Decizia civilă nr. 10704/2013. Procedura insolvenței. Persoană juridică de drept privat
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1*/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 10704/2013
Ședința publică din 08 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. AL H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: M. -I. I. GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta B. A. R., împotriva sentinței civile nr. 1541 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a1* al Tribunalului Specializat C., cauza privind și pe intimatul A. R. -V.
, având ca obiect procedura insolvenței - persoane juridice de drept privat deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei și faptul că recursul a fost declarat în interiorul termenului legal și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
În data de 06.11.203, recurenta B. A. R. a depus la dosarul cauzei un înscris prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
C. ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Lega nr. 85/2006.
În temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. ea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare prin prisma opiniei formate în baza înscrisurilor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr.1541 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1* al TribunaluluiSpecializat C. s-a respins cererea formulată de creditoarea
A. R. în contradictoriu cu debitorul A. R. V., având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 5 ianuarie 2009, între părți s-a încheiat un contract de împrumut pentru suma de 1.630.000 lei, cu scopul utilizării acesteia pentru investiții imobiliare, împrumutul fiind acordat pentru o perioadă de 28 luni de la virarea sumelor în contul împrumutatului. Sumele au fost virate prin 3 ordine de plată, la data de 12 ianuarie 2009, la 9 ianuarie 2009 și respectiv 28 ianuarie 2009 (f.7-9).
Potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr. 85/2006, procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică și debitorilor comercianți, persoane fizice. Însă, instanța a reținut că partea care solicită deschiderea procedurii insolvenței este obligată să facă dovada actelor de comerț pe care le desfășoară persoanele fizice.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 c.com. în vigoare la momentul nașterii raportului juridic, pentru ca o persoană fizică să poată dobândi calitatea de comerciant este necesar ca acesta să săvârșească fapte obiective de comerț și să săvârșească aceste fapte ca o profesiune obișnuită.
În prezentul litigiu, creditoarea a pretins că debitorul a săvârșit acte obiective de comerț, respectiv edificarea de construcții în scopul valorificării acestora. Dispozițiile art. 3 din C. com. stabilesc cu caracter enunțiativ faptele obiective de comerț. Edificarea construcțiilor, cu scopul de a obține profit ar putea să se încadreze în categoria întreprinderii de construcții, situație în care întreprinzătorul procură materiale sau cu materialele procurate de beneficiar, edifică construcții, iar conform practicii judiciare recente întreprinzătorul construiește imobile noi pentru a obține profit în urma vânzării acestora.
Judecătorul sindic a reținut că în cauză creditoarea trebuia, prin raportare la dispozițiile art. 1169 C.civ., să facă dovada faptului că debitorul este comerciant, respectiv să dovedească atât faptul că acesta a săvârșit fapte de comerț obiective, după cum era necesar să se dovedească și faptul că debitorul a săvârșit în mod efectiv aceste fapte ca o profesiune obișnuită.
Simpla intenție a unei persoane de a dobândi calitatea de comerciant nu este suficientă pentru a dobândi această calitate, fiind necesar ca actele de comerț să fie săvârșite în mod efectiv. Din probele care au fost administrate în cauză, respectiv antecontractele de vânzare cumpărare aflate în copie la filele 12- 95 din dosarul Curții de Apel C., a rezultat că debitorul și-a asumat obligația de a vinde imobilele pe care urma să le construiască, însă acest probe nu fac și dovada faptului că debitorul a edificat blocurile de locuințe pe care intenționa apoi să le vândă. Antecontractele de vânzare cumpărare depuse în fața instanței de recurs au fost încheiate în cursul lunii decembrie 2007, la scurt timp după emiterea autorizației de construire nr. 65/_, iar din cuprinsul acestor acte nu rezultă că au început lucrările specifice de edificare a acestor imobile.
Judecătorul sindic a dispus, din oficiu, citarea debitorului cu mențiunea la interogatoriu pentru a se lămuri împrejurările de fapt în care acesta a realizat acte și fapte de comerț în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 7 c.com., constatându-se că la termenul de judecată din data de_, debitorul a lipsit în mod nejustificat. Deși, dispozițiile art. 225 c.pr.civ. dau posibilitatea instanței ca, în cazul lipsei părților de la interogatoriu, să considere această împrejurare ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă scrisă, judecătorul sindic înțelege să nu dea eficiență acestei dispoziții legale, considerând că pentru a se dovedi exercitarea efectivă și cu caracter de profesie a actelor de comerț de către debitor este necesară administrarea mai multor probe, inclusiv probe testimoniale, care coroborate să ducă la concluzia existenței calității de comerciant a debitorului. Lipsa la interogatoriu nu poate fi considerată nici un început de dovadă scrisă deoarece nu se coroborează cu alte probe administrate
în cauză apte să dovedească împrejurărilor pe care instanța le-a considerat necesare soluționării cauzei.
În ceea ce privește cerința impusă de legiuitor cu privire la necesitatea ca săvârșirea faptelor de comerț să aibă caracter de profesiune, instanța a reținut că aceasta reprezintă o chestiune de fapt care presupune dovedirea că activitatea debitorului se înscrie în tiparul unei activități economice desfășurate în mod organizat, permanent și sistematic, prin combinarea de resurse financiare, forță de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, respectiv că debitorul își asigura resursele existenței sale prin săvârșirea unor fapte de comerț. După cum s-a reținut și anterior, creditoarea nu a dovedit în cauză nici
împrejurarea că debitorul a săvârșit acte de comerț cu caracter de profesiune. Împrejurarea că în actele adiționale ale antecontractelor de vânzare cumpărare s-
a prevăzut că prețul vânzării va include și TVA nu duce la concluzia că debitorul a săvârșit în mod efectiv actele de comerț și că actele de comerț au fost săvârșite cu caracter de profesiune.
Raportat la considerentele de fapt și de drept reținute, judecătorul sindic a reținut că în cauză nu s-a dovedit că debitorul persoană fizică este comerciant, astfel că în temeiul art. 1 alin.2 coroborat cu art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006 s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea B. A. R. solicitând
admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința deschiderii procedurii insolvenței a debitorului-intimat A. R. -V.
, în condițiile în care acesta desfășurând o activitate economică în mod organizat, permanent și sistematic, datorează recurentei suma de 1.630.000 lei astfel cum reiese din înscrisurile existente la dosarul cauzei, sumă la care se adaugă dobânda de 7% pe an calculată până la data deschiderii procedurii de insolvență.
În motivele de recurs se arată că recurenta-creditoare a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului-intimat la data de _
, cerere respinsă ca neîntemeiată de către Tribunalul Specializat C. prin Sentința civilă nr. 1950/2012. Împotriva acestei sentințe nelegale subsemnata am formulat recurs la data de_, acesta fiind admis de către C. ea de Apel
cu consecința casării sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare Tribunalului Specializat C., în urma rejudecării, Tribunalul Specializat C. a pronunțat Sentința civilă nr. 1541/2013 prin care a dispus respingerea cererii de deshidere a procedurii insolvenței față de debitorul-intimat pe motiv că "în cauză nu s-a dovedit că debitorul persoană fizică este comerciant", cu toate că acesta prin întâmpinare nu s-a opus deschiderii procedurii insolvenței.
În considerentele deciziei Curții de Apel, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță trebuia să analizeze dacă inițiativele debitorului se înscriu în tiparul unei activități economice desfășurate în mod organizat, permanent și sistematic, prin combinarea de resurse financiare, forța de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informatice, ori dacă ele se circumscriau sferei de gestiune a patrimoniului său personal. În acest sens, existau destule date și probe la dosarul cauzei pentru a desprinde concluzia certă că activitățile debitorului-intimat nu se înscriau în cadrul gestiunii patrimoniului personal, ci unor activități comerciale independente.
Creditoare-recurentă consideră că îndeplineste toate cerințele prevăzute de Legea nr. 85/2006 în vederea deschiderii procedurii insolvenței debitorului- intimat.
În acest sens, între creditoare și debitorul-intimat s-au derulat raporturi contractuale în temeiul cărora recurenta a transferat acestuia suma de
1.630.000 lei cu titlu de împrumut.
Suma a fost virată în contul debitorului deschis la Raiffeisen Bank -Agenșia Grigorescu, astfel cum reiese din ordinele de plată anexate (Ordin de plată din data de_, pentru suma de 1.200.000 lei; Ordin de plată din data de_, pentru suma de 30.000 lei; Ordin de plată din data de_, pentru suma de
400.000 lei).
Această sumă a fost achitată cu scopul de a sprijini investițiile imobiliare efectuate de către debitor, acesta demarând lucrări de construire a unor imobile în localitatea J. de M., astfel cum s-a stipulat în art. 3 din contractul de împrumut.
Conform art. 4 din aceeași convenție, împrumutul s-a acordat pentru o perioadă de 28 de luni de la virarea sumelor, debitorul obligându-se la
rambursarea acestuia până la data de_ . Cu toate acestea, suma împrumutată nu a fost restituită recurentei până la acest moment.
Debitorul-intimat are calitatea de comerciant, raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea insolvenței. Potrivit jurisprudenței Tribunalului Specializat C., operațiunea de edificare de construcții în scopul valorificării este considerată ca act de comerț obiectiv, iar exercitarea acesteia în mod sistematic, efectiv, cu titlu de profesiune, atrage calitatea de comerciant a persoanei în cauză, chiar dacă acesta este persoană fizică neînscrisă la Registrul Comerțului ca persoană fizică autorizată.
Pentru ca o persoana fizică să poată dobândi calitatea de comerciant este necesar ca aceasta să săvârșească fapte obiective de comerț și să săvârșească aceste fapte ca o profesiune obișnuită. Activitatea comerciantului este subordonată unui act de speculație, care are drept scop realizarea profitului ca o cerință a succesului activității sale, acesta fiind și scopul urmărit în cauză de debitorul-intimat prin încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare subsecvente edificării imobilelor din loc. J. de M.: antecontractul de vânzare- cumpărare nr. 29/_ și actul adițional aferent nr. 1/_ ; antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 30/_ și actul adițional aferent nr. 1/_ ; antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 33/_ și actul adițional aferent nr. 1/_ ; antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 58/_ și actul adițional aferent nr. 1/_ . (existente la dosarul cauzei).
Din cuprinsul antecontractelor de vânzare-cumpărare și din numărul acestora rezultă că debitorul-intimat are ca activitate specifică construirea de imobile în scopul vânzării lor.
Întreprinderea de construcții este un fapt de comerț, conform art. 3 din Codul comercial și dacă s-ar considera vânzarea imobilelor ca având caracter civil s-ar limita posibilitatea comerciantului de a-și dezvolta propria activitate, atâta timp cât nu ar putea vinde sau închiria imobilele pe care le realizează prin mijloace proprii.
Cu toate acestea, instanța de fond prin Sentința civilă atacată reține că din cuprinsul acestor antecontracte (filele 12-95 din dosarul Curții de Apel C. )
"rezulta că debitorul și-a asumat obligația de a vinde imobilele pe care urma să le construiască, însă aceste probe nu fac dovada faptului că debitorul a edificat blocurile de locuințe pe care intenționa apoi să le vândă".
Recurenta consideră că, în conformitate cu dispozițiile legale, o persoană fizică dobândește calitatea de comerciant prin simpla perfectare de acte juridice cu caracter comercial, în speță antecontractele de vânzare cumpărare, debitorul- intimat comportându-se în raport cu fiecare promitent-cumpărător ca un comerciant a cărui activitate economică desfășurată ca o profesiune constă în construirea de imobile urmată de vânzarea acestora. În plus, în aprecierea naturii juridice a unui act juridic nu se poate face abstracție de cauza acestuia care, în speță, este una comercială. Cauza fiind speculativă, deci comercială, conferă acest caracter și actului respectiv.
Așadar, din împrejurarea conform căreia recurenta nu a făcut dovada construirii imobilelor la care s-a obligat debitorul-intimat nu se poate trage concluzia că acesta nu a dobândit calitatea de comerciant, încheierea de contracte comerciale (cel de împrumut cu subsemnata și antecontarctele de vânzare-cumpărare cu beneficiarii) fiind realizată tocmai în scopul desfășurării de către debitor a unei activități independente de gestiunea patrimoniului personal.
Din moment ce debitorul-intimat nu si-a respectat obligația asumată fată de subsemnata de a returna împrumutul acordat, toate condițiile cerute de Legea insolvenței fiind îndeplinite, cererea de deschidere a procedurii insolvenței este
admisibilă, fiind total irelevante motivele pentru care acesta nu a construit, a construit o parte sau a construit toate imobilele la care s-a obligat.
Așadar, din actele existente la dosar se poate observa faptul că debitorul- intimat a încheiat cel puțin un contract de împrumut pentru a-i sprijini investiția imobiliară constând în edificare de imobile în localitatea J. de M., urmată de încheierea de antecontracte de vânzare-cumpărare în vederea obținerii de profit în urma valorificării acestora, activitate care se înscrise în mod evident în tiparul unei activități economice desfășurate în mod organizat, permanent si sistematic, prin combinarea de resurse financiare, forță de muncă, materii prime, cu siguranță aceste acțiuni depășind limitele gestionării patrimoniului personal al debitorului-intimat.
Debitorul-intimat a construit aproximativ 73 de apartamente până în prezent, imobile care fac obiectul unor serii de litigii aflate momentan pe rolul Judecătoriei C. -N. (1 litigiu), pe rolul Judecătoriei Gherla (7 litigii), respectiv pe rolul Tribunalului Specializat C. (3 litigii). Prin intermediul acestor acțiuni, beneficiarii unor promisiuni de vânzare-cumpărare încheiate cu debitorul-intimat urmăresc recuperarea prețului plătit în baza convenției încheiate, prin diverse modalități: rezoluțiunea contractului, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, rezoluțiunea contractului cu învestirea cu formulă executorie, sechestru asigurător etc. Prin deschiderea procedurii insolvenței asupra debitorului-intimat, toți creditorii acestuia vor avea posibilitatea a-și recupera creanțele, finalitatea urmărită de fiecare dintre noi putând fi astfel atinsă.
Conform art. 127 C. fiscal este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme."
Potrivit pct. 3 alin. (4) din Norma metodologică din_ de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal "în cazul construirii de bunuri imobile de către persoanele fizice, în vederea vânzării, activitatea economică este considerata începută în momentul în care persoana fizica respectivă intenționează să efectueze o astfel de activitate, iar intenția persoanei respective trebuie apreciata în baza elementelor obiective, de exemplu, faptul că aceasta începe să angajeze costuri si/sau să facă investiții pregătitoare inițierii activității economice. Activitatea economică este considerată continuă din momentul începerii sale,
incluzând livrarea bunului sau părților din bunul imobil construit, chiar dacă este un singur bun imobil."
Debitorul-intimat a făcut o serie de investiții imobiliare, pentru care subsemnata creditoare-recurentă i-a împrumutat suma de 1.630.000 lei, ulterior apartamentele din cadrul imobilului edificat fiind obiectul unor antecontracte de vânzare către terțe persoane. Aceste împrejurări denotă în mod clar activitatea comercială a debitorului-intimat.
Pentru aceste motive consideră calitatea de comerciant a debitorului- intimat dovedită, raportat la faptul că demersurile efectuate de către acesta (împrumutul, numeroase antecontracte de vânzare-cumpărare) și demonstrate în cauză, sunt suficiente pentru a dobândi calitatea de comerciant, instanța nereusind să analizeze în mod corect dacă inițiativele debitorului se înscriau în
tiparul unei activități economice desfășurate în mod organizat, permanent si sistematic - astfel cum a dispus instanța de control judiciar.
Creanța este certă, lichidă si exigibilă, astfel cum rezultă din documentele existente la dosar.
Astfel, creanța are caracter cert, existența ei reieșind din Contractul de împrumut asumat de către debitorul-intimat, precum și din Ordinele de plată menționate mai sus.
Creanța este lichidă, câtimea ei rezultând din aceleași înscrisuri, respectiv suma de 1.630.000 lei, la care se adaugă dobânda legală în valoare de 7% pe an calculată până la data deschiderii procedurii insolvenței.
Apoi, creanța are caracter exigibil întrucât termenul la care debitorul trebuia să achite creanța a expirat la data de_ .
Valoarea debitului neachitat depășește plafonul instituit de lege. în valoare de 45.000 lei, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Cu toate că au trecut mai mult de 90 de zile de la data scadentei debitului, debitorul nu și-a onorat până în prezent obligația de restituire a sumei împrumutate. Conform dispozițiilor legale - art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 - împlinirea acestui termen naște prezumția de insolvență și permite subsemnatei- recurente efectuarea acestui demers în vederea recuperării debitului.
Pentru toate considerentele de mai sus, solicită instanței ca în urma admiterii prezentului recurs, să se dispună deschiderea procedurii insolvenței asupra debitorului A. R. -V. și să dispună cu privire la următoarele măsuri: instituirea obligației de a pune la dispoziția judecătorului sindic a tuturor informațiilor privitoare la activitatea și bunurile deținute, precum și a listei cu plățile si transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare cererii introductive; obligarea prezentării următoarelor acte: registrele contabile curente, lista completă a tuturor bunurilor mobile și imobile din patrimoniul debitorului, contul de profit și pierderi pe anul precedent deschiderii procedurii; măsura desesizării debitorului, constând în ridicarea dreptului acestuia de a-și mai conduce activitatea și numirea unui lichidator judiciar de către judecătorul sindic, care să administreze pe tot parcursul procedurii averea debitorului; măsura suspendării tuturor acțiunilor judiciare și extrajudiciare deschise de creditori pentru realizarea creanțelor, precum și celelalte documente prevăzute la art. 28 alin. 1 și art. 44 din Legea nr. 85/2006.
Recursul este nefondat în raport de următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 85/2006, procedura generala prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminenta, cu excepția celor prevăzuți la alin. (2) lit.
c) și d): societățile comerciale; societățile cooperative; organizațiile cooperatiste; societățile agricole; grupurile de interes economic; orice alta persoana juridica de drept privat care desfășoară și activități economice.
Procedura insolvenței se adresează persoanelor juridice înregistrate ca atare, care desfășoară activități economice.
Art. 2 din OUG nr. 44/2008 definește activitatea economică drept activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit, întreprinzătorul drept persoana fizică care organizează o întreprindere economică, întreprinderea economică drept activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forța de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și
în condițiile prevăzute de lege și, respectiv, întreprinderea individuală drept întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoana fizică.
În conformitate cu art. 23 din OUG nr. 44/2008, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului.
În mod corect a reținut judecătorul sindic că procedura insolvenței poate fi deschisă și împotriva debitorului, comerciant de fapt, care nu a îndeplinit formalitățile de înregistrare. Comerciantul neautorizat poate fi supus procedurii insolvenței, întrucât neefectuarea demersurilor necesare pentru obținerea unei autorizații în vederea desfășurării acestei activități sau pentru înregistrarea sa în registrul comerțului nu au nicio relevanță pentru calificarea sa juridică drept comerciant, conduita omisivă a debitorului având relevanță doar din perspectiva
ilicitului juridic sancționat prin dispozițiile Legii nr. 300/2004 și Legii nr. 26/1990.
Partea care solicită deschiderea procedurii insolvenței împotriva unor astfel de comercianți, este obligată să facă dovada actelor de comerț pe care aceștia le desfășoară, simpla mențiune din contractul de împrumut, că sumele împrumutate se vor utiliza pentru investiții imobiliare, nefiind de natură să confirme desfășurarea unor activități în acest sens, și implicit calitatea de comerciant de fapt a debitorului.
Recurenta nu a dovedit împrejurarea că debitorul a luat măsuri active prin mobilizarea unor mijloace similare celor utilizate de un producător, de un comerciant sau un prestator de servicii.
Probațiunea administrată nu susține apărarea evocată de creditoare conform căreia
inițiativele debitorului se înscriau în tiparul unei activități economice desfășurate în mod organizat, permanent și sistematic, prin combinarea de resurse financiare, forța de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație .
Nu s-a dovedit în speța dedusă judecății că actele încheiate de debitor au fost exercitate în "mod profesional"; și că resursele existenței sale sociale izvorau dintr-un comerț de fapt.
Pe baza elementelor probatorii existente nu a fost posibilă o analiză a
împrejurărilor exterioare concrete ale operațiunilor în discuție din care să se poată desprinde concluzia certă că inițiativele nu se înscriau, în mod normal, în cadrul gestiunii patrimoniului personal al pârâtului.
Simpla raportare existența contractului de împrumut care prevedea afectațiunea specială a fondurilor împrumutate precum și la numărul antecontractelor încheiate nu este relevantă .
C. ea reține că pluralitatea unor acte nu este un constitui un criteriu suficient, atâta timp cât exercitarea lor nu formează o ocupațiune perseverentă, câtă vreme nu este vorba de un exercițiu atât de des și consecutiv, încât să constituie oarecum o condiție specială de existență și de viață socială. Astfel, realizarea unui venit incidental, având ca sursă mai multe asemenea acte, chiar consumate într-un interval mai îndelungat, poate să nu aibă relevanță (a se vedea în acest sens Cas.III Dec.1826 din 5 Noembrie 1936 - P.R.1938, III, 10 citat în Codul Comercial Adnotat, Edit.Tribuna Craiova nr.1994, pag.64).
Numai din analiza împrejurărilor exterioare concrete ale operațiunilor în discuție se putea desprinde concluzia certă că inițiativele nu se înscriau, în mod normal, în cadrul gestiunii patrimoniului personal al pârâtului. Or, probe cu privire la împrejurărilor exterioare concrete ale operațiunilor în discuție nu au fost produse .În acest context în mod corect judecătorul sindic nu a făcut aplicarea prevederilor art. 225 C.proc.civ .
În absența unei decizii de înregistrare a debitorului ca subiect de drept trimiterea la prevederile art. 127 C. fiscal nu poate primi valențele pretinse de recurentă.
Așa fiind, în baza art. 312 C.proc.civ curtea va respinge recursul declarat de reclamanta B. A. R. împotriva sentinței civile nr. 1541 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1* al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta B. A. R. împotriva sentinței civile nr. 1541 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1* al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
S. | AL H. M. | B. | M. | I. | I. V. | D. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Ivănescu S.
| ← Sentința civilă nr. 1541/2013. Procedura insolvenței.... | Sentința civilă nr. 1893/2013. Procedura insolvenței.... → |
|---|
