Decizia civilă nr. 5847/2013. Acțiune în anulare. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 5847/2013
Ședința publică din data de 20 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare contestația în anularea declarată de contestatoarea Z. A. M. împotriva deciziei civile nr. 156 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., cauza privind și pe
intimații SC U. SRL PRIN lichidator judiciar C.I.I. C. S., O. C.
V. în calitate de curator special al pârâtei debitoare SC U. SRL și SC
U. SRL prin C. S., având ca obiect acțiune în anulare contract prestări servicii și cerere de suspendare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă, pentru contestatoarea Z.
A. M., avocat Labo L. F. . Procedura de citare este îndeplinită.
Contestația în anularea formulată este legal timbrată timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei. Cererea de suspendare este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea contestatoarei un înscris la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru calea de atac promovată și pentru cererea de suspendare ( f. 11 -12) .
În data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al SC U. SRL, prin care s-a solicitat respingerea contestației în anulare și a cererii de suspendare.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 319 C.pr.civ. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentanta contestatoarei arată că, susține în continuare cererea de suspendare, cauțiunea a fost plătită în dosarul în care s-a soluționat cererea de suspendare provizorie la nivelul de 10% din suma menționată în decizia contestată și depune la dosar dovada plății cauțiunii ( f.21)
Curtea comunică părții că, pe înscrisurile depuse nu este menționat nici un număr de dosar al acestei instanțe.
Reprezentanta contestatoarei arată că, cauțiunea a fost plătită la data înregistrării, înainte de a exista un număr de dosar care să poată fi indicat și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea depune la dosar hotărârea pronunțată cu privire la cererea de suspendare provizorie, unde apare mențiunea cu privire la plata cauțiunii.
Curtea în raport de solicitarea reprezentantei contestatoarei lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă, pentru contestatoarea Z. A. M., avocat Labo L. F. .
Reprezentanta contestatoarei depune la dosarul cauzei copia cererii de suspendare provizorie a hotărârii contestate și hotărârea pronunțată în cauză, respectiv sentința civilă nr. 294 din_, pronunțată în dosarul nr. 561/33/10]3 al Curții de Apel C., în care s-a menționat că, petenta a depus la dosarul cauzei dovada consemnării sumei de 26.000 lei, cu titlu de cauțiune, la dispoziția instanței așa cum rezultă din copia recipisei de consemnare nr. 785808/1 din_ eliberată de CEC BANK - Unitatea nr. 9 Grigorescu ( f. 22 -24). De asemenea, depune la dosar două înscrisuri cu privire la procesul-verbal depus la grefa instanței de către clienta sa ( f. 19 -
20) și dovezile privitoare la cheltuielile de judecată ( f .25 -26). Arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părții în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea acțiunii reclamantei ca nefondate cu cheltuieli de judecată constând în taxe de timbru și onorariu avocațial conform dovezilor depuse la dosar. În situația în care instanța nu se pronunță azi solicită admiterea cererii de suspendare a executării pentru oprirea actelor de executare silită. Hotărârea de recurs este rezultatul unor grave erori, respectiv lipsa procesului-verbal de predare a înscrisurilor care au stat la baza încheierii contractului dintre părți, ori procesul-verbal există în original depus la grefa instanței de fond potrivit celor două înscrisuri depuse azi în probațiune. Susține că, în calitate de reprezentant al părții a fost în imposibilitatea de a se prezenta la fond din cauza unor probleme medicale, cauza a rămas în pronunțare, a formulat cerere de repunere pe rol și a fost respinsă, s-a dispus amânarea pronunțării pentru când au fost depuse înscrisurile, în original. Atât timp cât instanța de fond a constatat că, înscrisurile au fost depuse, instanța de recurs nu a mai putut reține că înscrisurile nu au fost depuse. Raportat la întâmpinare, conform susținerilor intimatei, nu au existat niciodată două procese-verbale, în original, clienta sa a arătat că, numai unul din procesele-verbale poată ștampila și semnătura SC U. SRL pentru că unul a fost trimis prin e- mail, cele depus la grefa instanței, în original, fiind ca o măsură de prevenție, față de primul script fără semnătură. S-a susținut că a fost depusă documenta cu întârziere fiind procauza, însă susține că, clienta sa nu a deținut niciodată documentația, în original, deținând doar un C.D. chiar de la lichidatorul, documentația fiind depusă de partea adversă, primită de la administratorul judiciar.
Temeiul de drept al acțiunii formulate de lichidator a fost modificat, s- a susținut că, este vorba de un contract fictiv, s-a susținut că, este o discrepanță între cele două prestații, cu toate că atât contestatoarea, cât și lichidatorul au depus oferte de preț de pe piața de profil. Instanța de fond s- a pronunțat pe alt temei decât cel indicat inițial.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr.156 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C., a fost admis recursul declarat de C.I.I. C.
S. împotriva sentinței civile nr. 6676 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial C. care a fost modificat în sensul că s- a dispus anularea contractului de prestări de servicii încheiat la data de_ între Z. A. M. și SC U. SRL și a fost obligată pârâta Z. A. M. să restituie debitoarei suma de 256.270 lei.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin sentința recurată de către lichidatorul judiciar al SC U. SRL a fost respinsă acțiunea formulată împotriva intimatei Z. A. M. având ca obiect anularea contractului de prestări servicii încheiat între cele două părți, la data de_ susținându-se pe de o parte că înscrisurile deduse cauzei si documentația rezultată ca urmare a executării unui contract de prestări servicii având ca obiect consultantă în afaceri nu pot fi considerate că au fost întocmite pro causa deoarece nu pot fi imputate intimatei omisiunile foștilor reprezentanți ai debitoarei de a înregistra înscrisurile menționate în evidenta debitoarei, că acestea există și s-au depus la dosar, ele încadrându-se in obiectul convenției pentru care a fost plătită intimata.
Curtea constată că în raport cu actele dosarului, hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive străine de natura pricinii si nu în ultimul rând aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Aceasta deoarece intre debitoarea SC U. SRL reprezentată prin administrator statutar O. C. - V., în calitate de beneficiar și pârâta intimată Z. A. M. în calitate de prestator a intervenit la data de_ contractul de prestări servicii ce face obiectul acțiunii în anulare. Potrivit clauzelor contractului, obiectul acestuia era clar si bine stabilit " efectuarea de către prestator în favoarea beneficiarului a consultației in afaceri și management";. Prețul prestației stabilit de părți a fost în sumă de 256.270 lei plus TVA, preț care de astfel a fost achitat de către debitoare.
Documentele referitoare la consultanță au fost prezentate lichidatorului judiciar abia la data de_ deși acțiunea in anulare a fost
formulată la data de_ . Aceste documente nu conțin nici o dată și nu au fost prezentate în original pentru a se putea stabili cu exactitate momentul când au fost întocmite, neexistând un proces verbal de predare primire între prestator și beneficiar. Nici chiar cu ocazia soluționării recursului intimata nu a depus documentația referitoare la consultantă în original.
Prin urmare concluzia care se poate desprinde este în primul rând aceea că debitoarea SC U. SRL nu a fost beneficiarul lucrării. Aceasta concluzie, cu atât mai mult este întărită si de însăși clauza cuprinsă în contract la pct.4.2 potrivit căreia prețul se va stabili cu ordin de plată în contul prestatorului, în maxim 15 zile de la încasarea sumelor de la beneficiarul lucrării SC ARL C. SA. Așa fiind există o îndoială serioasă cu privire la însăși beneficiarul lucrării, neputându-se concluziona cu certitudine că debitoare este beneficiarul acestei lucrări sau dimpotrivă un terț, străin de contract ( SC ARL C. SA). S-a încercat de către intimata acreditarea ideii că ne-am afla in prezența unei simple erori materiale strecurate in cuprinsul contractului, insă această eroare trebuia recunoscută și afirmată de ambele părți ceea ce in speță nu s-a întâmplat.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta ideea că lucrarea a fost realizată și predată debitoarei, prețul plătit nu are compensare in contrapartida realizată de pârâtă, iar această stare de fapt se circumscrie
dispozițiilor ipotezei reglementate de art. 80 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006, respectiv reprezintă o operațiune comercială în care prestația debitorului depășește pe cea primită, efectuată în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Din conținutul dispozițiilor legale menționate anterior rezultă minimum de condiții in care poate fi promovată acțiunea in anulare pe acest temei. Una dintre aceste condiții este aceea ca printr-o operațiune comercială prestația debitorului să depășească vădit pe cea primită. Din motivarea sentinței nu rezultă că instanța de fond a analizat din punct de vedre valoric cele două prestații. Numai în situația în care judecătorul sindic ar fi ajuns la concluzia că prestațiile sunt echivalente sau că prestația debitorului este valoric inferioară celei primite, este întrunită condiția ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină. Dimpotrivă instanța de fond nu a analizat sub nici un aspect actul a cărui anulare se solicită.
Concluzia instanței de fond că sarcina pârâtei era aceea de a realiza numai o simulare de documentație, este una străină de natura pricinii. Aceasta nu se bazează decât exclusiv pe declarația pârâtei la interogatoriu și contravine obligațiilor asumate prin contract. Este de notorietate faptul că o documentație scrisă nu poate fi simulată. Prin urmare este exclusă realizarea unei documentații simulate, fiind contrară însăși obiectului contractului.
Așa fiind, în raport de cele menționate anterior si având în vedre faptul că prima instanță a considerat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, Curtea reține că hotărârea acesteia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ.
Aceasta deoarece, în opinia instanței de recurs era esențial de lămurit, iar instanța de fond nu a analizat, care este implicația SC ARL C. SA în raportul contractual, în condițiile în care așa cum am arătat mai sus acesta este beneficiara lucrării.
Pe de o parte pârâta intimată, prin apărările formulate a susținut că această societate este un terț. Ideea poate fi acreditată dar ea trebuie susținută și de probe. Cum intima nu a putut prezenta originalul procesului verbal de predare-primire a documentației, afirmația sa este lipsită de material probator. Este de reținut faptul că pârâtei intimate i s-a pus în vedere prin încheierile de ședință din data de_ (f.250) și_ (f.262) să depună originalul procesului verbal de predare-primire a documentației. Instanța de fond a rămas în pronunțare la data de_ iar intimata a depus doar unul din cele două procese verbale și acesta dosar la data de _
, prin urmare instanța trebuia să facă aplicarea disp. art. 174 teza finală C. pr. civ.
Nu este de ignorat nici faptul că intimata face declarații oscilante referitoare la procesele verbale de predare a documentației. Din proprie inițiativă pârâta intimată depune la dosar două procese verbale în copie. Prin explicațiile date în ședința publică din 6 septembrie 2011 se susține că există numai un original, respectiv procesul verbal din_ deși documentația s-a predat în luna august 2008.
Din toate cele mai sus arătate se poate trage următoarea concluzie: debitoarea SC U. SRL nu a fost beneficiarul lucrărilor realizate de pârâtă.
Prin urmare, în speță este întrunită ipoteza normei legale prevăzute la art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006, iar acțiunea formulată de lichidatorul judiciar se impune a fi admisă.
Prin contestația în anulare formulată de Z. A. M. se solicită admiterea contestației
, rejudecarea recursului și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea reclamantei ca nefondată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că PRIN CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ
s.c. U. SRl prin lichidator judiciar a solicitat anularea contractului de prestări servicii încheiat în data de_ între PFA Z. A. M. și S.C.
U. SRL în temeiul prevederilor art.80 al. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 256.270 lei către SC. U. SRL.
Ulterior, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând anularea contractului menționat în temeiul prevederilor art. 80 al. 1 lit b) din Legea nr. 85/2006. respectiv pe motiv că "prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită".
În motivarea acțiunii s-a susținut că din documentele prezentate de administratorii statutari ai S.C. U. S.R.L. nu rezultă că în favoarea acestei societăți comerciale s-ar fi executat efectiv prestațiile convenite prin contractul menționat, deși a fost plătit întregul preț. S-a arătat de asemenea că din discuțiile avute cu administratorii societății a rezultat că serviciile de consultanță s-ar fi realizat pentru întocmirea documentației în vederea accesării unor fonduri europene pentru lucrări ce urmau a fi executate de
S.C. U. S.R.L. în calitate de subantreprenor, în temeiul contractului încheiat cu ARL C. S.A., și că în aceste condiții nu este justificată încheierea contractului menționat întrucât S.C. U. S.R.L. nu a dovedit că intenționa să acceseze fonduri europene pentru lucrări proprii, beneficiarul acestora urmând a fi altă persoană juridică.
Pe baza acestui raționament, lichidatorul judiciar a apreciat că nu este justificată încheierea contractului menționat și că acesta reprezintă o operațiune în care prestația debitorului aflat în insolvență o depășește vădit pe cea primită, fiind aplicabile prevederile art. 80 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006.
Instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată, reținând că nu a fost dovedită susținerea lichidatorului judiciar potrivit căreia înscrisurile care formează documentația realizată de pârâtă ar fi fost întocmite pro causa, deoarece acestea există, au fost depuse la dosarul cauzei și se
încadrează în obiectul convenției pentru care pârâta a fost plătită, nefiindu-i imputabil acesteia că foștii reprezentanți ai debitoarei au omis să le înregistreze în evidențele societății.
S.C. U. S.R.L. prin lichidator judiciar CIl C. S. a declarat recurs împotriva hotărârii Tribunalului Comercial C., susținând în principal faptul că în sentința instanței de fond nu se regăsește o motivare care să aibă în vedere temeiul de drept invocat respectiv argumente din care să rezulte că ar fi fost analizate din punct de vedere valoric cele două prestații și că judecătorul sindic ar fi ajuns la concluzia că acestea sunt echivalente sau că prestația debitorului a fost valoric inferioară celei primite. S-a susținut de asemenea în motivarea recursului că documentația aflată la dosarul cauzei, predată lichidatorului judiciar de d-nul C. S. -Dan, asociat al debitoarei S.C. U. S.R.L., nu poartă o dată certă și că raportat la lipsa unui proces-verbal de predare-primire în original, instanța de fond ar fi trebuit să ajungă la concluzia că serviciile de consultanță nu au fost prestate efectiv, documentația fiind întocmită pro causa. Neconcordanța dintre posturile din bilanț menționate în documentație și cele din bilanțurile înregistrate la autoritatea fiscală este de asemenea invocată, susținându-se că pârâta PFA Z. A. M. ar fi avut la îndemână toate datele contabile de
la data de_ și_, dacă lucrarea ar fi fost întocmită în mod real la data stipulată în procesele-verbale depuse în copie la dosarul cauzei, cu privire la care lichidatorul judiciar a afirmat că sunt false. Lichidatorul judiciar a mai arătat că și în situația în care s-ar accepta că documentația a fost în mod real realizată și predată reclamantei, prețul plătit de aceasta din urmă nu are compensare în contrapartida realizată de pârâtă, raportat la ofertele pe care el le-a identificat pe internet cu privire la astfel de lucrări.
Prin Decizia civilă nr. 156/2013, Curtea de Apel C. a admis recursul, modificând Sentința comercială nr. 6676/2012 a Tribunalului S. izat C., în sensul că a dispus anularea contractului de prestări servicii menționat și a obligat pârâta să restituie debitoarei suma de 256.270 lei.
Această soluție se întemeiază pe următoarele concluzii ale instanței de recurs: S.C. U. S.R.L. nu a fost beneficiarul lucrării având în vedere că documentele referitoare la consultanță:au fost prezentate lichidatorului judiciar abia la data de_ . deși acțiunea în anulare a fost formulată la data de_, nu au fost prezentate în original și nu poartă o dată certă, nu există un proces-verbal de predare-primire între prestator si
beneficiar.
Din motivarea sentinței instanței de fond nu rezultă că aceasta ar fi analizat din punct de vedere valoric cele două prestații, cum ar fi fost necesar raportat la temeiul de drept al acțiunii.
Aceste concluzii se întemeiază pe grave erori materiale.
În primul rând cele două concluzii ale instanței de recurs au în vedere două situații de fapt aflate în contradicție una cu alta: prima situație de fapt se referă la cazul în care documentația ar fi fost întocmită pro-causa, deci nu este o documentație reală, ci una fictivă, iar cea de-a doua situație de fapt se referă la o posibilă discrepanță între valoarea prestațiilor, care nu a fost analizată de instanța de fond. Or, dacă instanța de recurs a considerat că la dosarul cauzei sunt suficiente probe ar fi trebuit să constate o singură situație de fapt respectiv fie că documentația este reală, fie că este fictivă, și să analizeze această situație de fapt stabilită în mod neechivoc prin prisma temeiului de drept invocat de către recurentă, art. 80 al. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006. în acest context trebuie subliniat că acesta a fost unicul temei de drept precizat de către lichidatorul judiciar, acesta renunțând la motivarea inițială a acțiunii, întemeiată pe prevederile art. 80 al. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006. Dacă pentru a stabili în ce măsură prestațiile celor două părți contractante sunt echivalente instanța de recurs ar fi avut suficiente elemente, ar fi trebuit să se pronunțe asupra acestui aspect, făcând o comparație a prestațiilor, în caz contrar avea posibilitatea casării hotărârii
instanței de fond și a trimiterii cauzei spre rejudecare pentru a se administra probele necesare pentru a se stabili valoarea prestațiilor.
În ce privește erorile materiale grave la care a făcut referire, consideră că acestea sunt următoarele:
Instanța de recurs a concluzionat că nu există un original al procesului-verbal de predare-primire a documentației întocmite de către pârâtă, deși acesta a fost depus la dosarul cauzei,aflându-se și în prezent la grefa Tribunalului Comercial C. .
Faptul că acest original a fost depus cu întârziere se datorează unor motive obiective, neimputabile pârâtei, și nu are ca efect anihilarea existenței materiale a înscrisului respectiv. Așa cum s-a dovedit în cauză, PFA Z. A. M. nu mai există, astfel încât toate documentele aferente activității trecute ale acestei PFA nu se mai aflau la îndemâna pârâtei Z. A.
M. . Aceasta din urmă a putut prezenta înscrisul solicitat în original doar
după ce s-a deplasat la domiciul părinților săi din S. l-M., unde era păstrată o parte din arhiva PFA. Dacă instanța de fond nu a făcut aplicarea prevederilor art. 174 din Codul de procedură civilă, în nici un caz instanța de recurs nu mai putea face aplicarea acestora după ce înscrisul solicitat a fost depus în original și prezumția instituită de textul de lege menționat - privind susținerea reclamantei că nu există în original procesul- verbal respectiv - a fost răsturnată prin proba contrară.
Susținerile reclamantei privind faptul că acest proces-verbal ar fi fals reprezintă doar o alegație nedovedită și de altfel nici instanța de recurs nu a concluzionat în acest sens.
In acest context, hotărârea instanței de recurs se bazează pe o eroare materială privind existența fizică (materială) a procesului-verbal de predare- primire în original.
Documentația întocmită de pârâtă a fost predată lichidatorului judiciar doar în_ de către d-nul C. S. -Dan. asociat al S.C. U. S.R.L., și nu de către pârâta Z. A. M. .
Instanța de recurs a reținut greșit că întârzierea în prezentarea documentației către lichidator îi este imputabilă pârâtei. Așa cum s-a constatat pe parcursul judecării la fond a cauzei, pârâta Z. A. M. nici nu mai are un original al acestei documentații, neavând obligația de a păstra un astfel de original după ce 1-a predat către beneficiarul lucrării. Cu atât mai mult se poate afirma că o astfel de obligație nu există după ce PFA
Z. A. M. a fost desființată. D-na Z. A. M. a depus la dosarul cauzei CD-ul care cuprinde copia documentației respective, care a fost păstrat în arhiva PFA Z. A. M., în prezent desființată, de îndată ce lichidatorul judiciar și-a precizat acțiunea față de ea la termenul din_ . acțiunea introductivă fiind îndreptată împotriva PFA.
Felul în care lichidatorul a comunicat cu asociații S.C. UTTLCONS S.R.L., precum și modul în care această societate și-a ținut evidența documentelor, nu pot constitui baza unei concluzii privitoare la momentul în care a fost întocmită documentația și nici cu privire la caracterul ei real sau fictiv. Oricum, instanța de recurs trebuia să rețină faptul că documentația se află în posesia beneficiarului ei - S.C. U. S.R.L. - fiind predată lichidatorului de unul dintre asociații acesteia.
În acest context, hotărârea instanței de recurs se bazează pe o eroare materială privind persoana care a predat cu întârziere documentația în original către lichidatorul judiciar, folosind această constatare eronată ca un argument privitor la faptul că această documentație ar fi fost întocmită pro- causa.
Instanța de recurs a reținut că nu a fost prezentat originalul documentației. Această concluzie se întemeiază pe o altă eroare materială, întrucât la dosarul cauzei a fost depus chiar de către lichidator originalul acestei lucrări.
Așa cum a arătat și în concluziile scrise formulate la instanța de fond, a susține că această documentație ar fi fost "fabricată" pe parcursul procesului, reprezintă o acuzație extrem de gravă referitoare la o înțelegere frauduloasă între pârâtă și asociații S.C. U. S.R.L. și de folosire nelegală de către pârâtă a ștampilei PFA după ce aceasta a fost desființată, acuzație asupra căreia nu se poate specula când nu a fost administrată nicio probă care să o confirme, în acest context, hotărârea instanței de recurs se bazează pe o eroare materială privind existența originalului documentației în posesia beneficiarului acesteia - S.C. U. S.R.L. - care a predat-o lichidatorului judiciar.
Deși instanța de recurs apreciază că Tribunalul S. izat C. a pronunțat o hotărâre nelegală pentru că nu a analizat valoarea prestațiilor părților, raportat la temeiul de drept al acțiunii precizate, hotărârea din recurs a fost pronunțată fără a se face nici în această fază procesuală o astfel de comparație între prestații.
La dosarul cauzei au fost depuse de către lichidatorul judiciar oferte luate de pe internet cu privire la prețul consultanței în afaceri și de asemenea au fost depuse de către pârâtă oferte de la societăți comerciale de profil, dar instanța de recurs le-a ignorat și pe unele și pe celelalte.
Eroarea materială a instanței de recurs constă în neobservarea schimbării temeiului juridic al acțiunii reclamantei. Dacă acțiunea introductivă s-a întemeiat pe prevederile art. 80 al. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006. prin precizarea de acțiune aceasta a arătat că renunță la acest temei de drept, invocând în schimb prevederile art. 80 al. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006.
Consideră că între cele două prevederi legale există o mare diferență, întrucât în temeiul prevederilor art. 80 al. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006. dacă instanța ar fi constatat într-adevăr un dezechilibru valoric între prestațiile părților, ar fi trebuit să dispună anularea în parte a contractului, astfel încât acestea să fie echilibrate.
Existența materială a documentației întocmite de pârâtă și faptul că aceasta a fost predată efectiv debitoarei nu pot fi negate din moment ce, așa cum a arătat mai sus, chiar debitoarea a prezentat originalul documentației, iar pârăta a prezentat procesul-verbal de predare primire în original în această situație, instanța putea cel mult să constate dacă această documentație are sau nu valoarea prețului plătit de către debitoare, iar în cazul în care nu are această valoare să o oblige pe pârâtă doar la restituirea unei părți din suma de bani încasată, nu la întreaga sumă, astfel încât prestațiile părților să fie echilibrate.
Analiza
contestației în anulare astfel cum a fost promovată și motivată și în raport de fundamentarea sa evidențiază următoarele :
Hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l doar în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, potrivit art.318 C.pr.civ..
Prima teză din cuprinsul art 318 C pr civ vizează greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată ori de apreciere a probelor sau interpretare a unor prevederi legale .
Instanța supremă a reținut în mod constant că în ipoteza în care instanța a cunoscut existența și conținutul unui act și a făcut asupra lor aprecieri, interpretând actul în maniera considerată ca fiind corectă de acesta nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii așa cum s-a evidențiat .
Teza contestatoarei potrivit c[reia concluziile instanței de recurs au în vedere două situații de fapt aflate în contradicție una cu alta: prima situație de fapt se referă la cazul în care documentația ar fi fost întocmită pro-causa, deci nu este o documentație reală, ci una fictivă, iar cea de-a doua situație de fapt se referă la o posibilă discrepanță între valoarea prestațiilor, care nu a fost analizată de instanța de fond nu pot constitui o cauză de retractare întrucât suntem chiar în ipoteza reținută și de ICCJ conținutul actului a fost valorificat de instanța de recurs .
Susținerea contastatoarei potrivit căreia dacă instanța de recurs a considerat că la dosarul cauzei sunt suficiente probe ar fi trebuit să constate o singură situație de fapt respectiv fie că documentația este reală, fie că este fictivă, și să analizeze această situație de fapt stabilită în mod neechivoc prin prisma temeiului de drept invocat de către recurentă nu poate fi primită întrucât presupune o reapreciere a probelor și nu evidențiază o greșeală materială .
Motivul de contestație din teza I a art 318 C pr civ nu presupune reaprecierea probelor ci presupune erori care nu implică reexaminarea fondului întrucât nu se urmărește redeschiderea căi de atac a recursului, cale extraordinară de atac.
Contestatoare invocă în mod explicit motive de nelegalitate a deciziei fundamentate pe aplicarea prevederilor legale și nu erori materiale deși încearcă să le circumscrie sferei acestora .
Contestatoarea prin susținerea împrejurării că eroarea materială a instanței de recurs constă în neobservarea schimbării temeiului juridic al acțiunii reclamantei întrucât dacă acțiunea introductivă s-a întemeiat pe prevederile art. 80 al. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006. prin precizarea de acțiune aceasta a arătat că renunță la acest temei de drept, invocând în schimb prevederile art. 80 al. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006, confirmă cele reținute anterior respectiv evidențierea unor presupuse erori de judectă care să deschidă calea reanalizării recursului .
Este cunoscut, însă, faptul că în ceea ce privește motivul de contestație în anulare fundamentată pe dispozițiile art.318 fraza finală C.pr.civ., literatura și practica judiciară fac constant distincția între motivele de casare și argumentele arătate în sprijinirea acestora.
Dispozițiile legale enunțate au în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte care, oricât de amplu ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.
Instanța de recurs poate să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a găsit că motivul de casare este neîntemeiat chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele.
În speță Curtea constată că ipoteza normei legale instituită de legiuitor prin dispozițiile art.318 (fraza finală) C.pr.civ. nu este întrunită, obligația instanței de recurs de a examina toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate prin recursul declarat fiind îndeplinită.
Contestatoarea în conținutul contestației în anulare a evidențiat motive ce pot fi invocate cu prilejul soluționării recursului aspect ce relevă că urmărește o nouă judecată în recurs.
Jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului,a statuat că dreptul la un proces echitabil include ca o componentă importantă, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor, instanțele fiind obligate, în considerarea garantării acestui drept, în a examina problemele esențiale spețe, admițându- se că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, doar ignorarea completă a acestora echivalând cu lipsirea părților de un veritabil acces la justiție.
Considerentele evidențiate au relevat că nu este prezent nici unul din motivele de contestație evocate deoarece instanța de recurs a analizat toate motivele de casare sau modificare invocate de părți, argumentând soluția adoptată, iar greșelile materiale invocate nu pot fi circumscrise tezei I a art 318 iar ipoteza normei legale din art.318 frază finală C.pr.civ. de asemenea nu este întrunită, contestația formulată fiind nefondată.
Curtea a reținut cauza în pronunțare asupra contestației în anulare la termenul de judecată stabilit astfel că a rămas fără obiect cererea de suspendare fundamentată pe dispozițiile art 3191C pr civ .
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art.320 și urm.
C.pr.civ. va respinge contestația formulată ca fiind nefondată
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Respinge contestația în anulare declarată de Z. A. M. împotriva deciziei civile nr. 156 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
A. | PREȘEDINTE M. C. M. S. C. P. | JUDECĂTORI |
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
| ← Încheierea civilă nr. 5112/2013. Acțiune în anulare.... | Decizia civilă nr. 6614/2013. Acțiune în anulare. Faliment,... → |
|---|
