Decizia civilă nr. 554/2013. Procedura insolvenței. Persoană juridică de drept privat
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 554/2013
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de B. A. R. împotriva sentinței civile nr.1950 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., privind și pe intimat A. R. -V., având ca obiect procedura insolvenței - persoane juridice de drept privat rec imp Sent 1950/2012 dep de B. A. R. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că ecursul este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
C. ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. ea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.1950 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea B. A. R. în contradictoriu cu debitorul A. R. V. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în lipsa unor dovezi privitoare la activitatea desfășurată de către debitor care să poată fundamenta prezumția că pârâtul are calitatea unui comerciant de fapt, cererea de deschidere a procedurii de insolvență nu poate fi primită, chiar dacă debitorul-intimat a achiesat la pretențiile deduse judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea B. A. R. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate
, conform art. 312 alin. 3 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu consecința admiterii cererii introductive.
În motivarea cererii de reformare, recurenta a relevat că hotărârea s-a dat cu încălcarea principiului privitor la rolul activ al instanței, fiind totodată rodul greșitei aplicări a prevederilor legale incidente în materia analizată întrucât toate cerintele prevăzute de Legea 85/2006 erau îndeplinite .
Deliberând asupra cererii de recurs C. ea reține următoarele:
La data de 5 ianuarie 2009, între părți s-a încheiat un contract de împrumut pentru suma de 1.630.000 lei, cu scopul utilizării acesteia pentru investiții imobiliare, împrumutul fiind acordat pentru o perioadă de 28 luni de la virarea sumelor în contul împrumutatului. Sumele au fost virate prin 3 ordine de plată, la data de 12 ianuarie 2009, la 9 ianuarie 2009 și respectiv 28 ianuarie 2009 (f.7-9).
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 85/2006, procedura generala prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminenta, cu excepția celor prevăzuți la alin. (2) lit. c) și d): societățile comerciale; societățile cooperative; organizațiile cooperatiste; societățile agricole; grupurile de interes economic; orice alta persoana juridica de drept privat care desfășoară și activități economice.
Procedura insolvenței se adresează persoanelor juridice înregistrate ca atare, care desfășoară activități economice.
Art. 2 din OUG nr. 44/2008 definește activitatea economică drept activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit,
întreprinzătorul drept persoana fizică care organizează o întreprindere economică, întreprinderea economică drept activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forța de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și, respectiv, întreprinderea individuală drept întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoana fizică.
În conformitate cu art. 23 din OUG nr. 44/2008, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului.
În mod corect a reținut judecătorul sindic că procedura insolvenței poate fi deschisă și împotriva debitorului, comerciant de fapt, care nu a îndeplinit formalitățile de înregistrare. Comerciantul neautorizat poate fi supus procedurii insolvenței, întrucât neefectuarea demersurilor necesare pentru obținerea unei autorizații în vederea desfășurării acestei activități sau pentru înregistrarea sa în registrul comerțului nu au nicio relevanță pentru calificarea sa juridică drept comerciant, conduita omisivă a debitorului având relevanță doar din perspectiva ilicitului juridic sancționat prin dispozițiile Legii nr. 300/2004 și Legii nr. 26/1990.
Prima instanță a relevat că partea care solicită deschiderea procedurii insolvenței împotriva unor astfel de comercianți, este obligată să facă dovada actelor de comerț pe care aceștia le desfășoară, simpla mențiune din contractul de împrumut, că sumele împrumutate se vor utiliza pentru
investiții imobiliare, nefiind de natură să confirme desfășurarea unor activități în acest sens, și implicit calitatea de comerciant de fapt a debitorului.
Apărarea recurentei se impune a fi validată.
Instanța de recurs consideră că, în vederea aflării adevărului în cauză, tribunalul trebuia să cerceteze dacă debitorul a luat măsuri active prin mobilizarea unor mijloace similare celor utilizate de un producător, de un comerciant sau un prestator de servicii.
Prima instanță trebuia să analizeze dacă inițiativele debitorului se înscriau în tiparul unei activități economice desfășurate în mod organizat, permanent și sistematic, prin combinarea de resurse financiare, forța de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, ori dacă ele se circumscriau sferei de gestiune a patrimoniului său personal.
Prin similitudine cu regulile privitoare la exercitarea comerțului, era necesar să se clarifice dacă actele încheiate de debitor au fost exercitate în
"mod profesional"; ,dacă acesta a făcut din repetarea lor "ocupațiunea vieții sale";, altfel spus, dacă resursele existenței sale sociale izvorau dintr-un comerț de fapt.
Pentru a se putea stabili dacă debitorul a mobilizat mijloace similare celor utilizate de producător comerciant sau prestator de servicii, prima trebuia să se recurgă la criteriile despre care făcea vorbire art.7 din vechiul Cod de Comerț. Și aceasta, deoarece, pluralitatea unor acte nu poate constitui un criteriu suficient, atâta timp cât exercitarea lor nu formează o ocupațiune perseverentă, câtă vreme nu este vorba de un exercițiu atât de des și consecutiv, încât să constituie oarecum o condiție specială de existență și de viață socială. Astfel, realizarea unui venit incidental, având ca sursă mai multe asemenea acte, chiar consumate într-un interval mai îndelungat, poate să nu aibă relevanță (a se vedea în acest sens Cas.III Dec.1826 din 5 Noembrie 1936 - P.R.1938, III, 10 citat în Codul Comercial Adnotat, Edit.Tribuna Craiova nr.1994, pag.64).
Numai din analiza împrejurărilor exterioare concrete ale operațiunilor în discuție se poate desprinde concluzia certă că inițiativele nu se înscriau, în mod normal, în cadrul gestiunii patrimoniului personal al pârâtului.
Așa fiind, instanța de recurs consideră că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ și nu a cercetat fondul raportului juridic litigios, împrejurare ce justifică reformarea hotărârii atacate în sensul casării acesteia, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în acord cu considerentele anterior expuse.
Cu prilejul rejudecării Tribunalul va analiza și restul apărărilor evocate de reclamantă .
Așa fiind, în baza art. 312 C.proc.civ instanța va admite recursul declarat de B. A. R. împotriva sentinței civile nr.1950 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de B. A. R. împotriva sentinței civile nr.1950 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
G. | A. N. | S. | AL H. | M. | B. | A. B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
jud.fond Koșa N.
| ← Decizia civilă nr. 10425/2013. Procedura insolvenței.... | Sentința civilă nr. 1541/2013. Procedura insolvenței.... → |
|---|
