Sentința civilă nr. 1541/2013. Procedura insolvenței. Persoană juridică de drept privat
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1*
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1541/2013
Ședința publică din data de 28 mai 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - S. I.
GREFIER - DP
Pe rol fiind examinarea cererii de deschidere a procedurii de insolvență față de debitorul A. R. V., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, la solicitarea creditoarei B. A. .
La apelul nominal, la ambele strigări ale cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că debitorul, deși citat cu mențiunea de a se prezenta "la interogatoriu";, nu și-a îndeplinit această obligația, după care, judecătorul sindic reține cauza în pronunțare, pe baza actelor de la dosar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea formulată de creditoarea B. A. R. s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitorului A. R. V. .
În motivarea cererii creditoarea a arătat că debitorul îi datorează suma de 1.630.000 lei la care se adaugă dobânda de 7% pe an calculată până la data deschiderii procedurii insolvenței, sumă rezultată din raporturile contractuale în temeiul cărora a transferat această sumă prin ordine de plată în contul debitorului, în scopul sprijinirii investițiilor imobiliare ale acestuia, respectiv demararea lucrărilor de construire a unor imobile în localitatea J. de M. . Împrumutul acordat trebuia rambursat de către debitor până la data de_, termen care nu a fost respectat.
În susținerea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale cererii, creditoarea a arătat că debitorul are calitatea de comerciant, chiar dacă este persoană fizică și nu s-a înscris în registrul comerțului ca persoană fizică autorizată, creanța are caracter cert, valoarea debitului neachitat depășește valoarea prag de 45.000 lei și au trecut mai mult de 90 de zile de la data scadenței.
Prin întâmpinare, debitorul arată că nu se opune deschiderii procedurii insolvenței și că această procedură va oferi posibilitatea ca și ceilalți creditori să-și recupereze debitele.
Prin sentința civilă nr. 1950/_ Tribunalul Specializat C. a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de creditoarea B. A. R., în considerentele hotărârii reținându-se, în esență că nu s-a făcut dovada calității de comerciant a debitorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta B. A. R., iar prin decizia civilă nr. 554/_ C. ea de Apel C. a admis recursul și a casat sentința civilă nr. 1950/_, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță trebuia să analizeze dacă inițiativele debitorului se înscriau
în tiparul unei activități economice desfășurate în mod organizat, permanent și sistematic, prin combinarea de resurse financiare, forța de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, ori dacă ele se circumscriau sferei de gestiune a patrimoniului său personal. Numai analiza împrejurărilor exterioare concrete ale operațiunilor în discuție se putea desprinde concluzia certă că inițiativele debitorului nu se înscriau, în mod normal, în cadrul gestiunii patrimoniului personal al pârâtului, aspecte care nu au fost cercetate de prima instanță, motiv pentru care s-a impus reformarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se cerceta fondul raportului juridic.
Analizând probele administrate în cauză, judecătorul sindic reține următoarele:
La data de 5 ianuarie 2009, între părți s-a încheiat un contract de împrumut pentru suma de 1.630.000 lei, cu scopul utilizării acesteia pentru investiții imobiliare, împrumutul fiind acordat pentru o perioadă de 28 luni de la virarea sumelor în contul împrumutatului. Sumele au fost virate prin 3 ordine de plată, la data de 12 ianuarie 2009, la 9 ianuarie 2009 și respectiv 28 ianuarie 2009 (f.7-9).
Potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr. 85/2006, procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică și debitorilor comercianți, persoane fizice. Însă, instanța reține că partea care solicită deschiderea procedurii insolvenței este obligată să facă dovada actelor de comerț pe care le desfășoară persoanele fizice.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 c.com. în vigoare la momentul nașterii raportului juridic, pentru ca o persoană fizică să poată dobândi calitatea de comerciant este necesar ca acesta să săvârșească fapte obiective de comerț și să săvârșească aceste fapte ca o profesiune obișnuită.
În prezentul litigiu, creditoarea a pretins că debitorul a săvârșit acte obiective de comerț, respectiv edificarea de construcții în scopul valorificării acestora. Dispozițiile art. 3 din c. com. stabilesc cu caracter enunțiativ faptele obiective de comerț. Edificarea construcțiilor, cu scopul de a obține profit ar putea să se încadreze în categoria întreprinderii de construcții, situație în care întreprinzătorul procură materiale sau cu materialele procurate de beneficiar, edifică construcții, iar conform practicii judiciare recente întreprinzătorul construiește imobile noi pentru a obține profit în urma vânzării acestora.
Judecătorul sindic reține că în cauză creditoarea trebuia, prin raportare la dispozițiile art. 1169 c.civ., să facă dovada faptului că debitorul este comerciant, respectiv să dovedească atât faptul că acesta a săvârșit fapte de comerț obiective, după cum era necesar să se dovedească și faptul că debitorul a săvârșit în mod efectiv aceste fapte ca o profesiune obișnuită.
Simpla intenție a unei persoane de a dobândi calitatea de comerciant nu este suficientă pentru a dobândi această calitate, fiind necesar ca actele de comerț să fie săvârșite în mod efectiv. Din probele care au fost administrate în cauză, respectiv antecontractele de vânzare cumpărare aflate în copie la filele 12-95 din dosarul Curții de Apel C., rezultă că debitorul și- a asumat obligația de a vinde imobilele pe care urma să le construiască, însă acest probe nu fac și dovada faptului că debitorul a edificat blocurile de locuințe pe care intenționa apoi să le vândă. Antecontractele de vânzare cumpărare depuse în fața instanței de recurs au fost încheiate în cursul lunii decembrie 2007, la scurt timp după emiterea autorizației de construire nr. 65/_, iar din cuprinsul acestor acte nu rezultă că au început
lucrările specifice de edificare a acestor imobile.
Judecătorul sindic a dispus, din oficiu, citarea debitorului cu mențiunea la interogatoriu pentru a se lămuri împrejurările de fapt în care acesta a realizat acte și fapte de comerț în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 7 c.com., constatându-se că la termenul de judecată din data de_, debitorul a lipsit în mod nejustificat. Deși, dispozițiile art. 225 c.pr.civ. dau posibilitatea instanței ca, în cazul lipsei părților de la interogatoriu, să considere această împrejurare ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă scrisă, judecătorul sindic înțelege să nu dea eficiență acestei dispoziții legale, considerând că pentru a se dovedi exercitarea efectivă și cu caracter de profesie a actelor de comerț de către debitor este necesară administrarea mai multor probe, inclusiv probe testimoniale, care coroborate să ducă la concluzia existenței calității de comerciant a debitorului. Lipsa la interogatoriu nu poate fi considerată nici un început de dovadă scrisă deoarece nu se coroborează cu alte probe
administrate în cauză apte să dovedească împrejurărilor pe care instanța le- a considerat necesare soluționării cauzei.
În ceea ce privește cerința impusă de legiuitor cu privire la necesitatea ca săvârșirea faptelor de comerț să aibă caracter de profesiune, instanța reține că aceasta reprezintă o chestiune de fapt care presupune dovedirea că activitatea debitorului se înscrie în tiparul unei activități economice desfășurate în mod organizat, permanent și sistematic, prin combinarea de resurse financiare, forță de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, respectiv că debitorul își asigura resursele existenței sale prin săvârșirea unor fapte de comerț. După cum s-a reținut și anterior, creditoarea nu a dovedit în cauză nici împrejurarea că debitorul a săvârșit acte de comerț cu caracter de profesiune. Împrejurarea că în actele adiționale ale antecontractelor de vânzare cumpărare s-a prevăzut că prețul vânzării va include și TVA nu duce la concluzia că debitorul a săvârșit în mod efectiv actele de comerț și că actele de comerț au fost săvârșite cu caracter de profesiune.
Raportat la considerentele de fapt și de drept reținute, judecătorul sindic reține că în cauză nu s-a dovedit că debitorul persoană fizică este comerciant, astfel că în temeiul art. 1 alin.2 coroborat cu art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006 se va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge cererea formulată de creditoarea B. A. R. domiciliată în C. N., str. H. nr. 12, ap. 8, jud. C. în contradictoriu cu debitorul A.
V. domiciliat în comuna J. de M. nr. 238, jud. C., având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
I. DP
Red./Dact. S.I.-4 ex.-3.07.203
| ← Decizia civilă nr. 554/2013. Procedura insolvenței. Persoană... | Decizia civilă nr. 10704/2013. Procedura insolvenței.... → |
|---|
