideratul instituit prin prev. art. 6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului trebuie făcută în mod necesar prin raportare la toată procedura urmată, iar nu doar la una sau alta din fazele sale procesuale, astfel încât, prin modul în care C. a procedat la analiza motivelor de nelegalitate, inclusiv a excepțiilor de ordine publică invocate, a acoperit orice eventuale deficiențe ale judecății de la fond.
Așa fiind, în privința excepției prematurității cererii intimatei M., pe considerentul că, înainte de formularea acesteia, debitoarea recurentă a început demersurile pentru modificarea Planului de Reorganizare, instanța de recurs constată că susținerile nu pot fi primite, întrucât cererea de intrare în faliment a fost depusa cu 3 luni anterior înregistrării la dosarul cauzei a propunerii de modificare a planului de reorganizare:
_ - data formulării cererii de intrare în faliment;
_ - data formulării propunerii de modificare a planului.
Totodată, intimata subliniază corect că nu exista niciun text legal care sa prevadă obligativitatea, pentru judecătorul sindic, de a solutiona cu prioritate o propunere de modificare a planului de reorganizare în detrimentul unei cereri de intrare în faliment.
În plus, se arată și că nu au fost depuse copii de pe propunere și la Oficiul Registrului Comerțului, că nu a fost publicat anunțul privind propunerea în Buletinul Procedurilor de Insolvență, că nu s-a solicitat administratorului judiciar convocarea sedintei Adunarii Creditorilor, iar propunerea nu a fost aprobarea de către creditori, în condițiile prevăzute de art. 101 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Cu alte cuvinte, dat fiind stadiul incipient în care se afla procedura de modificare a planului, nu exista nici un argument serios pentru ca judecătorul să procedeze în maniera previzionată de debitoare, nefiind de ignorat apărările intimatei conform cărora s-ar crea în această manieră un precedent periculos având în vedere că debitorul în insolvență ar putea beneficia de pârghiile necesare pentru a eluda dispozițiile legale privind respectarea unui plan de reorganizare, având posibilitatea de a initia în mod constant procedurile de
modificare a Planului de Reorganizare ori de cate ori ar exista riscul sanctionării acestuia și evitând, pe acest considerent, în permanență, intrarea în faliment.
În ceea ce privește însă criticile privind nelegalitatea sentinței, din perspectiva faptului că a fost validat demersul băncii, care se află ea însăși în culpă pentru imposibilitatea derulării în condiții normale a planului de reorganizare, fiind astfel pusă în discuție implicit legitimitatea interesului acesteia, C. constată următoarele:
Cu titlu preliminar, lăsând la o parte aspectele specifice ale cauzei, trebuie arătat că instanța de recurs nu poate îmbrățișa fără rezerve opinia potrivit căreia nu ar exista un interes direct și personal al acestei creditoare. Aceasta întrucât corect relevă intimata că, atâta timp cat creditoarea care formulează cererea de intrare în faliment este participant la procedura insolvenței și invoca faptul că debitoarea nu s-a conformat obligațiilor asumate prin plan, inclusiv cele de achitare a creanței cu care figurează înscrisă în tabel, aceasta justifică un interes, cu atât mai mult cu cât nerealizarea parametrilor din plan poate semnifica, implicit, faptul că sunt aduse pierderi averii debitoarei, schimbându-se astfel situația avută în vedere la momentul la care s-a realizat, în cadrul planului, analiza comparativă dintre gradul de acoperire a creanțelor în reorganizare, prin raportare la cel din faliment.
Cu toate acestea, văzând starea de fapt din speță, instanța de recurs va constata faptul că cererea băncii este expresia unui abuz de drept, motiv pentru care demersul a fost greșit validat de judecătorul fondului.
În acest context, se ia act de faptul că nu au fost contestate susținerile recurentei conform cărora, la data de_, debitoarea SC C. S., prin administrator judiciar RTZ&P. S., a formulat un Plan de reorganizare, propus spre aprobare Adunării Generale a Creditorilor la data de_ .
Față de planul de reorganizare propus, creditorul majoritar, B. M., a formulat unele solicitări de modificare, acestea fiind de asemenea propuse spre aprobare Adunării Generale a Creditorilor la data de_ . Votul creditorilor a fost unul majoritar favorabil reorganizării, Planul modificat fiind votat de 4 din cele 5 categorii de creditori.Printre aceste voturi, esențial a fost, desigur, votul favorabil al creditorului majoritar, garantat, MILLENIUM BANK SA.
Planul de reorganizare a fost confirmat de judecătorul sindic prin Sentința civilă nr. 3559/_ .
În contextul sustinerilor recurentului, se arată faptul ca, planul de reorganizare al debitoarei, aprobat de catre creditori și confirmat de catre judecatorul-sindic, a avut în vedere-un cash-flow al debitoarei bazat aproape exclusiv pe întabularea imobilelor construite, în conformitate cu prevederile cap.6 din acest plan.
Au fost avute în vedere pe de o parte venituri obținute că urmare a finalizării antecontractelor de vânzare-cumpărare deja încheiate asupra unei mari părți a apartamentelor construite (aproximativ 50%) sau a încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare pentru restul imobilului, precum și venituri obținute că urmare a exploatării prin vânzare sau închiriere a unei părți a spațiilor construite (în special spațiile cu destinație comercială aflate la parterul imobilului).
Premisele reorganizării societății au constat în posibilitatea valorificării apartamentelor și spațiilor anexă, operațiune imposibil de realizat fără obținerea întabulării acestora.
Nu au fost aduse de către intimata-creditoare B. M. argumente pertinente în combaterea susținerilor recurentei legate de faptul că principala cauză a neîndeplinirii încasărilor previzionate și implicit a distribuirilor către
creditorul garantat a fost determinată de refuzul Băncii M. de a-și da acordul cu privire la înscrierea în Cartea Funciară a imobilelor edificate.
Ca atare, a fost înregistrată o întârziere de mai bine de un an între premisele de la care a pornit planul promovat și întabularea imobilelor ca întreg: confirmarea planului la data de_, formularea primei cereri scrise către
B. M. cu privire la necesitatea acordului pentru întabulare la data de_, înmânarea acordului la data de_, întabularea imobilelor la data de_
.
Important de subliniat este și faptul că acordul parțial al creditorului ipotecar a survenit în urma promovării unei acțiuni în instanță având că obiect "obligația de a face", respectiv în dosarul nr._, soluționat de către J.
în sensul admiterii în parte a cererii promovate, conform Sentinței civile nr. 14556/_, împrejurarea că ulterior a fost admis apelul declarat împotriva acestei hotărâri nefiind de natură să contrazică firul logic al argumentației recurentei, conform căreia intimata a tergiversat intenționat acest moment, pentru ca ulterior să se considere îndreptățită la formularea cererii de intrare în faliment, cu ignorarea completă a împrejurării că nerespectarea planului de distribuire din reorganizare nu se datorează culpei debitoarei sau schimbării semnificative a condițiilor de piață care au fost avute în vedere la propunerea planului, care ar fi de natură să ridice serioase semne de întrebare cu privire la viabilitatea lui, ci propriei sale culpe.
Recurenta arată că pentru obținerea acestui acord, debitoarea a efectuat următoarele demersuri:
- solicitare scrisă către M.
Bank - _
- fără răspuns
- solicitare scrisă către M.
Bank -_
- fără răspuns
solicitare scrisă către M. Bank, transmisa prin executor - _
cerere adresată judecătorului sindic la data de_ - dos._ ;
acțiune în obligația de a face înregistrată la J. C. N. la data de_ dos. _
plângerea impotriva Incheierii de Carte Funciară nr. 1292444/_, prin care s-a refuzat întabularea imobilelor, tocmai ca urmare a lipsei acordului creditorului garantat (suspendata).
În urma acestor demersuri, abia la data de_, a fost realizată înscrierea în Cartea Funciară a celor 3 corpuri de clădire, însă conduita creditoarei M. Bank a continuat să fie aceeași, în sensul de a nu se raporta cu bună credință la obligațiile ce îi reveneau, urmare a confirmării planului, reușita acestuia fiind condiționată intrinsec de obținerea acordului său pentru întabulare, sarcină pe care și-a asumat-o implicit prin poziția pe care a exprimat-o cu ocazia votului și, mai ales, prin confirmarea planului, în acord cu prev. art. 102 alin. 1 din LPI.
Astfel, pasul următor firesc era realizarea dezmembrării imobilelor pe apartamente, sens în care, prin adresa din data de_, debitoarea a solicit o dată în plus, adiționat notificării din_, acordul pentru apartamentare. Cu toate acestea, recurenta susține că până în prezent, nu s-a primit nici un răspuns, ca atare, fiind blocată în continuare activitatea debitoarei și demararea demersurilor pentru vânzarea imobilelor, sursa de venituri principală pe care s-a întemeiat propunerea de reorganizare.
Debitoarea susține și că, așa fiind, a fost nevoită să inițieze demersurile de modificare ale planului de reorganizare, în acord cu situația și întârzierea creată, din motive independente de voința sa.
În consecință, par a fi corecte susținerile recurentei în sensul în care, o dată realizată apartamentarea (cu obținerea cf-urilor individuale), se va putea proceda de îndată la valorificarea imobilelor rezultate, ceea ce ar atrage resursele
financiare prevăzute de plan, urmate de efectuarea distribuirilor în favoarea creditorului garantat B. M. SA și de respectarea planului de reorganizare.
Deși intimata încearcă să acrediteze ideea că nu suntem în prezența unui abuz de drept, refuzul de a-și exprima acordul cu privire la întabulare fiind generat tocmai de atitudinea debitoarei, motivul discutiilor avute în perioada septembrie-octombrie 2011 fiind lipsa surselor de bani necesare pentru achitarea lucrărilor de cadastrare, în contextul în care administratorul special nu si-a îndeplinit sarcinile la care s-a obligat prin Planul de Reorganziare referitoare la incasari, astfel că nu au fost indeplinite / obtinute fondurile necesare, o astfel de susținere nu are corespondent în probațiunea administrată în recurs.
Astfel, în corespondența purtată nu se face referire expresă la o astfel de situație, iar împrejurarea că aceste lucrări de cadastrare au fost întocmite rezultă din înscrisurile existente la filele 143-144. C. constată că cererea inițială de întabulare a fost depusă la OCPI C. la_, la_, asistentul registrator solicitând debitoarei prezentarea acordului băncii pentru întabulare. Apoi, la _
, a fost emisă încheierea de respingere a cererii de întabulare, singurul argument invocat în sprijinul acestei soluții fiind neprezentarea acordului creditorului garantat pentru realizarea operațiunii, din cele menționate în cuprinsul încheierii rezultând că documentația cadastrală era deja întocmită.
Nu pot fi reținute nici apărările intimatei în sensul în care, ulterior primei invitatii catre B. M., administratorul special nu a mai adresat bancii o alta invitatie la care sa fie discutate aspectele privind lipsa lichidităților necesare achitării costurilor de cadastrare, din expunerea anterioară rezultând că demersurile debitoarei privind rezolvarea situației au continuat. În plus, este puțin probabil ca intimata să nu fi avut cunoștință despre împrejurarea că documentația cadastrală a fost întocmită, iar dacă ar fi dat dovadă de bună credință, ar fi putut să-și exprime acordul oricând ulterior datei de_, când a avut loc, la sediul central al băncii, o întâlnire între cele două părți, din cuprinsul raportului trimestrial III întocmit de administratorul special rezultând însă că nu s-a oferit o justificare rezonabilă pentru refuzul exprimării acordului, solicitându- se, în schimb, majorarea sumelor de bani distribuite băncii, peste cele cuprinse în plan.
Ca atare, C. constată că au fost dovedite susținerile recurentei conform cărora singurul vinovat pentru nerespectarea distribuirilor cuprinse în planul de reorganizare al debitoarei în favoarea creditorului garantat este tocmai acest creditor garantat, care, prin exercitarea unui abuz de drept, a încetinit activitatea de reorganizare a debitoarei recurente.
Or, este consacrat faptul că nici unei persoane nu i se poate imputa neîndeplinirea unei obligatii, atata timp cat aceasta neîndeplinire este tocmai consecinta directa a unei actiuni sau omisiuni culpabile a celeilalte părți, atitudinea creditoarei fiind susceptibilă de amendare, în acord cu principiul edictat în cadrul art. 15 din Noul Cod Civil.
În acest context, în doctrină s-a relevat că o modificare substanțială adusă de Noul Cod Civil, cu impact asupra viitoarelor soluții jurisprudențiale, constă în codificarea doctrinei și a jurisprudenței cu privire la abuzul de drept. Abuzului de drept îi este, astfel, consacrată o reglementare expresă: pe de o parte, art. 15 din NCC ("niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei- credințe";), pe de altă parte, art. 1353 din NCC ("cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să-l repare, cu excepția cazului în care acesta este exercitat abuziv";).
În esență, exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a vătăma o altă persoană sau contrar bunei-credințe.
S-a mai arătat că dispozițiile art. 57 din Constituția României și cele art.
3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, printr-o interpretare sistematică, puteau constitui și anterior temei legal pentru invocarea abuzului de drept, fiind identificate patru caractere care se circumscriu noțiunii de abuz de drept, respectiv exercitarea dreptului subiectiv civil (i) prin nesocotirea scopului economic și social pentru care a fost recunoscut, (ii) cu nesocotirea legii și moralei, (iii) cu rea-credință și (iv) cu depășirea limitelor sale.
În acest sens, după caz, pot fi incidente două modalități de sancționare a abuzului de drept: pe de o parte, refuzul concursului forței de constrângere a statului, în sensul că instanța, constatând că este în prezența exercitării abuzive a unui drept subiectiv civil, nu va admite cererea reclamantului, iar dacă exercițiul abuziv emană de la pârât, va înlătura o atare apărare;
pe de altă parte, atunci când abuzul de drept se concretizează într-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, poate fi antrenată răspunderea autorului exercițiului abuziv față de cel vătămat într-un drept al său, prin obligarea la daune-interese.
În egală măsură, jurisprudența a calificat abuzul de drept ca fiind o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, în structura căreia trebuie să coexiste cele două
elemente, unul subiectiv - reaua credință și unul obiectiv - deturnarea dreptului de la finalitatea sa.
C. constată că aceste premise sunt prezente în speță, în contextul în care s-a dovedit că refuzul băncii de a-și exprima acordul a fost unul nejustificat, împrejurarea atestată și de faptul că nu s-a dovedit că el a avut la bază rațiuni obiective, determinate de erori sau lipsuri în documentația cadastrală sau de alte elemente, care să fi fost imputabile debitoarei.
Ca atare, intimata a adoptat o atitudine contrară interesului general al masei credale, dovedită prin faptul refuzului exprimării acordului în vederea efectuării unei operațiuni esențiale pentru reușita planului de reorganizare, din considerente subiective care nu fost justificate rezonabil de nicio manieră.
Chiar dacă nu există suficiente elemente pentru a circumstanția incidența primei ipoteze avute în vedere de art. 15 din NCC, respectiv exercitarea unui drept în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul, în contextul în care ea presupune intenția de a cauza altuia un prejudiciu, de natură materială sau morală, în doctrină s-a arătat că, pentru a ne afla în situația abuzului de drept, este suficientă îndeplinirea cerințelor celei de-a doua, respectiv exercitarea dreptului subiectiv în mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe, creându-se astfel altuia un prejudiciu, cerințe prezente în speță.
Aceasta întrucât, caracterul nerezonabil al exercitării dreptului întărește imperativul consfințit implicit de legiuitor ca dreptul subiectiv să fie valorificat cu respectarea limitelor sale și a scopului în considerarea căruia a fost edictat. Instituirea în mod expres a condiției ca exercițiul dreptului să fie excesiv și nerezonabil pentru a se putea reține existența unui abuz de drept este o reflectare în noua reglementare a concepției doctrinare potrivit căreia dreptul subiectiv nu-și poate produce efectele și nu se poate bucura de ocrotirea legii decât prin raportare la finalitatea pe care o are și la funcțiile pentru care legea îl consacră.
O astfel de abordare legală permite fiecărui titular de drept subiectiv să-l valorifice în interesul său, cu respectarea însă a drepturilor și a intereselor terților. În egală măsură, legiuitorul NCC reglementează abuzul de drept în strânsă legătură cu noțiunea de bună-credință. Față de dispozițiile art. 15 din NCC, săvârșește un abuz de drept cel care exercită un drept subiectiv într-un mod
excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe. De această dată, însuși legiuitorul NCC face referire la buna-credință, prevăzând că "orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și cu bunele moravuri"; (art.
14 din NCC). Existența bunei-credințe va constitui un element important de apreciere privind săvârșirea unui abuz de drept. Cu alte cuvinte, acolo unde există bună-credință nu poate fi abuz de drept, iar, în măsura în care dreptul este exercitat cu rea-credință, prin deturnarea acestuia de la scopul economic și social în vederea căruia a fost recunoscut și, respectiv, prin încălcarea drepturilor unei alte persoane, acesta nu mai poate beneficia de protecție juridică.
Pe de altă parte, de subliniat este că prev. art. 108 alin. 4 C.pr.civ. de la 1865, dispun în sensul în care: "Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.", iar conform art. 723 alin. 1: "Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege."
Este de principiu că orice cerere adresată justiției - acțiune, cerere reconvențională, cale de atac, în sens larg, orice act procesual - este subsecventă existenței unui drept sau unui interes legitim, contestat sau susceptibil de a fi contestat de un terț, la a cărui apărare se tinde pe această cale. Altfel spus, dreptul sau interesul persoanei este cel care legitimează o astfel de acțiune, delimitând-o de actele abuzive.
Dispozițiile art. 108 alin. 4 și art. 723 alin. 1 din codul de procedură civilă reglementează două principii fundamentale ale procesului civil, primul potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpă în apărarea sa - "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" și cel de-al doilea exercitarea cu bună- credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege a drepturilor procedurale.
În raport cu aceste considerații principiale, poziția intimatei nu poate fi validată, întrucât raționamentul pe care aceasta se întemeiază este tributar unei viziuni pro causa, determinată de interesul exclusiv al titularei cererii de intrare în faliment. Astfel, atitudinea sa pasivă în aducerea la îndeplinire a sarcinilor legate de exprimarea acordului său cu privire la întabulare, pe întreaga perioadă de la confirmarea planului și până la formularea prezentei cereri, nu o poate îndreptăți ulterior să invoce propria culpă în speranța obținerii unui rezultat favorabil.
Așa fiind, întrucât drepturile procesuale recunoscute de lege părților au caracter legitim numai în măsura în care sunt exercitate cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, C. consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite prin intermediul textelor de lege sus citate nu aduce nicio îngrădire drepturilor în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării lor în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept.
Ca atare, judecătorul sindic era pe deplin îndreptățit să refuze să dea curs cererii de intrare în faliment formulată de creditoarea garantată, constatând că situația invocată de aceasta, respectiv nerespectarea prevederilor planului se datorează exclusiv atitudinii sale, expresie a unui abuz de drept, manifestat pe toată perioada de referință.
Aceste considerente rămân valabile chiar dacă de relevă de către intimată că nu si-a intemeiat cererea de intrare în faliment numai pe lipsa incasarilor debitoarei rezultate din vanzarea apartamentelor, ci și pe alte elemente ( debitoarea nu a incasat celelalte venituri la care s-a obligat în trimestrul IV al Planului de Reorganizare, și anume cele rezultate din recuperarea datoriilor restante de la debitori (creante) în cuantum de 30.000 lei; că a efectuat plăți ce
nu erau prevazute prin planul de reorganizare: "diverse", în cuantum de 18.578 lei și "plati utilitati", în cuantum de 2.047 lei; că, deși nu a incasat veniturile la care s-a obligat prin Plan, foloseste putinul disponibil banesc existent în contul. unic pentru efectuarea unor plati ce nu erau prevazute prin plan și care, de altfel, nu sunt justificate în niciun fel; că nu a fost menținută polita de asigurare a imobilului ipotecat în favoarea bancii; respectiv că nu au fost efectuată nicio distribuire în trimestrul IV de activitate ).
Pentru a statua astfel, C. a luat act de justețea poziției debitoarei conform căreia, luând în considerare scopul legiferarii procedurii de reorganizare, anume intentia legiuitorului de a încuraja revigorarea activitatii societatii în considerarea interesului tuturor claselor de creditori, cu prioritate fata de o- lichidare rapida și cu mult sub pretul pietei a bunurilor debitoarei și în contextul în care situația de piață avută în vedere la momentul propunerii planului nu s-a schimbat în mod semnificativ, subzistând în continuare premisele reușitei acestuia, se impunea respingerea cererilor de intrare în faliment, cel puțin pana la momentul soluționării cererii recurentei de modificare a planului de reorganizare, prioritară fiind voința masei credale ce va fi exprimată cu prilejul votului asupra acesteia.
Pe de altă parte, se mai arată de către recurentă că nici nerealizarea veniturilor preconizate, nici efectuarea unor cheltuieli neprevazute, strict necesare pentru continuarea activității, care, de altfel, au fost achitate din surse de asemenea neprevăzute în planul initial și care, pe cale de consecință, nu au afectat viabilitatea planului, nici neachitarea la termenul prevazut a creantelor bugetare și a creditorilor chirografari indispensabili, nu privesc și nu impieteaza asupra vreunui drept al creditorului garantat Millenium Bank, creditor ce urma a-si recupera creanta exclusiv din vânzarea apartamentelor edificate de debitoare, neexistând suficiente elemente pentru a fundamenta nici teza conform căreia continuarea reorganizării aduce pierderi activității debitoarei, situație cu consecințe negative asupra întregii mase credale.
Aceste considerente sunt parțial valabile și în ceea ce privește cererea formulată de intimatul M. C. N. .
Cu titlu preliminar, C. constată că cererea de intrare în faliment a fost întemeiată exclusiv pe ideea conform căreia continuarea activității debitoarei în perioada de reorganizare aduce pierderi averii sale, în contextul în care nu au fost achitate creanțele curente, născute după data deschiderii procedurii, în acord cu prev. art. 64 alin. 6 din LPI, în cuantum de 190.713 lei, reprezentând impozit pe clădiri și teren.
Deși debitoarea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a acestui creditor, arătând că pentru creanțele din cursul procedurii nu se solicitase încă înscrierea în tabelul consolidat de creanțe, C. constată că o astfel de apărare nu poate fi primită, întrucât, în primul rând, nu era nevoie de o astfel formalitate, iar înscrisurile depuse la fond atestă împrejurarea că recurenta a fost notificată, în două rânduri, anterior formulării cererii, despre necesitatea respectării prev. art. 64 alin. 6, în privința sumelor pretinse cu titlu de impozite locale.
Creanțele născute în timpul procedurii de reorganizare (anterior intrarii debitoarei în faliment) sunt creante curente, ce se plătesc cu prioritate fără a fi necesara înscrierea pe tabelul definitiv de creanțe. De altfel, nu exista nicio prevedere legală care sa prevadă rectificarea constantă a tabelului definitiv cu acele creanțe născute în perioada de derulare a planului de reorganizare.
Ca atare, având în vedere aceste considerente precum și faptul că M.
C. N. a invocat împrejurarea că deține o creanță curentă împotriva debitoarei, neachitata, aceasta creditoare are, de principiu, calitate procesuala activă și justifică un interes în formularea cererii de deschidere a procedurii de faliment.
Pe fondul cererii, C. constată că, din rațiunile expuse anterior, care privesc motivele pentru care nu s-a respectat planul de reorganizare, cererea intimatului se impunea a fi respinsă, întrucât acesta invocă o situație tranzitorie, care nu îi este în nici un fel imputabilă debitoarei, ci unui alt creditor, care a acționat abuziv. În plus, așa cum s-a mai arătat și după cum rezultă și din analiza efectuată de către debitoare, anexată la dosarul de fond și care privește situația vânzărilor care ar fi trebuit să fie realizate și care pot fi puse în continuare în practică, există elemente serioase pentru a justifica viabilitatea planului și posibilitatea achitării creanțelor.
În plus, C. va nota și faptul că din probațiunea administrată la fond și în recurs nu au fost justificate suficient și de o manieră pertinentă susținerile privind cuantumul creanței invocate, apărările debitoarei pe marginea acestor aspecte și legate, în primul rând, de împrejurarea că nu i-au fost comunicate în mod legal titlurile de creanță, pentru a le putea contesta în termen, nefiind lipsite de substanță.
Astfel, deși prin întâmpinarea depusă în recurs, intimatul relevă că parte din suma datorată face obiectul deciziei de impunere nr. 282845/_, comunicată administratorului special, dovada acestor demersuri nu a fost anexată cererii.
Pe de altă parte, având în vedere data emiterii acestei decizii, prin raportare la perioada pentru care se afirmă prin cerere că se datorează suma de 190.713 lei, respectiv până la_, nu este clar care este izvorul întregii creanțe pretinse, din perspectiva prev. art. 41, 44, 45, 85-88 și 141 din OG nr.92/2003, nefăcându-se referire la titluri de creanță ulterioare sau la modalitatea lor de comunicare cu debitoarea.
Pentru toate aceste considerente, văzând și prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 304 pct. 9 din același act normativ, art. 8 din LPI, recursul declarat în numele debitoarei, de către administratorul special, va fi admis, sentința atacată fiind modificată, în sensul că se vor respinge cererile de deschidere a procedurii falimentului debitoarei SC C. S., formulate de B. M. SA și M. C. -
N. .
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de administratorul special al debitoarei împotriva sentinței civile nr. 4004 din_ pronunțată în dosar nr._ /a2 al T. ui S. izat C., pe care o modifică în sensul că respinge cererile de deschidere a procedurii falimentului debitoarei SC C. S., formulate de B. M. SA și
M. C. -N. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
G. -A. N.
Judecător,
S. Al H.
Judecător,
M. B.
Grefier,
A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: C. G.
| ← Sentința civilă nr. 3477/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Decizia civilă nr. 11306/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
